Contestație decizie de concediere. Decizia 5052/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.3528/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 5052/
Ședința publică de la 08 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr.1204 din data de 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16739/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 01 iulie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08 iulie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1204 din data de 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, s-a anulat decizia nr.248/8.04.2008, emisă de intimată; s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul anterior deținut; s-a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, precum și la plata contribuțiilor prevăzute de lege.
Prin aceeași sentință, s-a obligat intimata la plata sumei de 4284 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 248 din 8.04.2008 intimata luat măsura concedierii contestatorului, motivat de faptul că HG nr. 68/2008 stabilește numărul maxim de posturi la 510, având în vedere și faptul că s-a redus activitatea de administrare a participațiilor statului, activitatea de privatizare a societăților comerciale, activitatea de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare, precum și necesitatea reducerii unor posturi din activitățile auxiliare din cadrul AVAS, reducerea volumului de activitate aferent compartimentelor AVAS.
S-a constatat că măsura concedierii a fost notificată reprezentanților salariaților, ITM B, Agenției locale pentru ocuparea forței de muncă și că la stabilirea ordinii de prioritate, intimata a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, măsura urmând să afecteze în ordine: posturile vacante; posturile salariaților care cumulează mai multe posturi sau cumulează pensia cu salariul; posturile celor care îndeplinesc condițiile de vârsta și stagiu de cotizare pentru pensionare, posturile celor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cerere, precum și un criteriu suplimentar, respectiv posturile persoanelor care au solicitat de bună voie aplicarea măsurii concedierii.
S-a considerat că Ordinul contestat îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 74 Codul muncii, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege.
Cât privește efectivitatea măsurii concedierii, s-a reținut că din organigramele depuse la dosar, rezultă că numărul de posturi a fost într-adevăr diminuat.
Referitor la caracterul serios al acestei măsuri, tribunalul a considerat că afirmațiile contestatorului sunt neîntemeiate, având în vedere că prin HG nr. 68/2008 s-a stabilit o nouă structură a intimatei, cu un număr de posturi mai mic, act necontestat, iar motivele invocate de intimată justifică reducerea activității, implicit a numărului de locuri de muncă.
Instanța de fond a avut în vedere că potrivit art.74 alin 1 lit c Codul muncii, decizia trebuie să cuprindă criteriile de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierilor colective, așa cum este si cazul contestatorului și a arătat că, deși în cadrul ordinului contestat se precizează ce criterii au fost avute in vedere, totuși aceasta este o formulare generică, întrucât nu face vreo mențiune cât privește aplicarea acestor criterii la cazul concret, al contestatorului.
S-a considerat că scopul legii nu a fost acela ca în decizia de concediere să figureze numai o simplă mențiune, fără ca salariatul concediat să se încadreze în mod real în aceste criterii, întrucât în caz contrar, nu s-ar justifica textul de lege, în condițiile în care astfel de criterii sunt prevăzute în mod general în contractul colectiv unic la nivel național, iar instanța nu ar putea verifica dacă aceste criterii au fost și respectate.
De asemenea, s-a mai reținut că în privința contestatorului nu se poate reține existența unuia dintre criteriile enumerate de intimata, în cauză nefiind făcută vreo dovadă a faptului că acesta cumulează mai multe funcții sau pensia cu salariul, ori că a solicitat aplicarea măsurii concedierii.
S-a avut în vedere că prin HG nr. 68/2008 nu se stabilește decât numărul de posturi din structura organizatorică a intimatei, fără a face vreo referire la motivele care impun aceste reduceri și fără a impune realizarea concedierii colective.
S-a constatat că prevederile din regulamentul de organizare si funcționare al intimatei au fost modificate astfel "concedierile colective determinate de reducerea numărului de posturi în structura organizatorică a AVAS se realizează conform dispozițiilor legale și ale contractului colectiv de muncă aplicabil" și s-a arătat că la nivelul intimatei nu s-a adoptat vreo hotărâre care să dispună efectuarea concedierii colective și care să fundamenteze necesitatea acestora, notificarea privind procedura de consultare cu reprezentanții salariaților nefiind suficientă, deoarece are un caracter prealabil.
S-a indicat că potrivit art.711Codul muncii, după realizarea acestor consultări premergătoare, angajatorul trebuia să realizeze alte notificări dacă decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, or, o astfel de decizie nu există.
