Contestație decizie de concediere. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 467/
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata - SRL G, cu sediul în G, str. G- nr. 124, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1526/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu contestatorul -, domiciliat în G,-, jud. G, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE CONCEDIERE" împotriva deciziei numărul 78/15.07.2008 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta intimată - SRL G avocat - și intimatul contestator - personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; la dosar s-au depus cereri de către apărători părților în sensul ca dosarul să fie apelat după orele 12.30, după care:
Curtea a procedat la legitimarea intimatului contestator - în baza Ci seria - nr. - eliberat de Poliția Municipiului G la data de 10.03.2003, CNP -.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurenteisolicită admiterea recursului, hotărârea recurată fiind nelegală și netemeinică și, pe fondul cauzei, respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziei de concediere emisă de societatea recurentă.
Apreciază că în mod injust instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-au respectat dispozițiile art. 267 din Codul muncii privind efectuarea procedurii prealabile emiterii deciziei, societatea, cu actele depuse în probatoriu, a făcut dovada că intimatul-contestator nu s-a prezentat deși societatea l-a invitat la conciliere.
Chiar din interogatoriul administrat de instanță s-a constatat că intimatul a recunoscut că a primit invitația în vederea efectuării cercetării disciplinare dar nu i-a dat curs. Pentru motivele învederate apreciază că decizia emisă este legală și solicită respingerea excepției de nulitate a actului emis de societate.
Pe fondul cauzei apreciază că instanța de fond a reținut și apreciat trunchiat situația de fapt din cadrul societății precum și probele administrate. Apreciază că din interogatoriu, proba testimonială și înscrisuri instanța a reținut doar aspectele favorabile contestatorului.
Motivele pentru care societatea a procedat la concedierea salariatului său, intimatul nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 01.07.2008 și nu a virat veniturile în casieria societății deși această obligație îi revenea conform fișei postului, iar din înscrisurile depuse de societate a rezultat clar acest aspect. Apreciază că proba testimonială era inadmisibilă atât timp cât s-au depus înscrisuri de către societate, declarațiile martorilor audiați în cauză nu pot fi luate în considerare decât dacă confirmau sau infirmau actele doveditoare.
Or, contestatorul nu a infirmat - prin probatoriul administrat - cu nimic dovezile depuse de societate, simplele sale susțineri că a dorit să ajute un coleg dându-i libere în zilele de 4, 8, 9, 11, 16, 19 iulie pe microbuzul - 14000 nu sunt sprijinite cu acte deoarece, din foile de parcurs rezultă că în acele zile au desfășurat activitate și.
Faptele cu care a fost sancționat contestatorul sunt dovedite cu înscrisuri și chiar cu declarațiile martorilor audiați, astfel că rezultă cu vehemență că angajatorul a procedat legal la emiterea deciziei de concediere.
Pentru motivele de recurs expuse pe larg în cererea de recurs și susținute anterior solicită admiterea recursului, respingerea pe fond a contestației, menținerea legalității deciziei contestate, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-contestatorsolicită respingerea recursului ca nefiind fondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică.
În mod just instanța de fond a procedat la anularea deciziei de concediere în baza argumentelor și a probatoriului administrat. Apreciază că prin motivele de recurs societatea nu argumentează nimic în plus față de ceea ce a susținut la instanța de fond și în mod corect s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 267 Codul muncii prin constatarea abuzului comis de societatea recurentă. Mai mult, susținerea din motivele de recurs că indiferent dacă angajatorul are sau nu dreptate, practica instanței este de a da lucrul câștigat angajatului, nu angajatorului trebuie dovedită și nu poate fi reținută doar pe simple afirmații.
Pe fondul cauzei, apreciază că intimatul a dovedit, pin semnarea foii de parcurs de la dispecerat - la capătul liniei, că a făcut cursele amintite de apărătorul societății chiar dacă nu a avut aprobarea din partea conducerii recurentei pentru a efectua cursele respective și pentru a acorda libere colegului său dar, chiar dacă conducătorii auto, au o moralitate îndoielnică, nu i se poate imputa desfacerea contractului de muncă și mai mult, dacă acesta a plecat cu aprobarea șefului de tură, de ce nu a fost pontat. Apreciază că nu se poate pune la îndoială faptul că, contestatorul a prestat activitate în acele zile.
Cu martorii audiați în cauză s-a dovedit că sumele de bani erau plătite sau depuse de proprietarii de microbuze sau de cei care efectuau cursele. Astfel, apreciază că în mod just instanța de fond a admis contestația și prin probatoriile administrate s-a făcut dovada nevinovăției contestatorului.
