Contestație decizie de concediere. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 501
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 210 din 06 02 2009 Tribunalului Iași, intimată fiind " " I - contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat depune împuternicire avocațială pentru recurent și copie de pe decizia nr.9 din 11 03 2009 emisă de intimată prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al recurentului, decizie depusă și la ITM Precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului. Cele susținute la fond se confirmă prin decizia de desfacere a contractului de muncă. Unitatea nu a mai dorit să colaboreze cu el, nu l-a mai primit la muncă. Nu solicită reîncadrarea, își limitează criticile asupra aspectului privind achitarea drepturilor bănești începând cu data de 1 X 2008 până la data desfacerii contractului de muncă. Nu înțelege să conteste și decizia de desfacere a contractului de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată la numărul - reclamantul A, a chemat în judecată pârâta SC " " SRL, solicitând anularea dispoziției verbale de desfacere a contractului de muncă și reîncadrarea în funcția avută precum și obligarea unității la plata despăgubirilor calculate de la data de 26.09.2008 și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că în perioada 1.08.2008 - 26.09.2008 a desfășurat activitatea de șef parc auto la Stația de, iar directorul general i-a comunicat verbal că i-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 26.09.2008, fără a i se comunica nici un motiv.
Nu s-au achitat drepturile salariale pentru perioada lucrată cu toate că lucra câte 10 - 12 ore pe zi inclusiv sâmbăta, amânând plata drepturilor salariale pe motiv că nu are bani și nici decizie scrisă de desfacere a contractului de muncă nu i-a fost eliberată, cu toate că a solicitat acest lucru.
Consideră că măsura luată împotriva sa este nelegală și netemeinică.
În dovedirea celor susținute reclamantul a depus la dosar contractul individual de muncă.
Pârâta SC " " SRL prin reprezentant legal a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Mai arată pârâta că situația verbală de care face vorbire reclamantul nu se referă la comunicarea că i se va desface contractul de muncă, ci la faptul că nu își îndeplinește obligațiunile din fișa postului și că are un comportament recalcitrant cu colegii de serviciu. că i s-a atras atenția asupra caracterului său inadecvat într-o colectivitate, reclamantul a tras singur concluzia că din cauza acestor lucruri i se va desface contractul de muncă. În ceea ce privește reîncadrarea reclamantului în postul avut, acest lucru nu se poate face datorită faptului că nu i s-a desfăcut niciodată contractul de muncă, reclamantul ne mai prezentându-se la serviciu din data de 01.10.2008.
Cu privire la plata drepturilor salariale ale reclamantului, societatea a plătit datoriile salariale ale acestuia până la data de 30.09.2008.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosarul cauzei fișa postului pentru luna octombrie din care rezultă că reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu, statele de plată pentru luna octombrie ( nu mai apare pe stat), o copie după CD- programul care se depune la ITM în momentul în care se fac modificări în nomenclatorul de personal și că din data de 05.09.2008 nu s-a mai produs nici o modificare, referatul prin care i s-a adus la cunoștința conducerii că reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu.
Prin sentința civilă nr.210 din 06.02.2009 Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de reclamantul A, domiciliat în I,-, - 11,.B,.2,.5, în contradictoriu cu pârâta SC " " SRL I, cu sediul în comuna, județul
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Reclamantul A este angajatul pârâtei SC " " SRL în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr. -/04.08.2008 încheiat pe durată nedeterminată și ocupă funcția de șef parc auto.
Reclamantul a susținut prin cererea de chemare în judecată că reprezentantul legal al pârâtei SC " " SRL I i-a dat o dispoziție verbală că începând cu 26.09.2008 i s-a desfăcut contractul individual de muncă, iar ulterior, prin precizările depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din 07.01.2009, reclamantul a susținut că nu a mai fost primit la lucru deși relațiile de muncă cu unitatea angajatoare nu au fost întrerupte, contractul său de muncă fiind încă în vigoare.
