Contestație decizie de concediere. Decizia 4575/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1443/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4575R
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7580 din data de 08.1210.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.26576/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata de Întreținere și Servicii Energetice " Serv ", având ca obiect-contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul personal și asistat de avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.27509/17.06.2009 și intimata prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.15070/18.06.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata prin avocat depune la dosar note scrise pe excepția autorității de lucru judecat și decizia în raport cu care a fost invocată această excepție.Solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat existând identitate de obiect, de calitate argumentele invocate în prezenta cauzei s-au invocat și în cauza ce a format obiectul dosarului nr-.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat deoarece nu există tripla identitate prevăzută de codul civil.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, probe de administrat, ori excepții de invocat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul admiterii contestației și anulării deciziei din 06.06.2008 prin care i s-a comunicat recurentului încetarea contractului în temeiul unei norme juridice a intrat în vigoare ulterior.Mai arată recurentul că în temeiul art.1371alin.3 din Legea nr.31/1990 contractul său individual de muncă a fost suspendat începând cu data de 01.06.2007, iar prin dispoziția nr.140 din 27.05.2008 a încetat suspendarea contractului individual de muncă, iar la data de 06.06.2008 i se comunică de directorul interimar că în conformitate cu art.V din Legea nr.82/2007, ce a intrat în vigoare după 28 de zile, că ar fi încetat raporturile de muncă, în opinia sa legile neaplicându-se retroactiv.
Recurentul, prin avocat, depune hotărârea nr.609/2007 a, comunică intimatei, prin avocat.
Recurentul, prin avocat, arată că față de disp.art.IV din OG nr.82/2007, rezultă că, dacă contractul de muncă nu ar fi fost suspendat, atunci ar fi trebuit ca în termen de 6 luni să se ia această măsură.Efectele suspendării contractului, sunt acelea că la data la care a fost suspendat el intră în vigoare să-și producă efectele,iar un contract de muncă suspendat nu poate înceta.Prin decizia nr.140 a încetat suspendarea contractului individual de muncă, aceasta este obligatorie pentru părțile la care se referă, prin decizie amintită recurentul nu putea fi revocat de conducerea unității, ci prin acțiune în justiție.Depune note scrise, fără cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, arată că nu societatea a încetat raporturile de muncă cu recurentul, în acest sens trebuia emisă o decizie de concediere,în fapt a fost aplicată legea și s-a procedat la suspendarea contractului.Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7580 din data de 08.1210.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.26576/3/LM/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC de Întreținere și Servicii Energetice Serv SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, între părți au existat raporturi de muncă începând cu data de 15.03.2007, în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților sub nr.1/222/15.03.2007, reclamantul desfășurându-și activitatea în calitate de consilier juridic.
Raporturile de muncă ale părților au fost modificate la data de 15.03.2007, acordul părților, materializat în actul adițional la contractul de muncă, purtând asupra felului muncii reclamantului, acesta având calitatea de director general începând cu data stabilită de comun acord.
La data de 1.06.2007 între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul de mandat, pe o durată de un an, în baza legii nr.31/1990, conform căruia reclamantul se obliga să asigure managementul societății, la aceeași dată operând suspendarea raporturilor de muncă, pe perioada exercitării mandatului de către reclamant, în baza deciziei nr.318/30.05.2007 emisă de intimată.
Prin decizia nr.140/27.05.2008 intimata a constatat încetarea contractului de mandat și a suspendării contractului individual de muncă, începând cu data de 1.06.2008 reclamantul urmând să-și continue activitatea în baza contractului individual de muncă și a actului adițional la acesta.
Ulterior, la 6.06.2008 intimata a emis decizia nr.156, prin care a constatat că raporturile de muncă dintre aceasta și reclamant au încetat de drept încă din data de 29.06.2007, potrivit art.V din OUG nr.82/2007.
A susținut contestatorul că textul legal invocat de intimată prin decizia ce face obiectul contestației a fost aplicat greșit, în sensul că acesta se aplică numai administratorilor ce îndeplinesc și funcția de director, pentru care legea interzice încheierea unui contract de muncă, iar nu și situației sale, reclamantul nedeținând și calitatea de administrator. A mai susținut reclamantul că decizia încalcă dispozițiile contractului colectiv de muncă, anulându-se practic unul dintre posturile cuprinse în contractul colectiv de muncă, de asemenea că încalcă o hotărâre judecătorească irevocabilă, sentința civilă nr.296/8.02.2006 a Curții de Apel București, prin care s-a stabilit legalitatea numirii sale în funcția de director general, că semnatarul deciziei, în calitate de director general interimar, nu avea mandat din partea societății și nici din partea consiliului de administrație. Criticile sunt nefondate însă.