S-a considerat că simpla referire la HG nr. 68/2008 nu este determinantă în condițiile în care aceasta, nu conține nici o justificare a măsurii concedierii sau o obligație de a efectua astfel de concedieri, iar conform regulamentului de reorganizare și funcționare a AVAS Consiliul de Supraveghere și îndrumare are competența de a aproba structura organizatorică.
S-a arătat că noua structura organizatorică a fost aprobată abia prin hotărârea CSI din data de 12.05.2008, fiind valabilă începând cu data de 2.06.2008, cu toate că pe organigramele și statele de funcții depuse de intimată la dosar apare data de 6.03.2008 ca fiind cea la care a fost aprobată noua structură.
S-a observat că din Hotărârea CSI in data de 6.03.2008 depusă de intimata la dosarul cauzei rezultă că pe ordinea de zi s-a aflat numai reintegrarea unui salariat în baza unei hotărâri judecătorești.
În fine, tribunalul a constatat că în toate notificările efectuate, intimata invocă numai necesitatea reducerii numărului de posturi, dar nu există o hotărâre a organelor de conducere ale intimatei în privința justificării acesteia, o analiza a activității instituției care să motiveze oportunitatea desființării anumitor locuri de muncă din cadrul diferitelor servicii și direcții ale AVAS.
S-a apreciat că reducerea numărului de posturi nu se poate face în orice condiții, ci numai cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce prevede și HG nr. 68/2008, iar în acest scop intimata are și alte posibilități, nu doar aplicarea unei concedieri colective, în măsura în care nu sunt îndeplinite condițiile necesare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, criticând sentința pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Conform art. 74 lit. c) din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa cuprindă în mod obligatoriu, criteriile de stabilire a ordinii de priorități, iar nu criteriul aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectiv, așa cum a reținut instanța de fond.
S-a arătat că în cuprinsul ordinului s-au menționat criteriile in discuție, așa cum sunt prevăzute de art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, iar în aplicarea prevederilor art. 71 din Codul muncii, la acestea a mai fost adăugat un criteriu, în sensul că măsura concedierii va afecta și posturile ocupate de persoane care au solicitat de buna voie aplicarea concedierii, indiferent de vârstă.
S-a precizat că în notificările transmise reprezentanților salariaților AVAS, ITM B, AJOFM Sector 1 și AMOFM B au fost prevăzute la punctul 8, criteriile minimale care vor fi avute in vedere la luarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
S-a învederat că art.81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007 - 2010, se referă pe de o parte, la salariații care vor fi primii afectați de concediere (alin.1), iar pe de altă parte, la salariații ale căror contracte de muncă vor fi desfăcute în ultimul rand (alin.2).
S-a arătat că nici un text de lege nu prevede că pot fi desființate numai posturile ocupate de salariații prevăzuți la alin.1 al art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, așa cum greșit a reținut instanța de fond, adăugându-se că după desființarea acestor posturi, inevitabil se ajunge și la desființarea altora, angajatorul fiind obligat să desfacă în ultimul rând contractele de muncă ale persoanelor protejate de lege.
S-a învederat că la momentul emiterii deciziei de concediere, intimatul nu se încadra nici în categoria salariaților protejați de art. 81 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 și nici în vreuna din situațiile prevăzute de art. 60 alin.1 din Codul muncii.
S-a învederat că lipsa din conținutul deciziei de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierii colective nu este sancționată de prevederile codului cu nulitatea deciziei respective, legiuitorul prevăzând expres această sancțiune atunci când a intenționat să sancționeze cu nulitatea deciziei lipsa din conținutul acesteia a unor elemente (art. 62 alin. 2 din Codul muncii ).
Referitor la aprecierea instanței că prin HG nr. 68/2008 nu se stabilește decât numărul de posturi din structura organizatorică a intimatei, fără a face vreo referire la motivele care impun aceste reduceri și fără a impune realizarea concedierii colective, recurenta a învederat că art. 1 alin.3 din OUG nr. 23/2004 prevede că "organizarea, funcționarea, numărul de posturi și sediul se aprobă prin hotărâre a Guvernului".
S-a amintit că prin HG nr. 68/2008 s-a dispus reducerea de la 610 la 510 a numărului maxim de posturi în structura organizatorică a AVAS, urmând ca AVAS să realizeze concedierile colective conform dispozițiilor legale și ale contractului de muncă aplicabil.
