Contestație decizie de concediere. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 493
Ședința publică din 13 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1974 pronunțată la 10 noiembrie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta (fostă ), având ca obiect contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâtul recurent administrator asistat de avocat, lipsă fiind reclamanta intimată personal.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură, la 10 martie 2009, reclamanta intimată (fostă ) a depus la dosar întâmpinare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, în subsidiar modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării drepturilor bănești până la încetarea raporturilor de muncă și nu de la introducerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Arată că acordul părților cu privire la încetarea raporturilor de muncă nu trebuie materializat printr-un înscris.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C S la 18 aprilie 2008 sub nr. 889/115, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să dispună anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă în baza art. 55 litera b Codul Muncii; să dispună reintegrarea în muncă și obligarea pârâtei să-i achite salariul cuvenit, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că pârâta SC SRL este o societate de familie, administratorul societății, și reclamanta având calitatea de soț și soție până la pronunțarea sentinței de divorț în fața Judecătoriei Caransebeș; că în mod nelegal pârâta a apreciat că în urma divorțului care a avut loc prin acord și desfacerea contractului de muncă ar urma aceeași cale, a acordului în baza art. 55 litera b Codul Muncii.
Mai arată că ea nu și-a dat niciodată acordul pentru încetarea raporturilor de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1974 pronunțată la 10 noiembrie 2008, instanța a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 7/26 martie 2008 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să o reintegreze pe reclamantă pe postul avut și să îi plătească drepturile salariale începând cu 1 aprilie 2008 și până la reintegrarea efectivă pe post.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâte, în calitate de lucrător comercial, în baza contractului individual de muncă înregistrat la Direcția de Muncă și Ocrotiri Sociale a județului C S cu nr. -/3 ianuarie 1994.
Prin dispoziția nr. 7/26 martie 2008. pârâta i-a desfăcut reclamantei contractul individual de muncă în baza art. 55 litera b Codul Muncii, începând cu 1 aprilie 2008.
A mai reținut că art. 55 litera b Codul Muncii reglementează încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților și că reclamanta nu și-a dat acordul la încetarea contractului individual de muncă și că pârâta nu a făcut dovada contrară, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 287 cod procedură civilă.
In drept a făcut aplicarea art. 55 litera b și 78 Codul Muncii.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC SRL, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită casarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
Arată că în principiu reclamanta a fost de acord cu încetarea raporturilor de muncă, însă la primirea deciziei nu a mai fost de acord cu măsura luată și a solicitat reintegrarea pe post cu plata drepturilor salariale.
Apreciază hotărârea ca fiind nelegală, deoarece atât încheierea contractului de muncă, cât și încetarea raporturilor de muncă se poate face prin acordul părților, nefiind necesară forma scrisă; că reclamanta a promovat o acțiune de divorț care a fost admisă prin acordul părților, tot ea și-a dat acordul și la încetarea raporturilor de muncă potrivit art. 55 litera b Codul Muncii.
Mai arată că reclamanta este fosta soție a administratorului societății și a fost încadrată pe postul de lucrător comercial fără a presta activitate în acest sens și că a beneficiat de drepturi salariale ca soție a administratorului; că în momentul încetării raporturilor de familie a fost de acord și cu încetarea raporturilor de muncă; că nu se poate dispune reintegrarea contestatoarei pe postul avut atâta timp cât nu a precizat care și unde este; că reclamantei i s-a solicitat să se prezinte în vederea ridicării drepturilor bănești.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că nu a fost de acord ca odată cu divorțul să-i înceteze și raporturile de muncă; că ea a realizat activități de administrare și contabilitate primară, că deși a solicitat punerea în executare a hotărârii, nici până în prezent nu a fost executată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
În mod corect prima instanță a constatat nulitatea deciziei prin care pârâta a constatat încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei prin acordul părților, reținând că pârâta nu a făcut dovada manifestării de voință a reclamantei în sensul încetării raporturilor de muncă.
Pentru a se proceda la încetarea contractului de muncă în baza art. 55 litera b Codul Muncii trebuie să existe o eventuală cerere a angajatului ori o altă manifestare neîndoielnică, din care să rezulte intenția clară a salariatului de a părăsi unitatea.
O atare manifestare de voință din partea reclamantei nu a existat în speță.
Împrejurarea că reclamanta a promovat acțiune de divorț, care a fost soluționată prin acordul părților, nu poate duce la concluzia că aceasta a dorit și încetarea raporturilor de muncă.
Din nici o probă de la dosar nu rezultă manifestarea de voință a reclamantei în sensul încetării raporturilor de muncă cu pârâta.
Nici pe parcursul procesului, reclamanta nu și-a manifestat voința de a se pune capăt raporturilor de muncă cu pârâta.
Pentru a se dispune reintegrarea reclamantei nu era necesar ca aceasta să specifice pe ce post urmează a se face reintegrarea și ce atribuții de serviciu a avut, deoarece potrivit art. 78 Codul Muncii, reintegrarea se face pe postul deținut anterior, care în cazul reclamantei este de lucrător comercial, reclamanta urmând a îndeplini aceleași atribuții de serviciu.
Plata drepturilor bănești se datorează pe perioada desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare efectivă potrivit art. 78 Codul Muncii, iar în speță, pârâta nu a făcut dovada reintegrării reclamantei și a plății drepturilor bănești datorate și nici a încetării raporturilor de muncă într-o altă modalitate.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1974 pronunțată la 10 noiembrie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta (fostă ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 13 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
27.04.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Lucian
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1045/2010. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 11/2008. Curtea de... → |
|---|
