Contestație decizie de concediere. Decizia 5089/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3683/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5089R
Ședința publică de la 13 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.1168 din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, intimatul prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.74124/02.07.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii contestației formulată de. Se arată că în cuprinsul deciziei de concediere a fost trecută durata preavizului. Instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.74 lit.b din Codul Muncii. Intimatul a beneficiat de preaviz. Numărul de posturi se aprobă prin hotărârea Guvernului, iar prin HG nr.68/2008 s-a dispus reducerea posturilor în structura organizatorică a AVAS.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului declarat de AVAS, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu obligarea recurentei AVAS la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la primul motiv de recurs, prin care AVAS critică aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.74 lit.b din Codul Muncii, se solicită respingerea acestuia, întrucât în mod corect s-a constatat faptul că preavizarea concedierii trebuia făcută anterior emiterii deciziei de concediere. De asemenea, solicită înlăturarea susținerii recurentei AVAS cu privire la dispozițiile art.74 lit.c din Codul Muncii, arătând că decizia de concediere trebuie să cuprindă și criteriile reale. Intimatul are un grad de invaliditate. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București sub nr- reclamantul a solicitat instanței anularea Ordinelor de concediere 289/8.04.2008 si 305/11.- emise de Președintele AVAS, obligarea intimatei AVAS la reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata despăgubirii egala cu salariile de care a fost lipsit ca urmare a concedierii ilegale si obligarea AVAS la plata sumei de 36.000 RON cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr.1168/11.02.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis contestația formulată de către contestatorul, în contradictoriu cu Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului; a dispus anularea Ordinului 289/08.04.2008 modificat prin Ordinul 305/11.04.2008 emis de AVAS; a obligat intimata să reintegreze contestatorul pe postul deținut anterior si la plata către contestator a unei despăgubiri egală, cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit contestatorului, începând cu data concedierii și până la efectiva reîncadrare; a obligat intimata la plata către contestator a unei sume de 20.000 Ron cu titlu de daune morale; a obligat intimata la plata sumei de 3472,8 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul paratei AVAS ocupând funcția de referent in cadrul Direcției.-Directia Generala Administrativ si Resurse Umane.
Prin Ordinul 289 emis de AVAS la data de 8.04 208 completat cu Ordinul nr. 305 din 11.04.2008 se dispune concedierea reclamantului in baza dispozițiilor art.38 Codul Muncii privind concedierea colectiva.
Analizând ordinele susmenționate prin prisma mențiunilor obligatorii pe care acestea trebuie sa le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, instanța de fond a apreciat ca decizia de concediere a fost emisa cu incalcarea dispozițiilor art.74, lit.b si c din Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art.74, lit.b decizia de concediere trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu "durata preavizului". Este evident ca prin "durata preavizului" se înțelege data cand a început sa curgă si cea a expirării preavizului, cu precizarea eventual a cauzelor care au determinat suspendarea preavizului conform art.74, al.2 Codul Muncii si care au dus la prelungirea duratei acestuia. Menționarea "duratei preavizului" nu inseamna precizarea numărului de zile acordate ca preaviz pentru ca acest număr rezulta din contractul individual de munca sau din contractul colectiv de munca.
O alta mențiune omisa de angajator din cuprinsul deciziei este aceea privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art.69, alin.(2), lit.d Codul Muncii.
Decizia de concediere fiind un act individual si unul colectiv trebuie sa indice in concret criteriul avut in vedere in ceea ce-l privește pe salariat si care a dus la concedierea colectiva.
Dispozițiile art.74, lit.c trebuie interpretate in sensul ca decizia trebuie sa precizeze de ce acel salariat a fost inclus pe lista de concediere si nu a putut fi menținut in flinta contractul sau de munca.
Criteriile general obligatorii privind stabilirea ordinii de prioritate in cazul concedierilor colective sunt prevăzute in contractul colectiv de munca la nivel național pe anii 2007-2010.
Dispozițiile art.74, lit.c trebuie interpretate in sensul ca decizia trebuie sa nominalizeze concret care din criteriile ce stau la baza stabilirii ordinii de concediere colectiva au fost avute in vedere de angajator in cazul salariatului fata de care isi produce decizia de concediere, și nu trebuie interpretate in sensul ca in decizie trebuie sa se reproducă textual dispozițiile din contractul colectiv de munca, referitoare la ordinea concedierii.
