Contestație decizie de sancționare. Decizia 4550/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2729/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4550/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta intimată REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT - SUCURSALA DE REPREZENTARE ȘI PROTOCOL, împotriva sentinței civile nr.1810 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 950/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta intimată S - Sucursala de reprezentare și protocol, prin consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridică nr.-/17.06.2009 atașată la fila 9 dosar, intimatul contestator, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentei intimate S - Sucursala de reprezentare și protocol, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiate.
Intimatul contestator, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1810 din data de 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost admisă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata RA - APPS Sucursala pentru Reprezentare și Protocol. Au fost anulate deciziile: nr.201/5.12.2008 și nr. 202/5.12.2008.A fost bligată intimata să-i restituie contestatorului sumele reținute în baza deciziei nr. 201/5.12.2008 și la plata sumei de 2.023,00 lei cheltuieli de judecată față de contestator.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.201/5.12.2008, s-a dispus reducerea salariului de
bază al contestatorului pentru o perioadă de 2 luni cu 10% față de referatul comisiei de disciplină nr.10562/5.12.2008, și avându-se în vedere că în data de 4.11.2008, ora 13,30, - 14,00, salariatul a introdus o persoană străină în incinta imobilului din- sector 1
Prin decizia nr.201/5.12.2008, s-a dispus completarea deciziei nr.201/5.12.2008,cu art.4 potrivit căruia s-a reținut că salariatul a săvârșit fapta de a introduce o persoană străină în incinta imobilului din B-dul -, că fapta a fost recunoscută de către contestator și că aceasta este prevăzută ca o obligație a salariatului prin art.8 pct.22 din Regulamentul intern.
S-a constatat că în raport de prevederile art.268 pct. 2 literele b și c din Codul Muncii, decizia nr.201/5.12.2008 este lovită de nulitate absolută.
Această decizie nu putea fi completată de angajator cu decizia nr.202/5.12.2008 prin indicarea elementului prevăzut de art.2 litera c și a celui reglementat de litera d din același articol.
S-a înlăturat susținerea intimatei că cele două decizii constituie un singur act, avându-se în vedere că au numere distincte, respectiv 201 și 202. S-a reținut totodată că angajatorul emite o singură decizie, deci un singur act în situația în care dispune sancționarea unui salariat conform prevederilor art. 268 alin. 1 din Codul Muncii. Reținându-se nelegalitatea actului contestat nu s-au mai analizat aspectele de netemeinicie invocate în cererea de chemare În judecată.
În consecință, s-a admis contestația, s-a dispus anularea deciziilor nr.201/5.12.2008 și nr.202/5.12.2008.
Constatându-se nelegalitatea celor 2 decizii intimata a fost obligată în baza art.269 Codul Muncii să-i restituie contestatorului sumele de bani reținute În baza deciziei nr.201 din 5.12.2008.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea intimatei la 2023 lei cheltuieli de judecată față de contestator reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, se constată că recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că prima instanță a motivat sentința atacată în raport cu prevederile art. 268 pct. 2 Codul Muncii, considerând că cele două decizii sunt lovite de nulitate și înlăturând apărarea recurentei fără nici un temei juridic. În acest sens, se învederează faptul că nu există nicio prevedere legală prin care se interzice completarea unei decizii de sancționare cu o altă decizie de completare. Astfel, potrivit art.268 Codul Muncii (1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că, "Această decizie nu putea fi completată de angajator cu decizia nr. 202/5.12.2008 prin indicarea elementului prevăzut de art. 2 litera c și a celui reglementat de litera d din același articol". Prin urmare se consideră că instanța nu a motivat de ce "nu putea fi completată decizia" 201/05.12.2008, limitându-se doar la a reține că nu putea fi completată, fără a motiva în drept potrivit căror prevederi legale nu există această posibilitate.
Mai mult decât atât, aceste decizii au fost emise în aceeași zi, respectiv 05.12.2008, și comunicate cu respectarea prevederilor art. 268 pct. 3 Codul Muncii, respectiv: "(3) Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării."
Prin urmare,consideră recurenta că sancționarea salariatului este legală și temeinică și a fost luată în urma efectuării cercetării disciplinare în conformitate cu prevederile Codului Muncii și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, apreciază că această decizie nr.201 completată cu decizia nr.202 reprezintă un singur act de sancționare, făcând corp comun în vederea aplicării sancțiunii.
Drept urmare se conchide că, hotărârea de a fi sancționat salariatul, prin decizia nr.201 completată cu decizia nr.202 respectă exigențele art.268 alin.2 din Codul Muncii.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În speța dedusă judecății, nu este incident motivul de recurs invocat de recurentă, respectiv art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea atacată cuprinde motivele pe cre se sprijină, soluția admiterii contestației din dispozitiv justificându-se prin considerentele aceleiași sentințe. Totodată, hotărârea nu cuprinde nici motive străine de natura pricinii.
Nu pot fi primite apărările recurentei în sensul că nu există nici o prevedere legală, care să interzică completarea unei decizii de sancționare cu o altă decizie în completare, sens în care nelegal a statuat prima instanță, fără a indica însă temeiul juridic al acestei dispoziții.
Precizarea temeiului juridic poate fi complinită de instanța de control judiciar, acesta fiind reprezentat de dispozițiile art.77 din Codul Muncii ce interzic angajatorului în caz de conflict de muncă, invocarea prin acte ulterioare a motivelor de fapt și de drept, altele decât cele precizate în decizia de concediere inițială.
În acest context, nici apărarea recurentei în sensul că cea de-a doua decizie nr.202/5.15.2008, a fost emisă în aceeași zi cu cea completată nr.201/5.12.2008, nu poate fi primită, pentru aceleași considerente, respectiv a inadmisibilității completării deciziei inițiale prin acte ulterioare.
Astfel, pe acest aspect sunt legale susținerile primei instanțe în sensul că angajatorul emite o singură decizie, un singur act în situația în care dispune sancționarea unui salariat conform prevederilor art.268 alin.1 Codul Muncii.
Totodată și ce-a de-a doua decizie invocată de recurentă ca temei al admiterii recursului său, respectiv cea cu nr.202/5.12.2008 este nulă absolut, cum corect a apreciat Tribunalul București, raportat la prevederile art.268 lit.c Codul Muncii, respectiv a neindicării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În aceste condiții, nu au relevanță apărările sale, în sensul că efectuarea cercetărilor prealabile s-a realizat cu respectarea legii și a dreptului la apărare, câtă vreme lipsa unei singure mențiuni din decizia de concediere atrage conform art.268 pct.2 Codul Muncii, sancțiunea nulității absolute a acesteia, cum de altfel s-a reținut și prin sentința atacată.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind motivată în fapt și în drept și neconținând motive străine de natura pricinii, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta intimată REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT - SUCURSALA DE REPREZENTARE ȘI PROTOCOL, împotriva sentinței civile nr.1810 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 950/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul contestator, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./17.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 3140/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4564/2009. Curtea... → |
|---|
