Contestație decizie de sancționare. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 128
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Regia Autonomă de Transport Public I împotriva sentinței civile nr. 1598 din 17.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentei Regia Autonomă de Transport Public
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Intimatul arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6784/99/27.08.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimata I, solicitând anularea deciziilor nr. 788 și 785 din 14.08.2008.
Prin sentința civilă nr. 1598/17.10.2008, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de în contradictoriu cu intimata I împotriva deciziei nr. 788/14.08.2008, pe care a anulat-
A fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr. 785 din 14.08.2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatei Regia Autonomă de Transport Public I pe postul de electrician, conform contractului individual de muncă nr. 1613/2004 și actului adițional la acest contract.
Prin decizia nr. 785/14.08.2008 emisă de intimată s-a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea salariului cu 10% pe o lună, în temeiul disp. art. 264 lit. d Codul muncii. S-a reținut prin această decizie că în data de 15.07.2008 contestatorul a părăsit locul de muncă fără încuviințarea șefului său, ieșind din incinta unității.
Din cuprinsul notei de informare nr. 11676/16.07.2008 rezultă că numitul a adus la cunoștința conducerii faptul că, în data de 15.07.2008, în jurul orei 11.30, a primit o sesizare din partea numitului, acesta comunicându-i că doi salariați (contestatorul și ) au părăsit locul de muncă și au ieșit din incinta unității, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Numitul a mai precizat că în jurul orei 12.00, aflându-se la poarta nr. 2 secției nr. 3, observat că din interiorul unui local au ieșit cei doi salariați, aceștia îndreptându-se spre secția nr. 3. În timp ce traversau strada, și-au schimbat direcția de mers către poarta nr. 1. Deplasându-se la poarta nr. 1, l-a găsit acolo doar pe numitul. A mai precizat salariatul că la ora 12.30 fost anunțat că reclamantul este la locul de muncă, motiv pentru care s-a deplasat la secția nr. 3, însă nu l-a mai găsit pe contestator.
Prin declarația dată în cadrul cercetării disciplinare prealabile, contestatorul a susținut că în data de 15.07.2008, în jurul orei 12.30, a ieșit din incinta unității pentru a-și cumpăra un pachet de țigări. Când a revenit în atelier a avut o discuție cu maistrul, după care, având probleme de sănătate, a plecat din unitate pentru a merge la un medic.
Potrivit art. 66 pct. 15 din Regulamentul de Ordine Interioară, constituie abatere disciplinară părăsirea serviciului înainte de sfârșitul programului sau de sosirea schimbului următor.
Având în vedere fapta săvârșită de contestator de a părăsi locul de muncă în timpul programului fără acordul șefului ierarhic superior, faptul că însuși contestatorul a recunoscut că a ieșit din incinta unității pentru a-și cumpăra un pachet de țigări, nota de informare nr. 11676/16.07.2008 și prevederile Regulamentul de Ordine Interioară, instanța a constatat că decizia nr. 785/14.08.2008 de sancționare a contestatorului cu reducerea salariului cu 10% pe o lună este legală și temeinică.
În consecință, instanța a constatat că este neîntemeiată contestația formulată de contestator împotriva deciziei nr. 785/14.08.2008 emisă de intimată.
S-a mai reținut de către instanță că prin decizia nr. 788/14.08.2008, intimata a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea salariului cu 10% pe o lună, în temeiul disp. art. 264 lit. d Codul muncii și art. 66 pct. 34 și 56 din Regulamentul de Ordine Interioară. S-a reținut prin această decizie că în data de 30.07.2008 contestatorul a refuzat să dea cu amorsă pe un acoperiș.