Astfel, s-a arătat că actul normativ indicat mai sus dispune reducerea numărului de posturi în cadrul structurii organizatorice AVAS, deci a structurii organizatorice existente la data intrării sale in vigoare, iar Consiliul de Supraveghere și îndrumare nu are printre competentele sale și pe aceea de a dispune efectuarea de concedieri colective, numirea și eliberarea din funcție a personalului AVAS fiind de competența exclusivă a președintelui instituției.
S-a susținut că în acord cu prevederile articolului unic pct. 2 din HG nr.68/2008, concedierea colectivă s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile - Codul muncii și Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 și ale contractului colectiv de muncă aplicabil (CCM 2008-2009).
S-a arătat că potrivit prevederilor art. 69 si 70 din Codul muncii, coroborate cu prevederile art. 79 din Contractul Colectiv la nivel național 2007-2010, AVAS a transmis la data de 04.02.2008 Notificarea privind intenția de concediere colectivă, înregistrata sub nr. P/645/04.02.2008, iar în temeiul art. 711din Codul muncii și potrivit dispozițiilor art. 55 si art. 57 din Contractul Colectiv la nivelul AVAS 2008-2009, a fost emisă a doua Notificare privind concedierea colectivă înregistrată cu nr. P/1611/06.03.2008.
S-a învederat că Tribunalul Bucureștia ignorat cu desăvârșire conținutul Ordinului contestat, sens în care s-a arătat că la alin. 3 din acesta sunt menționate în mod expres prevederile Procedurii Interne privind unele măsuri dispuse în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor HG nr. 68/2008 pentru modificarea si completarea art. 4 din HG nr. 837/2004 privind organizarea și funcționarea AVAS, înregistrată sub nr. P/417/24.01.2008, aprobată de Președintele AVAS.
Or acest înscris reprezintă actul decizional al angajatorului privind măsurile dispuse în vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor HG nr. 68/2008, în baza acestei proceduri, aprobate de către președintele AVAS, a fost demarat și desfășurat procesul de concediere colectivă în conformitate cu legislația în vigoare în vederea aplicării prevederilor HG 68/2008.
S-a arătat că nici un text de lege nu condiționa emiterea ordinului de concediere a intimatului de modificarea AVAS (modificarea structurii organizatorice a AVAS), dimpotrivă, după efectuarea concedierii colective ca urmare a reducerii numărului de posturi, dispusă prin hotărâre a Guvernului, s-a impus modificarea structurii organizatorice a AVAS, prin reorganizarea compartimentelor funcționale și reducerea corespunzătoare a numărului de funcții de conducere.
Astfel, Consiliul de Supraveghere și îndrumare a aprobat noua structura organizatorică a instituției începând cu data de 02.06.2008, având ca principal argument reducerea cu 100 a numărului de posturi, conform HG nr.68/2008.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul Președintelui AVAS nr. nr.248/8.04.2008 contestat în prezenta cauză, s-a dispus încetarea contractului de muncă al intimatului contestator, expert în cadrul Direcției Generale Monitorizare Contracte Post privatizare - Direcția Monitorizare Contracte Post privatizare, în temeiul art. 65 din Codul muncii.
La emiterea acestui ordin s-au avut în vedere prevederile HG nr. 68/23.01.2008 pentru modificarea și completarea art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 837/2004 privind organizarea și funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor, prin care numărul maxim de posturi în structura organizatorică AVAS a fost stabilit la 510.
În cuprinsul ordinului, ținând cont de prevederile art.74 alin.1 lit.a din Codul muncii au fost indicate următoare motive care au determinat concedierea: activitatea de administrare a participațiilor statului la societățile comerciale a fost redusă, ca urmare a diminuării sau vânzării participației deținute de stat la capitalul social al acestora; activitatea de privatizare a societăților comerciale a fost redusă ca urmare a vânzării integrale a participației deținute de stat la unele dintre acestea; activitatea de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale a fost redusă ca urmare a realizării de către cumpărători a clauzelor asumate prin contractele de vânzare - cumpărare acțiuni; activitatea de recuperare a creanțelor statului a fost afectată prin reducerea simțitoare a activități; necesitatea reducerii unor posturi din activitățile auxiliare din cadrul AVAS ca urmare a diminuării activității principale a AVAS, reducerea volumului de activitate aferent Direcțiilor Generale/Direcțiilor/Serviciilor din cadrul AVAS, evitarea paralelismelor în activitatea direcțiilor, sporirea eficienței muncii.
Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recurentul s-a conformat prevederilor art.55 alin.2 lit.2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul AVAS, înregistrat sub nr.724/6.02.2008 la Direcția de Muncă și Protecție Socială din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv a inițiat, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu reprezentații salariaților cu privire cel puțin la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați; atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează printre altele sprijin pentru recalificare sau reconversia profesională a salariaților concediați.
Astfel, recurentul a transmis la data de 4.02.2008 Notificare privind intenția de concediere colectivă atât Inspectoratului Teritorial d e Muncă, Agenției Locală și Teritoriale pentru Ocuparea Forței de Muncă, cât și reprezentanților salariaților, care au formulat o serie de propuneri ce trebuie avute în vedere la concedierea celor 100 de salariați, potrivit HG nr.68/2008, fiind agreate de către angajator doar o parte dintre acestea.
Angajatorul și reprezentanții salariaților au încheiat o nota la data de 4.03.3008 cu privire la noua notificare privind concedierea colectivă și cuprinsul ordinului de concediere, iar potrivit notei din 26.03.2008 încheiată de către conducerea AVAS și reprezentanții salariaților a rezultat că la aplicarea efectivă a reducerii de personal toate posturile au fost reduse, fiind făcută propunerea ca salariații cuprinși în procedura de concediere colectivă să beneficieze în perioada preavizului plătit de serviciile de preconcediere acordate de către Agenția Locală de Ocupare a Forței de Muncă.
În speță, intimatul contestator a efectuat cumularea orelor absentate în vederea căutării unui loc de muncă, cu reducerea perioadei de preaviz la J, cererea sa fiind aprobată de angajator.
Prin hotărârea recurată în cauză, prima instanță a constatat în mod judicios faptul că acest ordin îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 74 Codul muncii, în privința mențiunilor prevăzute de lege, în condițiile în care în cuprinsul său au fost indicate criteriile de stabilire a ordinii de priorități avute în vedere în cazul concedierii colective.
Astfel, având în vedere prevederile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, angajatorul a enumerat în art.III din Ordinul amintit,criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, precizând că măsura concedierii colective va afecta în ordine: posturile vacante; al salariaților care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul; ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare și nu au cerut pensionarea în condițiile legii; ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor. Totodată, în raport de prevederile art. 71 din Codul muncii, la aceste criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, angajatorul a adăugat și următorul criteriu: ale persoanelor care solicită de bună voie aplicarea măsurii concedierii, indiferent de vârstă.
Cu toate acestea, instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 74 lit. c) din Codul muncii, apreciind greșit că decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu criteriul aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectivă.
Curtea reține că textul legal amintit stipulează că în decizia de concediere se cuprind în mod obligatoriu doar criterii de stabilire a ordinii de priorități, condiție îndeplinită în cauza dedusă judecății, iar nu șicriteriul aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectivă, cum a apreciat prima instanță.
Or, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea mențiunii criteriului aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectivă și nici sancțiunea nulității deciziei de concediere pentru neindicarea acestuia, instanța de judecată nu poate interpreta altfel, întrucât unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă ("ubi lex non distinguit, nec nos distinguit debemus").
De asemenea, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod eronat și faptul că intimata recurentă avea obligația de a face dovada faptului că salariatul afectat de măsura concedierii cumulează mai multe funcții sau pensia cu salariul, ori că a solicitat aplicarea măsurii concedierii, întrucât nici un text de lege nu prevede că pot fi desființate numai acele posturi ocupate de salariații prevăzuți la alin.1 al art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, rațiunea legiuitorului fiind ca aceste posturi să fie desființate mai întâi, iar nu să interzică concedierea și a altor salariați care nu se află în această situație.
De adăugat că intimatul nu se afla în vreuna dintre situațiile prevăzute de art.59 și art. 60 alin.1 muncii, în care nu poate fi dispusă concedierea.
Curtea mai reține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și în ceea ce privește caracterul real și serios al concedierii contestate în cauză.
