Contestație decizie de concediere. Decizia 500/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 500
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier -a -
****************************
Pe rol judecarea recursului formulat de contestatorul G, împotriva sentinței civile nr. 744 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA S, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul contestator G și intimata SC SA S, reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator G, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și obligarea întimatei la reintegrarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale cu obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective.
Consilier juridic pentru intimata SC SA S, a solicitat respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința nr. 744 de la 18 iunie 2009 respins contestația formulată de contestatorul G, în contradictoriu cu intimata SC SA S, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul fost angajatul unității pârâte, îndeplinind funcția de paznic în cadrul Compartimentului Planificare și Pregătire din cadrul Direcției Pază și Protecție Patrimoniu și prin decizia contestată s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă în baza art. 65 și art.73 și art.65.
La baza emiterii deciziei de concediere a stat Hotărârea Consiliului de Administrație nr.680/07.03.2008 prin care s-a aprobat noua organigrama pe 2008, ca urmare a reorganizării activității prin care s-a redus numărul de posturi din cadrul Compartimentului Planificare și Pregătire, din 3 posturi au mai rămas 2 posturi.
În cauză s-a făcut dovada că desființarea postului deținut de contestator, deținut de acesta respectiv paznic, a fost efectivă, a avut la bază o cauză reală și serioasă, impusă de necesitatea îmbunătățirii activității societății. De asemenea au fost respectate dispozițiile art.65 din în sensul că petentul a beneficiat de plățile compensatorii, așa cum acestea au fost negociate și acceptate de reprezentanții sindicatelor din cadrul pârâtei. Ca urmare, contestatorul a primit plăți compensatorii în cuantum de 3 salarii brute, respectiv suma de 4332 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 65 din codul muncii, concedierea poate fi dispusă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, măsură care este determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice, sau a reorganizării activității. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Mai mult decât atât societatea nu a putut oferi un alt loc de muncă contestatorului care să fie compatibil cu pregătirea sa profesională. Articolul 74 al.1 lit. D Cod. muncii, raportat la susținerile contestatorului face trimitere la prevederile art. 64 din același act normativ, care se referă de fapt la concedierea care se dispune pentru motive prev. la art. 61 lit. C și d, respectiv necorespundere profesională sau inaptitudinea fizică/psihică a salariatului, ceea ce nu este cazul în speță, și prin urmare nu are aplicabilitate, raportat la temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație cu nr. 680/2008 s-au aprobat doar un număr de 3715 salariați, astfel încât numărul total de posturi s-a redus față de cel existent inițial.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse instanța a constatat că în cauză a avut loc o reducere efectivă a locului de muncă ocupat de contestator, măsura având la bază o cauză reală și serioasă, impusă de obligativitatea îmbunătățirii activității economice și reorganizării societății, fiind îndeplinite condițiile art. 68. și ca urmare a dispus respingerea contestației și menținerea deciziei de concediere nr.456/23.03.2009, ca temeinică și legală, în cauză fiind vorba de o concediere cu caracter individual.
În ce privește plata concediului de odihnă, instanța a reținut că, contravaloarea zilelor de concediu de odihnă la care contestatorul avea dreptul pentru perioada efectiv lucrată în anul 2009, i-a fost achitată în data de 24.04.2009, conform borderoului alimentare card din data de 16.04.2009 și 24.04.2009 de la filele 33 și 34 din dosar și ca urmare a respins și acest capăt de cerere.
Cu privire la daunele morale în cuantum de 100.000 lei solicitate de contestator, acestea sunt accesorii la petitul principal, și au fost respinse.
Față de cele expuse mai sus instanța a respins contestația ca neîntemeiată și a menținut decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 456/23.03.2009 emisă de pârâta, ca temeinică și legală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul G arătând în esență că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută deoarece nu au fost administrate corect probele de la dosar, nu s-a ținut cont de faptul că decizia de concediere nu a fost motivată, concedierea nu a avut o cauză reală și serioasă conform art. 65 codul muncii.
Intimata nu a respectat prevederile art. 40 alin.2 codul muncii în sensul că sindicatele nu au fost consultate potrivit legislației în vigoare, în situații de disponibilizări colective sau individuale.
Din noua organigramă a dispărut doar postul vacant nu și postul ocupat de el, dovadă fiind faptul că intimata a depus la dosar doar două fișe de evaluare și nu trei cum era normal.