Pentru susținerile făcute în sprijinul admiterii contestației și a respingerii recursului ca nefondat solicită cheltuieli de judecată efectuate de contestator în recurs. Depune scurte note de concluzii scrise și chitanța prin care face dovada plății onorariului de avocat.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1526/2.12.2008 Tribunalul Galația admis contestația formulată de contestatorul -, în contradictoriu cu intimata - SRL G și pe cale de consecință;
A dispus anularea deciziei nr. 78/15.07.2008 emisă de intimată.
A dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior.
A obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite cu începere de la 01.07.2008 și până la data reintegrării efective.
A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr- contestatorul - a solicitat anularea deciziei nr. 78/15.07.2008 emisă de pârâta - " " SRL G, cu consecința reintegrării în muncă, cu obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite cu începere de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă în muncă și cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
MOTIVELE DE FAPT ALE CONTESTAȚIEI:
A susținut că prin decizia contestată s-a dispus desfacerea contractului de muncă încheiat cu pârâta în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii cu motivarea că în data de 01.07.2008 a absentat nemotivat de la serviciu și nu a îndeplinit una din obligațiile contractuale, respectiv nu a virat veniturile încasate în luna iunie la casieria societății.
A considerat că decizia contestată este nulă absolut deoarece în cauză nu a avut loc o cercetare disciplinară reală astfel cum prevede art. 267 Codul muncii. Astfel, a fost convocat pentru cercetarea disciplinară la data de 15.07.2008 ora 11.00, deși nu s-a prezentat în aceiași zi s-a emis decizia de concediere.
Pe fond a precizat că aspectele invocate în motivarea deciziei de concediere nu sunt reale. În data de 01.07.2008 a fost prezent la serviciu și a lucrat 16 ore pe microbuzul -, aspect care rezultă din foile de parcurs zilnice și care poate fi dovedit cu martori (șoferi care rulau pe același traseu). Cu privire la cea de-a doua abatere disciplinară a solicitat să se rețină că sumele încasate nu erau niciodată virate la casieria societății ci predate personal proprietarului mașinii cu care se presta serviciul de transport. A procedat potrivit acestei reguli și în luna iunie 2008.
PROBELE: acte
DE DREPT: art. 281 și următoarele Codul muncii.
POZIȚIA INTIMATEI:
A solicitat respingerea excepției de nulitate a deciziei de concediere cu motivarea că în cauză dispozițiile art. 267 Codul muncii au fost respectate. Contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare la data de 15.07.2008 ora 1100. Acesta nu s-a prezentat motiv pentru care comisia de disciplină a procedat la emiterea deciziei contestate în prezenta cauză.
Pe fond a cerut respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale a susținut că, contestatorul a fost angajatul său și a lucrat ca șofer pe microbuzul -. A exploatat necorespunzător acest autoturism motiv pentru care acesta a intrat în reparații începând cu data de 27.06.2008. Potrivit fișei postului, contestatorul avea obligația să informeze asupra evenimentelor întâmplate pentru a fi repartizat pe un alt microbuz. Acest lucru nu s-a întâmplat, motiv pentru care, constatând că acesta lipsește de la serviciu, s-a procedat la sancționarea disciplinară. În urma verificărilor economico - financiare pe microbuzul - s-a constatat că în ultimele două luni contestatorul nu a predat banii rezultați din prestarea serviciului de transport de persoane, conduită care justifică desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Susținerea contestatorului că a lucrat pe un alt microbuz - nu poate fi luată în considerare deoarece transferul pe un alt microbuz nu ar fi fost posibil decât în urma unei cereri scrise și aprobate de conducerea societății. În condițiile în care o astfel de cerere nu a fost formulată, contestatorul nu era îndreptățit să conducă un alt autoturism.
PROBELE SOLICITATE ÎN APĂRARE DE INTIMATĂ: acte
TEMEIUL DE DREPT INVOCAT DE INTIMATĂ: dispozițiile Codului muncii.
OPINIA TRIBUNALULUI CU PRIVIRE LA NULITATEA DECIZIEI DE CONCEDIERE:
Contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare la data de 15.07.2008 ora 1100, aspect necontestat de niciuna din părți. Acesta nu a fost prezent motiv pentru care angajatorul în aceiași zi a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Modul în care s-a procedat este deficitar și nu permite instanței să exercite minime verificări cu privire la legalitatea procedurilor prealabile deciziei de concediere disciplinară.
Art. 267 Codul muncii conține o dispoziție în favoarea exclusivă a salariatului parte subordonată în contract pentru a asigura un real și efectiv echilibru între părțile raportului de muncă. În condițiile în care decizia de concediere a fost emisă în aceiași zi cu data convocării, fără a avea mențiuni cu privire la ora emiterii nu există certitudinea că aceasta nu a fost emisă anterior orei 1100.
Absența unor asemenea mențiuni creează un dubiu care nu poate fi interpretat decât în favoarea salariatului și nu permite exercitarea unui control judecătoresc veritabil, astfel încât să fie înlăturată exercitarea unei poziții dominante și eventual arbitrare din partea angajatorului.