In lipsa indicării motivului concret al concedierii reclamantului, instanța nu poate verifica daca angajatorul a respectat dispozițiile art.81 din Contractul Colectiv de Munca la nivel National cu numărul de 2895/21 din 29 decembrie 2006, ce dispun in sensul ca la aplicarea efectiva a reducerii de personal dupa reducerea posturilor vacante de natura celor desființate, masurile trebuie sa afecteze in ordine:
1). Contractele individuale de munca ale salariaților care cumulează doua sau mai multe funcții, precum si ale celor care cumulează pensia cu salariul;
2). Contractele individuale de munca ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de vârsta standard si stagiu de cotizate si nu au cerut pensionarea in condițiile legii;
3) Contractele individuale de munca ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Lipsa indicării in concret a criteriului, dintre cele susmentionate, avut in vedere la concedierea reclamantului, l-a indreptatit pe reclamant, cat si pe instanța sa creadă ca acest motiv a fost cumulul de către reclamant a calității de salariat cu cea de beneficiar al pensiei de invaliditate gradul III.
Instanța de fond apreciază ca situația reclamantului nu se înscrie in ipoteza dispozițiilor art.8, al.l, lit.a din Contractul Colectiv de Munca la nivel National intrucat aceste dispoziții se refera la salariații ce cumulează doua sau mai multe funcții sau la cei ce cumulează pensia cu salariul.
Cu privire la legalitatea deciziei de concediere, instanța mai retine ca modificarea AVAS nu a fost dispusa de organul competent.
Dispozițiile HG nr.68/2008, care au stat la baza concedierii colective au prevăzut ca in anul 2008 numărul maxim de posturi in structura organizatorica AVAS este de 510, exclusiv președintele si vicepreședintele.
Potrivit articolului unic al acestei hotărâri de guvern, concedierile colective determinate de reducerea numărului de posturi în structura organizatorica a AVAS se realizează conform dispozițiilor legale si ale contractului colectiv de munca aplicabil.
Potrivit dispozițiilor art.7,al. lit.b din OUG nr.24/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participațiilor Statului, Consiliul de supraveghere si îndrumare are competenta aprobării structurii organizatorice a AVAS.
In speța, intimata nu a făcut dovada existentei vreunui act decizional al Consiliului de Supraveghere si Indrumare AVAS, care sa aprobe modificarea structurii organizatorice a AVAS si efectuarea concedierii colective.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-intimată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Ordinul de concediere cuprinde elementul prevăzut de art.74 lit.b) - "durata preavizului". Astfel, art. 1 din Ordin cuprinde mențiunea expresa ca se acorda intimatului un preaviz plătit de 20 de zile lucratoare.
Noțiunea "durata preavizului nu poate avea decât intelesul literal al termenului, respectiv numărul de zile socotit de la înștiințarea făcuta de una dintre parti celeilalte cu privire la incetarea raporturilor de munca si pana la încetarea efectiva a contractului de munca. Aceasta noțiune se regăsește nu numai in cadrul art. 73 si 74, dar si in cadrul art. 79 din Codul Muncii care, la alin. (7), prevede: "Contractul individual de munca inceteaza la data expirării termenului de preaviz". Daca legiutorul ar fi intenționat ca decizia de concediere sa cuprindă mențiunea obligatorie a "datei începerii si datei expirării preavizului, cu menționarea cauzelor de suspendare a acestuia conform art. 74 alin.2 din Codul Muncii, (asa cum considera instanța de fond) ar fi prevăzut acest lucru in mod expres, cu atat mai mult cu cat lipsa unui astfel de element atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere. O alta eroare cuprinsa in acea definiție este trimiterea la art. 74 alin.2 din Codul Muncii, articol abrogat de OUG nr.65/2005.
Învedereaza recurenta ca, in contestația formulata, intimatul contestator nu invoca niciunul din motivele de nelegalitate "identificate" de instanța de fond, nu a pretins ca nu a beneficiat de preavizul de 31 de zile acordat de angajator si nici ca raporturile sale de munca ar fi incetat la data comunicării ordinului.
AVAS nu a avut nici un moment in vedere la concedierea intimatului cumulul calității de salariat cu J de norma cu cea de beneficiar al pensiei de invaliditate gradul III.
Conform art. 74 lit. c) din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu, criteriile de stabilire a ordinii de priorități, iar nu criteriul aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectiv, asa cum susține instanta de fond;
Criteriile in discuție au fost menționate in cuprinsul ordinului, asa cum sunt prevăzute de art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național 2007-2010, si in aplicarea prevederilor art. 71 din Codul Muncii, la acestea a mai fost adăugat un criteriu, in sensul ca măsura concedierii va afecta si posturile ocupate de persoane care au solicitat de buna voie aplicarea concedierii, indiferent de vârsta.
Art.81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național 2007-2010, se refera pe de o parte, la salariații care vor fi primii afectați de concediere (alin.1), iar pe de alta parte, la salariații ale căror contracte de munca vor fi desfăcute in ultimul rand (alin.2).