Prin declarația dată cu ocazia cercetării disciplinare, contestatorul a susținut că a refuzat să dea cu amorsă întrucât această substanță este toxică, iar până la data de 28.07.2008 s-a aflat în concediu medical. Prin declarația din data de 11.08.2008, salariatul a precizat că a dat cu amorsă la hala de reparații și întreținere, iar după aproximativ 3 ore a fost nevoit să plece din cauza gazelor emanate de această substanță.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, instanța a reținut că intimata, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada faptului că amorsa nu este o substanță toxică, care ar putea avea efecte nocive asupra organismului uman. În consecință, având în vedere și declarația salariatului, precum și faptul că până la data de 28.07.2008 contestatorul s-a aflat în concediu medical, instanța a reținut că în mod neîntemeiat intimata a dispus sancționarea contestatorului pentru refuzul de a executa sarcinile trasate de șeful său.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în declarația dată în cursul cercetării disciplinare, a recunoscut faptul că a refuzat să dea cu amorsă pe acoperiș, întrucât, din punctul său de vedere, substanța este toxică.
Consideră recurenta că în mod greșit a reținut instanța de fond că angajatorul ar fi trebuit să facă dovada faptului că substanța folosită în vederea izolării acoperișului depoului nu este toxică.
Mai arată recurenta că activitatea de izolare a acoperișului depoului unității recurente se desfășura în aer liber, într-un mediu deschis care permite degajarea mirosurilor neplăcute sau a vaporilor care ar putea fi emanați de amorsa folosită la hidroizolații.
I este un operator de transport, nu un producător de materiale și substanțe pentru construcții și, prin urmare, materialele care au fost și sunt folosite de salariați au fost achiziționate de pe piață de la producătorii autorizați și certificați în domeniu, au certificate de calitate și de garanție.
Pe de altă parte consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a dovedit faptul că amorsa ar putea avea efecte nocive asupra organismului întrucât, în opinia sa societatea nu este în măsură să stabilească care ar fi efectele utilizării amorsei, ci însăși producătorii/comercianții care distribuie astfel de substanțe. Or, de vreme ce recurenta nu a achiziționat produse valabile din punct de vedere calitativ, care pot fi utilizate în procesul de muncă nu se poate reține că această substanță este dăunătoare organismului, mai ales în condițiile în care, așa cum s-a arătat, amorsa a fost folosită în mediul exterior.
Ca atare, solicită admiterea recursului și menținerea deciziei nr. 788/14.08.2008 emisă de
În drept, motivele de recurs se încadrează în prev. art. 3041Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că, deși motivarea instanței de fond este necorespunzătoare, soluția încorporată în dispozitivul hotărârii este legală.
Astfel, este adevărat că în cursul cercetării disciplinare contestatorul a recunoscut împrejurarea că a refuzat să dea cu amorsă pe acoperișul depoului în ziua de 30.07.2008, întrucât substanța este toxică și el abia revenise din concediul medical.
Refuzul de a îndeplini o sarcină trasată de șeful ierarhic este însă justificat, având în vedere că în perioada 15.07-28.07.2008 contestatorul a fost în concediu medical, iar faptul că substanțele de tip amorsă sunt toxice este de notorietate.
Mai mult, așa cum rezultă din declarația dată de numitul (fila 26 dosar fond), persoană ce a fost la rândul ei însărcinată să dea cu amorsă pe halele de întreținere și reparații tramvaie și care nu avea probleme recente de sănătate ca intimatul-contestator, din cauza gazelor emanate de această soluție, a suferit amețeli, dureri de stomac și stări de vomă, fiind nevoit să plece după aproximativ 3 ore.
În atare condiții, nu există vinovăția salariatului în săvârșirea abaterii disciplinare reținute prin decizia de sancționare nr. 788/14.08.2008.
Așadar, deși nu a precizat expres în conținutul motivării sentinței recurate, instanța de fond a reținut ca motiv al admiterii contestației lipsa unui element al răspunderii disciplinare, și anume vinovăția.
Ca urmare, soluția pronunțată de Tribunalul Iași este legală, urmând ca motivarea hotărârii să fie substituită prin aceea a prezentei decizii.
În baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge recursul și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Regia Autonomă de Transport Public I, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1598/17.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
13.03.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -,
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 501/2009. Curtea de... → |
|---|