Încheierea contractului de mandat și suspendarea contractului individual de muncă s-au efectuat în temeiul art.152 și art.1371alin.3 din legea nr.31/1990, modificată prin legea nr.441/2006, potrivit cărora sunt aplicabile și directorilor societăților comerciale pe acțiuni dispozițiile potrivit cărora administratorii nu pot încheia cu societatea, pe durata îndeplinirii mandatului, un contract de muncă, iar în situația în care administratorii au fost desemnați dintre salariații societății, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.
La data de 29.06.2007 a intrat în vigoare OUG nr.82/2007 pentru modificarea și completarea legii nr.31/1990, care prin art.V stabilește că, prin derogare de la prevederile art.56 din codul muncii, contractele de muncă ale administratorilor/directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, încetează de drept la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau, în cazul în care mandatul a fost acceptat ulterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, de la data acceptării mandatului.
Cum mandatul a fost acceptat de reclamant la 1.06.2007, anterior intrării în vigoare a OUG nr.82/2007, acestuia i se aplică prevederile tezei întâi a art.V, în sensul că a operat încetarea de drept a contractului său individual de muncă de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, criticile neavând nici o relevanță de vreme ce încetarea contractului de muncă a operat de drept, în baza unor dispoziții legale ulterioare pronunțării hotărârii judecătorești menționate, indiferent de clauzele negociate prin contractul colectiv de muncă.
Nici critica privind lipsa mandatului din partea societății intimate a semnatarului deciziei nu rezistă întrucât prin hotărârea nr.10/28.05.2008 a consiliului de administrație al intimatei a fost numit în calitate de director general interimar G, astfel că la data emiterii deciziei acesta avea calitatea de a reprezenta societatea angajatoare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, contestatorul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7,9 precum și pe cele ale art.3041pr.civ. recurentul a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății,respectiv a dispozițiilor art.V din OUG nr.82/2007, fără să facă unele distincții în raport de cazul concret dedus judecății.
S-a arătat în acest sens că dispozițiile mai sus menționate au fost aplicate automat, neținându-se seama de faptul că recurentul nu a avut vreodată calitatea de administrator al intimatei iar din interpretarea dispozițiilor OUG nr.82/2007 coroborate cu cele ale legii nr.441/2006 rezultă că încetarea contractului de muncă intervine conform art.V din OUG nr.82/2007 numai pentru situația administratorilor care îndeplinesc și funcția de directori și pentru care legea prevede în mod expres imposibilitatea încheierii unui contract individual de muncă.
Pentru funcția de director, care nu deține și calitatea de administrator al societății pe acțiuni, interdicția nu este prevăzută în mod expres de lege.
De asemenea, s-a mai arătat că încetarea efectelor contractului de mandat civil încheiat între părți pentru exercitarea unor atribuții specifice funcției de director general nu poate avea drept consecință la expirarea duratei pentru care a fost încheiat afectarea raportului de muncă al recurentului până la nivelul la care acesta să devină șomer.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. s-a arătat că nu s-a ținut seama de succesiunea în timp a actelor emanate de la intimată deoarece mai înainte de emiterea deciziei nr. 156/6.06.2008 contestată, intimata a emis decizia nr.140/27.05.2008 prin care s-a dispus ca efectele contractul individual de muncă al recurentului să se reactiveze, acesta urmând să-și producă efecte depline.
Recurentul a mai invocat și faptul că la data semnării deciziei contestate directorul general G avea mandat din partea societății, conform hotărârii nr.10/28.05.2008 a Consiliului de administrație al societății acesta având doar atribuții de conducere a societății în domeniul tehnic dezvoltare în perioada 2.06.2008-31.12.2008, iar Hotărârile AGA și CA prin care a fost numit director general interimar al societății au fost înregistrate de abia la data de 16.06.2008, decizia fiind emisă la data de 6.06.2008.