Instanța de fond a constatat că în situația în care concedierea se dispune din motive ce nu țin de persoana salariatului angajatorul are obligația de a-i propune acestuia alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea sa profesională, iar atunci când nu dispune de locuri de muncă vacante, are obligația de a solicita sprijinul AJOFM.
depuse la dosar nu pot fi luate în considerație, fiind nule de drept, notificarea nr.7319/20.11.2009 și decizia nr. 456/23.03.2009, nu își pot produce efecte fiind netemeinice și nelegale.
Legal citată intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod pr.civilă Curtea a reținut următoarele:
Nu este fondată critica referitoare la faptul că decizia de desfacere a contractului individual de muncă nu este motivată, câtă vreme în conținutul acesteia se menționează că, motivul care determină concedierea îl constituie desființarea postului ocupat de recurent, în cadrul Compartimentului Planificare și Pregătire, ca urmare a noii structuri organizatorice a SC SA, în conformitate cu hotărârea Consiliului de Administrație nr.680/07.03.2008.
Prin organigrama aprobată de Consiliul de Administrație în data de 14.01.2009, deci anterior emiterii deciziei de concediere, s-a stabilit un număr mai mic de posturi la locul de muncă al recurentului, respectiv un singur post, iar la nivelul unității, un număr de 156 posturi, față de 178 posturi care erau în organigrama în baza căreia s-a dispus concedierea sa.
Ulterior emiterii deciziei de concediere individuală a recurentului, potrivit Organigramei aprobată de Consiliul de Administrație în data de 14.05.2009, posturile din sectorul Direcția Pază și Protecție Patrimoniu, din cadrul căruia făcea parte și acesta, nu se mai regăsesc în organigrama unității, acestea fiind externalizate, paza societății fiind asigurată în prezent de către o firmă specializată de pază în baza unui contract de prestări servicii.
Numărul de posturi de 3716 posturi a fost stabilit prin organigrama aprobată prin hotărârea nr.680/07.03.2008, cea care a stat la baza concedierii recurentului și potrivit căreia, la locul de muncă al recurentului a fost redus numărul de posturi de la 3 la 2.
Prin organigrama din data de 14.01.2009, numărul de posturi la locul sau de muncă s-a redus la 1, iar ulterior, prin organigrama aprobată de Consiliul de Administrație prin hotărârea nr. 761/14.01.2009, pe lângă externalizarea posturilor de la Direcția Pază și Protecție Patrimoniu, au mai fost reduse și alte posturi de la alte sectoare de activitate, astfel încât au rămas doar 2494 posturi.
Față de această situație, se reține că desființarea locului de muncă este efectivă, fiind suprimat din structura angajatorului, nu se mai regăsește în organigrama acesteia, cauza acesteia fiind reală întrucât a fost impusă de dificultăți economice, precum și de externalizarea posturilor de la Direcția Pază și Protecție Patrimoniu, concedierea impunându-se din necesități evidente pentru îmbunătățirea activității.
Este nefondată susținerea potrivit căreia măsura concedierii nu a fost adusă la cunoștința sindicatelor, întrucât la dosar se regăsește lista de difuzare către sindicatele din unitate a Notificării nr.5092/07.07.2008 a tabelului privind situația salariaților propuși pentru concediere individuală conform art.65 din codul muncii, tabel în care a fost trecut și recurentul ( fila 76-78 dosar fond).
Angajatorul nu avea obligația de a propune recurentului alte locuri de muncă, deoarece art. 74 codul muncii, care se referă la conținutul deciziei de concediere, face referire la obligația angajatorului de a menționa lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru ocuparea unui loc de muncă vacant, în condițiile art. 64 codul muncii. Din conținutul acestui articol - art. 64. muncii reiese că obligația obligația oferirii unui loc de muncă vacant corespunzător, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art.61 lit. c și d codul muncii precum și art.56 lit.f codul muncii, situații în care nu se regăsește recurentul.
Nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 69 codul muncii, întrucât în speță este vorba de o concediere individuală, iar dispozițiile acestui text de lege se referă la concedierile colective.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea a reținut că sentința instanței de fond este temeinică și legală, astfel că în baza art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatorul G, împotriva sentinței civile nr. 744 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red.jud.-
2 ex/AS/23.02.2010
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 300/2009. Curtea de... → |
|---|
