Contestație decizie de concediere. Decizia 4958/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3525/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4958/
Ședința publică de la 01.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată - SRL împotriva sentinței civile nr.1880/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6546/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-intimată prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.59687/2009 și intimatul-contestator, prin avocat cu împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 29.06.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-intimată, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-contestator, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de26.05.2008, recurenta - SRL a criticat sentința civilă nr.1880/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta a susținut că decizia de concediere a fost luată în mod legal, din pricina desființării efective a locului de muncă al intimatului-reclamant ca urmare a dificultăților economice întâmpinate de societate care au condus la restructurarea activității și reanalizarea politicii de personal.
Intimatul-reclamant - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1880/05.03.2009, Tribunalul Bucureștia admis contestația formulată de reclamantul-intimat, a anulat decizia de concediere, dispunând reintegrarea și plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea drepturilor salariale până la data integrării efective.
În motivarea exhaustivă a sentinței, instanța de fond a arătat că decizia de concediere nu este motivată în fapt și nu cuprinde menționarea tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate pentru a permite în mod efectiv exercitarea de către salariat a opțiunii de a alege între posturile disponibile sau de a fi disponibilizat.
Tribunalul Bucureștia analizat și temeinicia măsurii concedierii prin prisma existenței condițiilor prevăzute de art.65 alin.2 din Legea nr.53/2003, concluzionând că decizia nu cuprinde expunerea motivelor de fapt care au desemnat măsura concedierii, iar aceasta din urmă nu are o cauză serioasă raportată la motivele expuse generic în decizia de concediere.
Analiza instanței de fond a vizat două aspecte: pe de o parte respectarea condițiilor de formă necesar a fi îndeplinite de decizia de concediere, iar pe de altă parte, temeinicia măsurii concedierii raportată la condițiile economice în care societatea intimată își desfășura activitatea la data concedierii.
Din prisma respectării cerințelor privitoare la forma actului prin care s-a dispus concedierea, Curtea constată, contrar opiniei instanței de fond că dispozițiile art.74 din Legea nr.53/2003 nu stabilesc în sarcina angajatorului obligația de a enumera în conținutul deciziei de concediere lista posturilor vacante în situația concedierii ca urmare a desființării postului ocupat de cel pentru care se dispune concedierea.
Dispozițiile art.74 alin.1 lit.d din Legea nr.53/2003 (în forma în vigoare la data emiterii deciziei de concediere) fac trimitere expresă la art.64 din Legea nr.53/2003, acest din urmă articol enumerând de o manieră exhaustivă cazurile în care este necesară menționarea tuturor posturilor vacante din unitate.
Totuși, din perspectiva analizei instanței de fond asupra temeiniciei motivelor care au desemnat măsura concedierii, Curtea apreciază că tribunalul a făcut o analiză detaliată a motivelor pentru care concedierea a fost netemeinic dispusă.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că situațiile economice defavorabile sau premisele acestora existau și la data angajării reclamantului-intimat, neputând fi vorba despre împrejurări noi survenite ulterior angajării acestuia din urmă care să justifice agravarea situației economico-financiare societății.
Mai mult decât atât, din analiza organigramelor anterioare și ulterioare concedierii rezultă că măsura reducerii personalului s-a limitat doar la persoana reclamantului-intimat, în condițiile în care este greu de presupus că eficiența economică a societății se va îmbunătăți substanțial doar ca urmare a concedierii unui singur salariat dintr-un număr total de 15 salariați. Dimpotrivă, așa cum a subliniat și instanța de fond,analiza rezultatelor economice raportate la anii 2006 și 2007, relevat o creștere substanțială a cifrei de afaceri în anul 2007, împrejurare care a permis extinderea investițiilor pentru realizarea unei stații de betoane și a unei stații de prespălare agregate.
angajatorului nu au avut la bază o politică de personal deficitară, ci s-a datorat altor aspecte ale managementului și marketingului societății reflectate de extinderea investițiilor fără o acoperire financiară îndestulătoare și orientarea livrării producției către un singur beneficiar, ceea ce a creat o dependență periculoasă de plățile acestuia din urmă.
Toate aceste aspecte nu au o legătură directă cu munca desfășurată de reclamantul-intimat, corectarea lor fiind singura modalitate de depășirea a unor dificultăți pe care nu le-a creat locul de muncă ocupat de reclamantul-intimat.
Este adevărat că nu concedierea acestuia este în măsură să rezolve dificultățile economice ale angajatorului despre care nu se poate afirma că au o schemă de personal prea mare care nu s-ar putea justifica prin prisma dimensiunii economice a afacerii. Că așa stau lucrurile o dovedește însăși situația de fapt conform căreia singura persoană concediată a fost reclamantul. Or, dacă s-ar fi considerat că societatea are angajat personal excedentar, reducerea semnificativă a activității ar fi trebuit să vizeze mai multe locuri de muncă pentru a se putea invoca economii serioase în ceea ce privește cheltuielile salariale.
Dimpotrivă, concedierea unui singur salariat nu este în măsură să rezolve dezechilibrul economico-financiar al societății, demonstrând, prin unicitatea măsurii, că decizia de concediere a fost luată într-o manieră discreționară, fără a avea la bază o cauză reală și serioasă.
Toate aceste aspecte au fost analizate detaliat și de către instanța de fond, Curtea nedecelând în exercitarea controlului judiciar permis de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, nici un motiv pentru a reține o altă situație de fapt raportată la temeinicia măsurii concedierii.
Pe cale de consecință, văzând dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată - SRL împotriva sentinței civile nr.1880/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6546/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./27.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Valentina Sandu, Amelia Farmathy
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3092/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1285/2009. Curtea... → |
|---|