S-a mai arătat și faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor motive invocate de către recurent, respectiv faptul că decizia nr.156/6.06.2008 emisă de intimată încalcă în mod flagrant dispozițiile cuprinse în Contractul colectiv de muncă al Serv SA și nici cu privire la faptul că decizia contestată nesocotește ordinea publică și stabilitatea circuitului civil în sensul că încalcă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care a stabilit legalitatea numirii recurentului în funcția de director general.
Recurentul a arătat de asemenea și faptul că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.75 din Codul muncii precum și ale art.137ind.1 alin.3 din Legea nr.31/1990 deoarece orice încetare unilaterală a contractului individual de muncă produce efecte în viitor, nu și retroactive,iar, pe de altă parte la data apariției OUG 82/2007 contractul de muncă al recurentului era suspendat potrivit art.137 ind. 1 alin 3 din Legea nr. 31/1990 și cum prin dispozițiile OUG nr.82/2007 nu sunt abrogate dispozițiile articolului mai sus menționat,rezultă că acestea își produc consecințele juridice care decurg din textele de3 lege, aceasta însemnând că efectele juridice ale suspendării contractului de muncă al recurentului constau în inexistența acestora pe o perioadă determinată. În acest context nu poate fi aplicabil textul de lege privind încetarea raporturilor de muncă, întrucât acesta poate fi aplicabil doar unor raporturi de muncă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Se reține faptul că decizia contestată a fost emisă în temeiul art.V din OUG nr.82/2007 ce a modificat și completat Legea nr.31/1990, potrivit căreia, prin derogare de la dispozițiile art.56 din Codul muncii contractele de muncă ale administratorilor/directorilor încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență încetează de drept la data intrării în vigoare a acesteia sau, în cazul în care mandatul a fost acceptat ulterior intrării în vigoare acestei ordonanțe de urgență,de la data acceptării mandatului.
Așa fiind,la data de 29.06.2007 contractul individual de muncă al contestatorului a încetat de drept, în temeiul unei cauze legale de încetare, deoarece înainte de apariția modificărilor legislative consacrate prin Legea nr.441/2006 și OUG nr. 82/ 2007 acesta încheiase cu societatea pe acțiuni un act adițional la contractul individual de muncă în vederea îndeplinirii mandatului de director.
Cum dispozițiile art.V din OUG nr.82/2007 sunt imperative rezultă că la data expirării duratei contractului de mandat contractul de muncă al contestatorului s-a desființat de drept, în temeiul legii.
Se reține și faptul că activitatea directorilor în sensul de conducători ai societății din cadrul societăților comerciale pe acțiuni este guvernată de regulile mandatului comercial raportul juridic dintre aceștia și societate fiind fundamentat pe contractul de mandat comercial, cadrul normativ în materie fiind reprezentat de dispozițiile art.137 ind. 1. alin.3 din Legea nr.31/1990 modificată și completată potrivit cărora pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă,în cazul în care administratorii au fost desemnați dintre salariații societății contractul individual de muncă este suspendat pe durata mandatului.
Art.152 din legea societăților comerciale modificată prin Legea nr.441/2006 prevede faptul că dispozițiile art.137 ind.1 alin 3 din Legea nr.31/1990 modificată și completată sunt aplicabile și directorilor societăților pe acțiuni astfel încât,criticile vizând faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății,respectiv a dispozițiilor art.V din OUG nr.82/2007, fără să facă unele distincții în raport de cazul concret dedus judecății precum și faptul că. dispozițiile mai sus menționate au fost aplicate automat, neținându-se seama de faptul că recurentul nu a avut vreodată calitatea de administrator al intimatei, iar din interpretarea dispozițiilor OUG nr.82/2007 coroborate cu cele ale legii nr.441/2006 rezultă că încetarea contractului de muncă intervine conform art.V din OUG nr.82/2007 numai pentru situația administratorilor care îndeplinesc și funcția de directori și pentru care legea prevede în mod expres imposibilitatea încheierii unui contract individual de muncă că iar încetarea efectelor contractului de mandat civil încheiat între părți pentru exercitarea unor atribuții specifice funcției de director general nu poate avea drept consecință la expirarea duratei pentru care a fost încheiat afectarea raportului de muncă al recurentului până la nivelul la care acesta să devină șomer vor fi înlăturate.
