Contestație decizie de concediere. Decizia 5055/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (4740/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5055/
Ședința publică din 15.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 3: Lizeta
Grefier:
******************************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul -.,împotriva sentinței civile nr.519/F din data de 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, legitimat cu BI seria - nr.- și asistat de avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.45/12.11.2008, intimata SC SA prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 17 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la data de 11.12.2008 de către recurent, răspuns la întâmpinare (concluzii scrise).
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, conform concluziilor scrise depuse la dosar, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul anulării deciziei de concediere și reintegrarea pe funcția deținută, cu obligarea intimatei la plata de despăgubiri materiale privind drepturile salariale cuvenite pe perioada concedierii și despăgubiri morale în sumă de 20.000 lei, cu cheltuieli de judecată reprezentând plata onorariu avocat.
Intimata SC SA B prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în întâmpinare, întrucât instanța de fond a făcut o apreciere corectă a cererilor și probelor administrate în dosar, admițând excepția tardivității formulării contestației. Cât privește daunele morale cerute de recurent, se solicită respingerea acestora, întrucât nu au un temei legal.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 519 F/20.05.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca nefondată excepția prematurității cererii reclamantului excepție ridicată de pârâtă, a admis ca fondată excepția tardivității depunerii cererii reclamantului -. împotriva pârâtei SC SA B, pe care a respins-o în baza acestei excepții.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, cu privire la excepția prematurității cererii, că, deși decizia nr. 30/8.04.2008 a fost emisă ulterior datei de introducere a cererii de chemare în judecată, aceasta a fost contestată de către reclamant la termenul din 20.05.2008, deci în condițiile art. 132 alin. 4. pr. civ.
Referitor la excepția tardivității, s-a reținut că decizia de concediere a fost emisă la data de 8.04.2008, iar reclamantul a luat cunoștință de ea la data de 10.04.2008 și contestat-o la data de 20.05.2008 peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a) Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal reclamantul -., criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ.
În motivarea recursului se arată, în esență, că obiectul contestației îl constituie măsura concedierii, iar nu documentul intitulat preaviz.
Instanța a fost învestită prin cererea de chemare în judecată din data de 02.04.2008 cu o contestație împotriva actului intitulat preaviz din 08.03.2008, iar ulterior, la termenul din 20.05.2008, și-a completat cererea în temeiul art. 132 pct. 4. pr. civ. în sensul că a înțeles să conteste și decizia nr. 30 din 08.04.2008 pentru următoarele argumente:
- din însăși formularea cererii de chemare în judecată este evidentă dorința reclamantului de a contesta măsura concedierii, învederându-se expres faptul că măsura concedierii i-a fost comunicată cu ocazia înmânării preavizului;
- temeiul de drept invocat în acțiunea introductivă denotă cu evidență faptul că se contestă nelegalitatea măsurii concedierii, iar nu aspecte referitoare la preaviz;
- însăși natura juridică a preavizului este intrinsec legată de cea a concedierii, preavizul reprezentând un element obligatoriu în cazul luării măsurii concedierii.
Prin urmare, instanța de fond, în baza rolului activ, trebuie să dea o calificare corectă obiectului cererii, mai ales în condițiile în care reclamantul nu era o persoană care să aibă cunoștințe juridice.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC SA B SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate dar și a dispozițiilor art. 3041. pr. civ, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 2.04.2008, reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea preavizului de concediere emis de către pârâtă la data de 08.03.2008, reintegrarea pe postul anterior, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Ulterior, la data de 20.05.2008, reclamantul a înțeles să conteste decizia de concediere nr. 30/8.04.2008.
Raționamentul propus de către reclamant prin motivele de recurs în sensul că nu putea dori să conteste înscrisul preaviz în sine nu poate fi primit de către instanță.
Dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a) din Codul muncii sunt fără echivoc cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în 30 de zile de la data care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetare contractului individual de muncă.
Dispozițiile art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999 se referă tot la momentul comunicării deciziei de concediere ca fiind acela de la care se calculează termenul de 30 de zile.
Acestea pentru că numai prindecizia de concedierese dispune această măsură, iar contestarea măsurii este, cu evidență, contestația împotriva deciziei de concediere.
Recurentul reclamant, după emiterea deciziei de concediere, nici nu a înțeles, de fapt, să formuleze o cerere în condițiile art. 132 alin. 1. pr. civ. de modificare ori completare a acțiunii, ci a depus, la data de 6.05.2008, la dosar decizia de concediere ca un înscris în probatoriu (aspect consemnat în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată - fila 34 dosar fond).
Reclamantul a arătat în fața instanței, explicit, abia la data de 20.05.2008 (fila 62 dosar fond) că înțelege să atace decizia de concediere.
Astfel, Tribunalul a dat o soluție temeinică și legală excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei de concediere, iar rolul activ al instanței nu înseamnă că aceasta poate suplini manifestarea de voință a părților în proces și nici eludarea termenelor imperative procedurale.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul-.,împotriva sentinței civile nr.519/F din data de 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata SC SA,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.LH/th.red.
2ex-09.01.2009
Jud. fond:
Președinte:Magdalena PetreJudecători:Magdalena Petre, Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 855/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 836/2008. Curtea... → |
|---|