Ca urmare, din acest punct de vedere, se constată că dispozițiile art. 267 Codul muncii nu au fost întru-totul respectate de angajator, neregularitate care atrage sancțiunea nulității deciziei de concediere.
Deși nulitatea reținută face inutilă analizarea cauzei pe fond, Tribunalul a constatat că decizia de concediere nu este temeinică, pentru următoarele motive:
Din foia de parcurs rezultă că în data de 01.07.2008, dată la care în decizia de concediere se reține că, contestatorul a absentat de la serviciu, la semnătura șoferului apare semnătura acestuia. Ca urmare a fost la serviciu și eronat a constat angajatorul că a absentat nemotivat. Efectuarea unor curse pe alt autoturism decât cel pe care era planificat a fost posibilă cu concursul angajatorului și a prepușilor săi. În aceste condiții această abatere de la disciplina muncii nu există.
Potrivit depoziției martorei rezultă că angajatorul a permis virarea sumelor încasate din cursele efectuate și în altă modalitate decât prin predarea banilor la casieria societății. de această modalitatea de predare a încasărilor, nu s-a opus și ca urmare nici această abatere nu există.
Intimata a organizat deficitar programul de lucru (fără planificări ale șoferilor pe zile și ore) și a permis conduite contrare fișei postului (predarea încasărilor direct către proprietarii microbuzelor cu care se efectua serviciul de transport, predarea foilor de parcurs și către alte persoane decât cele planificate pe mijloacele de transport respective, conducerea microbuzelor și de alți șoferi decât cei planificați) și, ca urmare, nu poate pretinde salariaților săi să aibă la locul de muncă o conduită care nu poate fi previzionată.
Angajatorul are prerogativa de a trasa ordine și instrucțiuni clare și ferme care să permită derularea raporturilor de muncă în condiții de siguranță și cu respectarea unei minime discipline a muncii. În lipsa unor asemenea dispoziții pârâta a creat premisele acestor conduite, motiv care nu poate justifica sancționarea disciplinară.
Potrivit art. 8 alin. 1 Codul muncii relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe. Ca urmare, în exercitarea drepturilor și obligațiilor lor părțile trebuie să manifeste o conduită loială, prudentă și să respecte ordinea de drept.
În cauză, contestatorul nu a încălcat aceste obligații, iar intimata și-a exercitat dreptul de a-l sancționa disciplinar în mod arbitrar, motiv pentru care față de prevederile art. 266 și următoarele Codul muncii, a admis contestația, a anulat decizia și a dispus reintegrarea contestatorului în muncă. A obligat intimata la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului cu începere de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă în muncă, în conformitate cu art. 78 Codul muncii.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă a obligat angajatorul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de salariat cu susținerea prezentului proces (onorariu avocat).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata G considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că motivarea instanței de fond pentru constatarea nulității absolute a deciziei de concediere este subiectivă și nefondată.
În al doilea rând instanța de fond a reținut situația de fapt din cadrul societății fracționat punând accent doar pe frânturi din declarațiile martorilor care susțineau poziția angajatorului, fără a analiza apărările angajatorului.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile depuse la dosar intimatul prin apărător a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, înainte de a se dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare intimatul a fost invitat la sediul societății prin adresa nr. 1015/8.07.2008 de a se prezenta în data de 15.07.2008 ora 1100în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Deși a primit adresa de convocare în data de 10.07.2008, fapt ce rezultă din confirmarea de primire existentă la dosar, intimatul nu a dat curs invitației la data și ora menționată în convocator în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Prin urmare, instanța apreciază că cerințele prev. de art. 267 din Codul muncii au fost respectate de către recurentă în sensul că neprezentarea intimatului la data și ora stabilită în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile dă dreptul angajatorului să dispună sancțiunea fără realizarea cercetării.
Instanța de fond nu a indicat temeiul de drept conform căruia decizia de concediere nu poate fi emisă în aceeași zi.
Singurele mențiuni obligatorii pe care angajatorul trebuia să le consemneze în decizia de concediere sunt cele prevăzute de art. 268 din Codul muncii.
În aceste condiții, decizia contestată prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a intimatului cuprinde toate condițiile de fond și formă prevăzute de art. 268 din Codul muncii contrar susținerilor intimatului și a instanței de fond.
Cu privire la fondul cauzei, concedierea disciplinară poate să intervină conf. art. 61 lit. a, în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de la cele stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
În prezenta cauză recurenta a reținut în sarcina contestatorului faptul că a lipsit de la serviciu începând cu data de 01.07.2008 și că nu a virat veniturile realizate în luna iunie în caseria societății.
În ceea ce privește primul motiv pentru care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă instanța reține următoarele:
Începând cu data de 13.07.2008 intimatul a fost angajat în cadrul societății, în funcția de conducător auto, fiind repartizat pe microbuzul -.