Nu poate fi reținută nici critica vizând incidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.7 pr.civ. deoarece mandatul a fost acceptat de recurent la data de 1.06.2007 anterior intrării în vigoare a OUG nr.82/2007 astfel încât în cazul acestuia, conform art.V din actul normativ mai sus menționat operează încetarea de drept a contractului individual de muncă al său de la data intrării în vigoare a OUG nr.82/2007, această încetare operând de drept.
Cu privire la critica vizând faptul că la data semnării deciziei contestate directorul general G nu avea mandat din partea societății, conform hotărârii nr.10/28.05.2008 a Consiliului de administrație al societății acesta având doar atribuții de conducere a societății în domeniul tehnic dezvoltare în perioada 2.06.2008-31.12.2008 iar Hotărârile AGA și CA prin care a fost numit director general interimar al societății au fost înregistrate de abia la data de 16.06.2008 vor fi înlăturate, deoarece Consiliul de Administrație al intimatei a decis, în ședința din data de 28.05.2008, prin Hotărârea nr.10/2008, numirea, conform art.143 din
Atât Hotărârea CA nr.7/23.04.2008 cat si Hotărârea CA nr.10/2008 au fost ratificate de către Adunarea Generala a Asociaților, prin Hotărârea AGA nr.8/30.05.2008.
In data de 03.06.2008 intimata, a depus la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, înregistrarea mențiunilor referitoare la conducător in baza Hotărârii CA nr.10/28.05.2008 si a Hotărârii AGA nr.8/02.06.2008, respectiv numirea domnului - director general interimar al subscrisei.
Prin încheierea nr. 47336/16.06.2008, s-a admis cererea principala dispunându-se înregistrarea mențiunilor prevăzute de AGA nr.8/30.05.2008 in registrul comerțului, cu publicarea in Monitorul Oficial al României Partea a IV-a a Hotărârii AGA nr.8/30.05.2008.
Funcția de director general interimar nu se regăsește in de funcții si meserii anexa la contractul colectiv de munca, deoarece aceasta, sui generis, se exercita in baza mandatului Consiliului de administrație, iar nu in baza unui contract de munca, critica formulată de recurent fiind neîntemeiata si sub acest aspect.
Vor fi înlăturate și celelalte critici deoarece sentința atacată îndeplinește exigențele impuse de art.261 pr.civ. iar instanța a răspuns tuturor criticilor aduse, hotărând asupra capetelor de cerere cu care a fost investită, înlăturându-se corect susținerile contestatorului potrivit cărora, n cauza ar fi intervenit o concediere deoarece in speța dedusa judecații încetarea contractului individual de munca a fost determinata de încetarea de drept a acestuia, si nicidecum de măsura unilaterala a intimatei.
Decizia nr. 156/06.06.2008 contestata ar nesocoti prevederile art. 4.99 din contractul colectiv de munca aplicabil deoarece, de la data de 29.06.2007, prin intrarea in vigoare a G nr. - - act normativ de stricta aplicare si interpretare - contractul individual de munca al recurentului a încetat de drept. Mai mult decât atât, este evident faptul ca intrarea în vigoare a unui act normativ nu determina automat nulitatea anumitor funcții cuprinse in de funcții si meserii aplicabil la nivelul subscrisei, ci numai inaplicabilitatea acestor funcții in cazul persoanelor care-si desfășoară activitatea in baza unor contracte individuale de munca; in speța nu erau incidente dispozițiile G nr.82/2007, contractul individual de munca al recurentului fiind deja suspendat, deoarece in prezenta cauza suspendarea contractului individual de munca al recurentului contestator a condus doar la suspendarea efectelor principale ale acestuia si anume: prestarea muncii si plata salarialului, intrarea in vigoare, la data de 29.06.2007, a G nr. 82/2007 conducând efectiv la încetarea de drept a contractului individual de munca al recurentului.
Susținerea potrivit căreia în speță se impune a fi reținută puterea de lucru judecat față de Decizia nr.2210/R/2009, pronunțată de Curtea de Apel București va fi înlăturată deoarece în speță nu există tripla identitate de părți,obiect și cauză cerută de dispozițiile art.1201 cod civil și art.166 pr.civ.
Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7580 din data de 08.1210.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.26576/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata de Întreținere și Servicii Energetice " Serv".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1748/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5126/2009. Curtea... → |
|---|