Având în vedere poziția procesuală a pârâtei exprimată prin întâmpinare în sensul că reclamantului nu i s-a emis nici o decizie de desfacere a contractului de muncă, ci doar i s-a reproșat că nu își îndeplinește sarcinile de serviciu și că are un comportament recalcitrant cu colegii de serviciu, instanța constată că cele două opinii sunt contradictorii, iar veridicitatea faptului că reclamantul nu a fost primit la serviciu nu a fost dovedită.
În speță, nu pot fi aplicabile disp. art. 287 Codul muncii, potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului având în vedere că unitatea angajatoare nu a emis nici o decizie de desfacere a contractului de muncă al reclamantului, fiind deci suficiente afirmațiile sale.
În contradovadă celor afirmate de pârâtă, reclamantul ar fi trebuit să probeze eventuala încălcare a drepturilor sale, respectiv interdicția angajatorului de a mai veni la muncă. Ori, din înscrisurile existente la filele 23 - 34 din dosar, singurele probe de care a înțeles să se folosească reclamantul nu rezultă că acesta nu a fost primit la lucru.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data de 01.10.2008 până la zi, instanța o consideră neîntemeiată. Potrivit disp. art. 154 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Atât timp cât reclamantul nu a făcut dovada neprimirii sale la muncă, în condițiile în care pârâta nu recunoaște cele pretinse de reclamant, drepturile salariale solicitate nu pot fi acordate ca și despăgubire a unei eventuale încălcări de drepturi și nici ca și contraprestație a muncii, întrucât reclamantul nu a muncit în perioada respectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează reclamantul că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.287 muncii, articol care statuează asupra inversării sarcinii probei, fără a se impune vreo condiție pentru ca aceasta să opereze. Datorită conduitei pârâtului nu a avut posibilitatea folosirii martorilor pentru dovedirea afirmațiilor sale, aceștia refuzând să declare fapte ce ar fi putut avea repercursiuni asupra relațiilor lor de muncă. Subordonarea sa față de angajator face imposibilă dovedirea împrejurării că nu a fost primit la muncă, astfel că instanța ar fi trebuit să țină cont de afirmațiile sale, urmând ca pârâtul să probeze contrariul.
Mai motivează reclamantul că în mod greșit reține instanța susținerile pârâtului cum că ar fi fost recalcitrant și că nu s-ar fi integrat în colectiv. O atare atitudine ar fi atras desfacerea disciplinară a contractului, ceea ce nu s-a întâmplat.
În recurs, recurentul reclamant a depus la dosar decizia nr.09/11.03.2009 de încetare a raporturilor de muncă și solicită doar achitarea drepturilor bănești începând cu data de 1 X 2008 până la data încetării raporturilor de muncă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Recurentul - reclamant Aaf ost în raporturi juridice de muncă cu pârâta SC " " SRL în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr. -/04.08.2008 încheiat pe durată nedeterminată pe funcția de șef parc auto. Aceste raporturi au încetat la data de 11.03.2009, împrejurare atestată de decizia nr.09/11.03.2009, prezentată în recurs.
Cererea de acordare a drepturilor salariale aferente perioadei 01.10.2008 - 12.-03.2009 fost în mod just respinsă de judecătorii fondului, aceștia făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.287 muncii la situația dedusă judecății.
Conform acestui articol sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Acest articol a fost edictat în considerarea faptului că angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de munca, fiind necesară și fireasca obligația acestuia de a prezenta aceste probe.
În sensul respectării legii, în materie de probațiune, angajatorul a depus la dosar foaia colectivă de prezență pe luna octombrie 2008, care atestă lipsa de la serviciu a reclamantului și referatul întocmit de șeful de stație E, în care se menționează aceeași situație.
În această circumstanță, reclamantului îi revenea obligația procesuală a ieși din pasivitate și a dovedi că lipsa de la activitate s-a datorat însuți angajatorului care nu i-a mai permis accesul în unitate.
Or, o atare dovadă nu a fost făcută, astfel încât în mod corect a reținut instanța că în condițiile în care reclamantul nu a prestat activitate nu este îndreptățit nici la beneficiul salarial corespunzător.
Pentru aceste considerente, C în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr.210 din 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08.05. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored
Tribunalul Iași:
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 128/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1273/2010. Curtea... → |
|---|