Astfel, pe de o parte, instanța de fond constată că măsura concedierii a fost efectivă și serioasă, reținând judicios că prin HG nr. 68/2008 a fost stabilită o nouă structură a intimatei, cu un număr de posturi mai mic, sens în care au fost modificate prevederile din regulamentul de organizare și funcționare al intimatei și a fost transmisă notificarea privind procedura de consultare cu reprezentanții salariaților, precum și că din organigramele rezultă că numărul de posturi a fost într-adevăr diminuat și că intimata și-a îndeplinit obligația de a prevedea în notificările transmise reprezentanților salariaților AVAS, ITM B, AJOFM Sector 1 și AMOFM B criteriile care vor fi avute în vedere la luarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Însă, pe de altă parte, instanța de fond apreciază, fără temei legal, că era necesară o analiză a activității instituției, care să motiveze oportunitatea desființării anumitor locuri de muncă din cadrul diferitelor servicii și direcții ale AVAS, respectiv adoptarea unei hotărâri care să dispună efectuarea concedierii colective și care să fundamenteze necesitatea acestora, după care să fie realizate alte notificări.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere procedura internă adoptată de Președintele AVAS privind unele măsuri dispuse în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor HG nr. 68/2008 pentru modificarea si completarea art. 4 din HG nr. 837/2004 privind organizarea și funcționarea AVAS, înregistrată sub nr. P/417/24.01.2008; referatul privind fundamentarea reducerii numărului de posturi din Direcția Generală Monitorizare Contracte înregistrată sub nr.1352/30.01.2008, prin care s-a propus reducerea numărului de posturi de la 40 la 31 de experți, în limita prevederilor HG nr.68/2008 (reducerea numărul de posturi din structura organizatorică a AVAS a numărului maxim de posturi de la 610 la 510), având în vedere că doar 30 de experți din cadrul Direcției Monitorizare Contracte și 14 experți din cadrul Direcției Monitorizare și Venituri monitorizează contracte aflate în derulare; lista nominală înregistrată sub nr.672/21.02.2008, cuprinzând salariații din cadrul Direcția Generală Monitorizare Contracte ce urmează a fi concediați, în care figurează și intimatul contestator; organigramele și statele de funcții depuse la dosar cu privire la noua structură organizatorică.
De asemenea, prima instanță nu a ținut seama de faptul că organizarea, funcționarea, numărul de posturi și sediul, potrivit prevederilor art. 1 alin.3 din OUG nr. 23/2004 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar prin HG nr. 68/23.01.2008 pentru modificarea și completarea art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 837/2004 privind organizarea și funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor s-a dispus reducerea numărul de posturi din structura organizatorică a intimatei de la 610 la 510, în anul 2008.
Este lipsit de relevanță faptul că prin hotărârea nr.6/12.05.2008 a Consiliului de supraveghere și îndrumare a AVAS, la care face referire prima instanță, s-a aprobat nota privind aprobarea noii organigrame și a noului Regulament de organizare și Funcționare AVAS, urmare a implementării proceduri de concediere colectivă, determinată de aducerea la îndeplinire a HG nr.68/2008, întrucât acest Consiliu potrivit art.4 alin.1 din HG nr.837/2004 dispune numai cu privire la structura organizatorică, neavând competență decizională de a înființa și desființa efectiv posturi în cadrul AVAS, Guvernul fiind acela care aprobă organizarea, funcționarea și numărul de posturi din cadrul AVAS, potrivit art.1 alin.3 din HG nr.837/2004, președintele instituției fiind cel care aprobă prin ordin statul de funcții.
Este relevant a menționa faptul că ordinul contestat în cauză a fost emis în temeiul art. 65 din Codul muncii, iar analiza legalității acestuia de către instanța de fond trebuia făcută prin prisma condițiilor concedierii din motive neimputabile salariatului, care nu limitează motivele care determină desființarea locului de muncă, impunând numai condiția ca acestea să fie reală și serioasă.
Astfel, de vreme ce postul ocupat de contestator a fost efectiv desființat, instanța de fond avea competența de a verifica numai legalitatea măsurii concedierii, iar nu și oportunitatea acesteia, în condițiile în care prin Hotărâre de Guvern nr.68/2008 s-a dispus reducerea numărului de posturi la nivelul instituției de la 610 la 510 salariați.
Pentru toate considerentele arătate, reținând incidența motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea va admite recursul, în temeiul dispozițiilor art.312 din pr.civ. va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr.1204 din data de 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16739/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: RF./2ex.
10.08.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 153/2009. Curtea de... → |
|---|