Niciun text de lege nu prevede ca pot fi desființate numai posturile ocupate de salariații prevăzuți la alin.1 al art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național 2007-2010, asa cum greșit a reținut instanța de fond. Dupa desființarea acestor posturi, inevitabil se ajunge si la desființarea altora, angajatorul fiind obligat sa desfacă in ultimul rand contractele de munca ale persoanelor protejate de lege.
La momentul emiterii deciziei de concediere, intimatul nu se incadra nici in categoria salariaților protejați de art.81 alin. (2) din Contractul colectiv de munca unic la nivel național 2007-2010, si nici in vreuna din situațiile prevăzute de art.60 alin.1 din Codul Muncii.
In ceea ce privește aprecierea instanței ca "intimata nu a făcut dovada existentei vreunui act decizional al Consiliului de Supraveghere si îndrumare AVAS care sa aprobe modificarea structurii organizatorice a AVAS si efectuarea concedierii colective", recurenta susține următoarele:
Conform art. 1 alin.3 din OUG nr.23/2004, "organizarea, funcționarea, numărul de posturi și sediul se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin HG nr. 68/2008 s-a dispus reducerea de la 610 la 510 a numărului maxim de posturi in structura organizatorica a AVAS, urmând ca AVAS sa realizeze concedierile colective conform dispozițiilor legale si ale contractului de munca aplicabil;
Actul normativ indicat mai sus dispune reducerea numărului de posturi in cadrul structurii organizatorice AVAS, deci a structurii organizatorice existente la data intrării sale in vigoare, Consiliul de Supraveghere si îndrumare nu are printre competentele sale, si pe aceea de a dispune efectuarea de concedieri colective.
In concluzie, niciun text de lege nu condiționa emiterea ordinului de concediere a intimatei de modificarea AVAS (modificarea structurii organizatorice a AVAS).
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 289 din 8.04.2008 recurenta intimata a luat masura concedierii contestatorului, motivat de faptul ca HG nr. 68/2008 stabileste numarul maxim de posturi la 510, avand in vedere si faptul ca s-a redus activitatea de administrare a participatiilor statului, activitatea de privatizare a societatilor comerciale, activitatea de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare, precum si necesitatea reducerii unor posturi din activitatile auxiliare din cadrul AVAS, reducerea volumului de activitate aferent compartimentelor AVAS.
Masura concedierii a fost notificata reprezentantilor salariatilor, ITM B, Agentiei locale pentru ocuparea fortei de munca.
La stabilirea ordinii de prioritate, recurenta intimata sustine ca a avut in vedere criteriile prevazute de art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, masura urmand sa afecteze in ordine: posturile vacante; posturile salariatilor care cumuleaza mai multe posturi sau cumuleaza pensia cu salariul; posturile celor care indeplinesc conditiile de varsta si stagiu de cotizare pentru pensionare, posturile celor care indeplinesc conditiile de pensionare la cerere, precum si un criteriu suplimentar, respectiv posturile persoanelor care au solicitat de buna voie aplicarea masurii concedierii.
Ordinul contestat indeplineste conditiile de forma prevazute de art. 74 Codul Muncii, cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege.
Cat priveste efectivitatea masurii concedierii, din organigramele depuse la dosar, rezulta ca numarul de posturi a fost intr-adevar diminuat.
Potrivit art. 74 alin 1 lit c Codul Muncii, decizia trebuie sa cuprinda criteriile de stabilire a ordinii de prioritate in cazul concedierilor colective, asa cum este si cazul contestatorului.
Desi in cadrul ordinului contestat se precizeaza ce criterii au fost avute in vedere, aceasta este o formulare generica, insa nu face vreo mentiune cat priveste aplicarea acestor criterii la cazul concret, al contestatorului.
Scopul legii nu a fost de a figura in decizia de concediere numai o simpla mentiune, fara ca aceasta sa fie efectiva, in sensul ca salariatul concediat sa se incadreze in mod real in aceste criterii. In caz contrar, nu s-ar justifica textul de lege, in conditiile in care astfel de criterii sunt prevazute in mod general in contractul colectiv de munca unic la nivel national. Altfel, atat instanta de fond, cat si cea de control judiciar, sunt puse in imposibilitatea de a verifica daca aceste criterii au fost si respectate.
