Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 108/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 108/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă, împotriva sentinței ciivle nr.1227/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La dosar s-au înregistrat concluzii scrise din partea recuremtului reclamant.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Constată că, prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul ȘI ROMANE, solicitând anularea ca neîntemeiată a deciziei nr.14/2009, emisă de conducerea pârâtului, prin care i s-a suspendat contractul individual de muncă.
În motivare, reclamantul a arătat că prin decizia contestată s-a decis suspendarea, în baza art.52 al.1 lit.c Codul Muncii, a contractului individual de muncă, începând cu data de 01.04.2009 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, reținându-se că prin rechizitoriul nr.41/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoaras -a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni.
Consideră că norma de drept în baza căreia s-a dispus suspendarea contractului său de muncă este una permisivă, nicidecum imperativă și față de acest caracter, în luarea deciziei, angajatorul trebuia să ia în considerare faptul că lucrează la această instituție din anul 1996, în calitate de cercetător științific, că a desfășurat o activitate ireproșabilă și că este autorul a numeroase lucrări de specialitate și să interpreteze norma de drept în favoarea sa și prin urmare să nu emită decizia atacată.
Astfel, menționează că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara nr.41/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a reclamantului pentru săvârșirea a două infracțiuni, una dintre ele fiind de furt calificat și pentru care sesizarea s-a făcut din oficiu, în momentul în care la percheziția domiciliară a acestuia au fost găsite mai multe piese arheologice, pentru care nu existau documente de predare-primire care să justifice prezența lor în spațiul în care au fost găsite.
Mai menționează că unele piese arheologice au provenit din săpăturile arheologice sistematice de pe șantierele arheologice, fiind luate de reclamant în vederea prelucrării lor și a cercetării, ele neavând număr de inventar, deoarece nu au fost predate muzeului după descoperire, iar alte piese figurau înregistrate cu număr de inventar, dar au fost preluate fără proces verbal de predare primire încheiat între el și muzeu.
Prin Sentința civilă nr. 1227/LM/2009, Tribunalul Hunedoara
respins ca nefondată acțiunea, reținând în motivare că, prin decizia nr.14/31.03.2009, emisă de conducerea pârâtului, începând cu data de 01.04.2009 contractului individual de muncă al reclamantului a fost suspendat în baza art.52 al.1 lit.c din Codul Muncii iar în motivarea deciziei s-a reținut că măsura suspendării contractului individual de muncă al reclamantului s-a dispus în baza rechizitoriului nr.41/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prin care s-a dispus, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a reclamantului, pentru săvârșirea a două infracțiuni.
Din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, formulată în dosarul nr.41/P/2008, din 16.03.2009, prin care i s-a comunicat pârâtei un exemplar al rechizitoriului nr.41/P/2008, rezultă că în acest dosar s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a reclamantului, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la efectuarea, fără certificat de export, a oricăror acte sau fapte, care, potrivit dispozițiilor legale, constituie operațiuni de export ilegal, în formă continuată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
În expunerea de motive, recurentul arată că instanța de fond s-a limitat doar la constatarea unei stări de fapt pe care nu a înțeles-o în mod corect și a interpretat-o în defavoarea sa.
Recurentul arată că,instanța a ignorat argumente pertinente, precum recunoașterea pârâtei că piesele arheologice au ajuns în posesia sa cu proces verbal de predare - primire și mai mult a respins proba testimonială solicitată pentru a dovedi modalitatea în care a intrat în posesia pieselor, considerând-o neconcludentă cauzei.
Recurentul critică și faptul că,instanța de fond reține că a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția de cercetător științific însă argumentele sunt greșite, neîntemeiate și nelegale, deoarece cât timp a lucrat și-a îndeplinit foarte bine sarcinile de serviciu și a depus fișa de evaluare a activității din care rezultă că a avut o activitate notată cu un punctaj situat peste limita maximă a punctajului postului.
Recurentul concluzionează că, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru că admite aplicarea unei sancțiuni pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu fapt ce contravine evaluărilor și îi încalcă dreptul la muncă și la demnitatea umană, punându-l în imposibilitatea de a-și întreține familia.
Prin întâmpinarea (10) intimatul și Romane solicită respingerea recursului și depune o copie a rechizitorului nr.41/P/2008 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a recurentului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate în recurs dar și în raport de prevederile art.304 ind.1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.52 alin (1) lit c muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută,până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Deși faptele penale sunt prevăzute de lege iar incompatibilitatea salariatului care a săvârșit fapta penală cu funcția deținută în cadrul unității rezultă uneori din prevederile legale,suspendarea contractului individual de muncă are la bază voința patronului.
Rezultă așadar că, dacă incompatibilitatea salariatului cu funcția deținută nu rezultă din prevederile legale, angajatorul este singurul în drept să aprecieze dacă prin săvârșirea faptei penale salariatul devine incompatibil cu funcția respectivă.
Prin Rechizitoriul nr.41/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa dispus trimiterea în judecată a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut și pedepsit de art.209 alin (1) lit.1 din codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
Având în vedere considerentele menționate Curtea constată că hotărârea atacată este la adăpost de criticile invocate, instanța de fond interpretând și aplicând corect prevederile art.52 Codul Muncii întrucât nu avea competența de a aprecia asupra îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către reclamant iar suspendarea fiind o măsură bazată exclusiv pe voința angajatorului, nu poate fi cenzurată sub aspectul temeiniciei sale.
Nefondate sunt și celelalte critici formulate de reclamant, deoarece salariatul nefiind împiedicat să se încadreze în perioada suspendării contractului de muncă, dreptul la muncă garantat de art.38 alin (1) din Constituție nu este încălcat.
Mai mult, dacă se va constata nevinovăția reclamantului, acesta își va relua activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării.
Curtea, constatând că hotărârea este legală și temeinică, în baza art.312 alin(1) pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1227/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara
în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - - - -
Grefier,
- -
-semnează grefier șef-
Red.FC
Tehnored.TM/4 ex
22.02.2010
Jud.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
| ← Conflict de muncă. Decizia 147/2010. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 4753/2009. Curtea... → |
|---|