La data de 26.06.2008 microbuzul în discuție a fost scos din uz datorită unor probleme tehnice la motor, fiind imobilizat într-un service auto aparținând societății SRL.
Conf. art. 5 (2) din Regulamentul de ordine interioară și Capitolul 2 din fișa postului intimatul pentru a-și putea continua activitatea în societate avea două alternative și anume:
- să facă cerere de transfer pe un alt microbuz al societății, cerere ce se înregistrează la sediul societății și se aprobă de către administrator;
- să facă cerere prin care să solicite concediu fără salariu până la remedierea problemelor tehnice ale microbuzului pe care lucra.
Dar, intimatul nu a optat pentru nici una dintre variantele legale prin care putea continua activitatea în cadrul societății, și începând cu data de 27.06.2008 nu s-a mai prezentat la serviciu.
Nu se pot reține susținerile intimatului că în zilele de 1, 4, 8, 9, 11, 16 și 19 iulie ar fi lucrat pe microbuzul - în locul titularului deoarece acestea nu au relevanță atâta timp cât în foile de parcurs și în registrele de evidență a curselor rezultă că în zilele respective serviciul de transport a fost efectuat de angajații societății și, iar intimatul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că l-ar fi încunoștiințat pe reprezentantul societății despre această înlocuire sau că a primit aprobare din partea conducerii societății.
Dacă intimatul a înțeles să ajute un coleg de serviciu acest lucru nu are valoare probantă în prezenta cauză.
De asemenea, dacă intimatul ar fi dorit să se cunoască la nivelul societății că a lucrat în zilele respective trebuia să urmeze varianta prevăzută în și adusă la cunoștința instanței de fond de martorul.
Astfel intimatul trebuia cu o zi înainte să facă cerere la șeful de coloană care ar fi operat modificarea numelui conducătorului auto din ziua respectivă în foaia de parcurs.
Neprocedând în acest mod, este evident că nu se putea cunoaște la nivelul societății dacă intimatul a lucrat sau nu, aceasta fiind simpla înțelegere între șoferi.
Din întregul material probator administrat în cauză (înscrisuri, interogatoriu și martori) rezultă fără echivoc că intimatul a lipsit de la serviciu începând cu data de 01.07.2008.
Cu privire la cea de-a doua faptă reținută în sarcina intimatului, instanța constată că potrivit capitolului 2 din fișa postului, la terminarea lunii, intimatul avea obligația de a preda la caseria societății sumele de bani încasate așa cum reiese din foia de parcurs completată în fiecare zi, contrar susținerilor instanței de fond și intimatului.
Odată stabilită vinovăția contestatorului instanța de recurs urmează a analiza dacă s-a individualizat corect sancțiunea aplicată, aceea de desfacere a contractului de muncă raportat la gravitatea faptelor săvârșite.
Raportat la disp. art. 266 din Codul muncii, angajatorul are la îndemână următoarele criterii legale: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportare generală la serviciu, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Apreciem că la individualizarea aplicării unei sancțiuni disciplinare trebuie avute în vedere toate criteriile legale și toate împrejurările, nu numai unele dintre ele.
Scopul aplicării unei sancțiuni disciplinare este de a asigura realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii.
Apreciem că nivelul vinovăției reprezintă un element principal care trebuie avut în vedere la aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
La individualizarea aplicării unei sancțiuni disciplinare trebuie avut în vedere gradul de vinovăție raportat strict la faptele săvârșite pentru a se putea atinge scopul pedepsei și nu se ajunge în situația în care s-ar încălca principiul proporționalității aplicării sancțiunii raportat la gravitatea faptelor.
Sancțiunea desfacerii contractului de muncă este o pedeapsă ce se aplică în cazul unei încălcări grave a legislației și normelor de disciplină a muncii și apreciem că este justificată în cazul de față având în vedere gravitatea faptelor și împrejurările în care au fost săvârșite și anume, intimatul a lipsit nejustificat de la serviciu începând cu data de 01.07.2008 și nu a virat veniturile realizare în luna iunie în caseria societății, astfel fiind întrunite condițiile prev. de art. 43 lit. f din și Capitolul 2 din fișa postului.
Față de considerentele expuse mai sus, urmează ca în baza disp. art. 312 al. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă să se admită recursul declarat de intimata - SRL G, împotriva sentinței civile nr. 1526/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Se va modifica în tot sentința civilă nr. 1526/02.12.2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Se va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de intimata - SRL G, cu sediul în G, str. G- nr. 124, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1526/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în t o sentința civilă nr. 1526/02.12.2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată contestația formulată de contestatorul -, domiciliat în G,-, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
dec.jud./03.06.2009
Tehnored./2 ex./11 Iunie 2009
Fond:-
Asistenți jud.--
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 7277/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