In speta, Curtea constata ca in privinta contestatorului nu se poate retine existenta unuia dintre criteriile enumerate de recurenta intimata, nefiind facuta vreo dovada ca acesta cumuleaza mai multe functii sau pensia cu salariul, ori ca a solicitat aplicarea masurii concedierii. pensiei cu salariul are in vedere pensia pentru limita de varsta, care poate fi cumulata cu salariul pentru norma intreaga de munca, aceasta fiind ipoteza avuta in vedere in contractul colectiv de munca unic la nivel national, ratiunea fiind aceea ca persoana respectiva are doua surse de venit importante (o pensie pentru intreg stagiul de cotizare si un salariu pentru norma intreaga) si ca va fi mai putin afectat de masura concedierii, in raport cu alti salariati, intrucat ramane in continuare cu pensia pentru limita de varsta, spre deosebire de ceilalti, care raman fara niciun venit. Textul mentionat nu vizeaza ipoteza cumulului pensiei de invaliditate cu salariul pentru jumatate de norma de munca, iar din inscrisurile aflate la dosar nici nu rezulta ca intimatul contestator s-ar afla intr-o astfel de situatie, chiar daca este incadrat in grad de handicap mediu, urmare accidentului vascular suferit in 1999.
Mai retinem ca prin HG nr. 68/2008 nu se stabileste decat numarul de posturi din structura organizatorica a recurentei intimate, fara a face vreo referire la motivele care impun aceste reduceri si fara a impune realizarea concedierii colective. Dimpotriva, prevederile din regulamentul de organizare si functionare al intimatei au fost modificate astfel "oncedierile colective determinate de reducerea numărului de posturi în structura organizatorică a AVAS se realizează conform dispozițiilor legale și ale contractului colectiv de muncă aplicabil."
Or, la nivelul recurentei intimate nu s-a adoptat vreo hotarare care sa dispuna efectuarea concedierii colective si care sa fundamenteze necesitatea acesteia, notificarea privind procedura de consultare cu reprezentantii salariatilor nefiind suficienta, deoarece are un caracter prealabil. Insa, cf. 711Codul Muncii, dupa realizarea acestor consultari premergatoare, angajatorul trebuia sa realizeze alte notificari, daca decidea aplicarea masurii de concediere colectiva. Or, o astfel de decizie nu exista. Simpla referire la HG nr. 68/2008 nu este determinanta in conditiile in care aceasta nu contine nicio justificare a masurii concedierii sau o obligatie de a efectua astfel de concedieri, iar conform regulamentului de reoganizare si functionare a AVAS, Consiliul de Supraveghere si Indrumare are competenta de a aproba structura organizatorica.
Noua structura organizatorica a fost aprobata abia prin hotararea CSI din data de 12.05.2008, fiind valabila incepand cu data de 2.06.2008, cu toate ca pe organigramele si statele de functii depuse de recurenta intimata la dosarul de fond apare data de 6.03.2008 ca fiind cea la care a fost aprobata noua structura.
In toate notificarile efectuate, recurenta intimata invoca numai necesitatea reducerii numarului de posturi, dar nu exista o hotarare a organelor de conducere ale intimatei in privinta justificarii acesteia, o analiza a activitatii institutiei care sa motiveze oportunitatea desfiintarii anumitor locuri de munca din cadrul diferitelor servicii si directii ale AVAS. Reducerea numarului de posturi nu se poate face in orice conditii, ci numai cu respectarea dispozitiilor legale, ceea ce prevede si HG nr. 68/2008, iar in acest scop recurenta intimata are si alte posibilitati, nu doar aplicarea unei concedieri colective, in masura in care nu sunt indeplinite conditiile necesare.
Lipsa motivului concret de concediere determina anularea ordinului, cum in mod corect a apreciat prima instanta, cu toate consecintele care decurg de aici, privind reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si plata despagubirilor prevazute de lege.
In ceea ce priveste motivul de recurs, referitor la lipsa mentiunii privind durata preavizului, acesta este intemeiat, ordinul de concediere indeplinind conditiile de forma prevazute de lege, astfel cum s-a aratat mai sus. Cu toate acestea, ordinul este nelegal pentru neindeplinirea conditiilor de fond, explicate anterior.
Prin urmare, in baza art. 312 proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat, urmand a fi mentinuta hotararea primei instante, ca fiind legala si temeinica.
In baza art. 274 Cpc, va obliga recurenta intimata la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand parte din onorariul de avocat avansat in faza recursului (in cuantum total de 4.000 lei). Curtea apreciaza, in raport de elementele prevazute de art. 132 alin. 3 din Statutul Profesiei de Avocat, in functie de care se fixeaza onorariul de avocat, ca un onorariu in cuantum de 2.000 lei pentru faza recursului este adecvat si suficient, in concordanta cu toate elementele spetei. Astfel, in recurs s-a acordat un singur termen de judecata, iar apararile formulate prin intampinare nu au constat decat in reiterarea aspectelor semnalate in cererea de chemare in judecata. Munca propriu-zisa a fost efectuata de aparatorul contestatorului in fata primei instante si a fost recompensata in mod corespunzator, prin aceea ca parata a fost obligata la plata intregului onorariu de avocat de 3.472 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.1168/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul achitat apărătorului ales.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A ta
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
27.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 65/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5515/2009. Curtea... → |
|---|
