Contestație decizie de concediere. Decizia 4564/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2410/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4564/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC ROMÂNIA SRL P N, împotriva sentinței civile nr.159/F din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă, în dosarul nr-(17/2009), în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 18.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 159/F/24.02.2009 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul.
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 2940/24.11.2009 emisă de pârâta SC România SRL P N și s-a constatat încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, prin demisie, conform art. 79 din Codul Muncii, începând cu 01.12.2008.
Totodată, pârâta a fost obligată să achite reclamantului drepturile ce decurg din contractul individual de muncă referitor la diurnă, concediu de odihnă neefectuat, clauza de neconcurență și tichete cadou.
S-au respins celelalte capete de cerere ale acțiunii.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a acordat în baza simplei solicitări a reclamantului, printre altele, pretinse cuvenite drepturi reprezentate de diurnă, clauză de neconcurență și tichete cadou;
- toate aceste pretenții au fost admise în absența oricărei dovezi în accepțiunea legii, privitoare la pretinsele drepturi amintite în condițiile prevăzute de art. 1169 Cod Civil;
- instanța nu a valorificat dispozițiile art. 129 alin. 4 și 5 proc. civ. în sensul solicitării sau, în caz de neconformare, obligării reclamantului să procedeze la precizarea pretențiilor sale în sensul indicării numărului de zile în cursul cărora a fost delegat, cuantumului diurnei cuvenite și neîncasate, a valorii și numărului tichetelor cadou pretins cuvenite și neacordate, etc.;
- nici motivarea sentinței nu conține cea mai vagă referire la motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței în sensul că reclamantului i s-ar cuveni drepturile reprezentate de diurnă, clauză de neconcurență și tichete cadou;
- cu privire la chestiunea acordării tichetelor cadou, în lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, în raporturile dintre pârâtă și angajații săi erau aplicabile prevederile CCM la nivel de ramură - comerț nr. 589/2007, valabil pentru anii 2007-2008;
- conform art. 41 alin. 2 din acest CCM, tichetele cadou pot fi acordate conform dispozițiilor legale șiînțelegerii părților;
- o simplă dar atentă lecturare a conținutului contractului individual de muncă al reclamantului și a actelor adiționale ar fi permis instanței să constate că nu se regăsește vreo prevedere referitoare la tichetele cadou, astfel că apare cel puțin netemeinică obligarea pârâtei la plata contravalorii unor asemenea tichete;
- instanța a analizat cu superficialitate susținerile reclamantului și a aplicat greșit dispozițiile art. 21 din Codul Muncii privitoare la clauza de neconcurență, atunci când a condamnat pârâta la plata în mod generic a drepturilor ce decurg din clauza de neconcurență;
- cel puțin una din cele 5 cerințe prevăzute imperativ și cumulativ de textul legal precitat nu se regăsește în speță și, ca atare, clauza vizată este lipsită de efecte;
- astfel, ultima cerință a textului privitoare la aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul nu este consemnată în pct. 3 Cap. XIII din nr. 114/S/2004, astfel că drept consecință respectiva clauză nu produce vreun efect din punct de vedere legal.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în speță și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. ce permite examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe numai sub aspectele menționate în dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, intimatul-reclamant a solicitat prin acțiunea formulată la 06.01.2009 și completată ulterior, prin cererea depusă la 16.01.2009 (filele 9-11 dosar fond), printre altele, ca recurenta-pârâtă să fie obligată să-i achite drepturile ce decurg din contractul individual de muncă referitor la diurnă, concediu de odihnă neefectuat, clauza de neconcurență și tichete cadou.
De menționat faptul că autorul acțiunii nu a precizat în concret cuantumul despăgubirilor (sumelor de bani) de care ar fi trebuit să beneficieze pentru neachitarea drepturilor salariale pretinse prin acțiune. De asemenea, nu a indicat numărul de zile pentru care ar fi trebuit să beneficieze de diurnă și nici numărul de tichete cadou de care pretinde că a fost lipsit.
Prin examinarea conținutului înscrisurilor depuse de recurenta-pârâtă în executarea sarcinii probei ce-i revenea ca angajator conform art. 287 din Codul Muncii, se constată că în cadrul contractului individual de muncă al intimatului-reclamant și al actelor adiționale la acesta nu există nici o clauză prin care să se stabilească în sarcina recurentei obligația de a acorda intimatului-persoană fizică diurnă sau tichete cadou.
Se mai constată și faptul că în cuprinsul aceluiași contract este stipulată o clauză de neconcurență, în cadrul căreia se prevede că angajatorul se obligă să achite salariatului o indemnizație lunară de 25% din salariul de bază.
În aceste condiții, instanța de fond era obligată să țină seama de prevederile art. 129 alineatul 5. proc. civ. și să pună în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă, singura pe baza căreia s-ar fi putut determina în concret ce sume de bani se cuvin eventual autorului acțiunii cu titlu de despăgubiri pentru neacordarea drepturilor salariale având ca obiect diurna, tichetele cadou, clauza de neconcurență și concediul de odihnă neefectuat.
Tribunalul nu a acționat în acest fel și a preferat să soluționeze pricina sub aceste aspecte în sensul admiterii pretențiilor deduse judecății și obligării recurentei-pârâte la plata către intimatul-reclamant a drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă referitor la diurnă, concediu de odihnă neefectuat, clauza de neconcurență și tichete cadou.
Mai mult, prima instanță nu s-a conformat nici dispozițiilor imperative și de ordine publică ale art. 261 pct. 5. proc. civ. nearătând în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea pe baza căreia a socotit aceste pretenții ca fiind întemeiate.
Un asemenea procedeu nu poate fi acceptat întrucât pune instanța de control judiciar în imposibilitate de a verifica legalitatea și temeinicia modului de soluționare a unora dintre capetele de cerere ale acțiunii. În plus, nu se poate stabili dacă pricina a fost cercetată în fond sub toate aspectele.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, ca și faptul că în cauză este necesară efectuarea unei expertize contabile, dovadă ce nu poate fi administrată în recurs căci s-ar încălca prevederile imperative ale art. 305.. proc. civ. Curtea va admite recursul și va casa parțial sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare doar sub aspectul capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă referitor la diurnă, concediu de odihnă neefectuat, clauza de neconcurență și tichete cadou.
Cu acest prilej, instanța de rejudecare va ține seama și de celelalte critici exprimate prin motivele de recurs, astfel încât să asigure o justă și unitară rezolvare a pricinii.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, deoarece ele nu au fost criticate pe calea recursului exercitat în prezenta cauză, astfel că au devenit irevocabile și au intrat în puterea lucrului judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC România SRL P N, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 159/F/24.02.2009 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă.
Casează în parte sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe doar în ce privește capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor ce decurg din contractul individual de muncă referitor la diurnă, concediu de odihnă neefectuat, clauza de neconcurență și tichete cadou.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./21.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 4550/2009. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
