Contestație decizie de concediere. Decizia 5515/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3927/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 5515R
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei recursului formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.2822/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect - contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/09.10.2008, intimata SC SRL, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/10.09.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 16.09.2009, de către, intimata SC SRL întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică recurentei, prin avocat, copie întâmpinare.
Recurenta, prin avocat, depune la dosar coresponda purtată de aceasta cu societatea intimata, prin email, la data de 19.08.2008.
Intimata SC SRL, prin avocat, învederează instanței că i-a comunicat recurentei, prin poștă, cu scrisoare recomandată, decizia de concediere, iar nu adresa de înștiințare. Societatea nu avea nici un interes să-i comunice altceva recurentei.
Curtea, cu privire la înscrisul depus în ședință publică de către recurentă, va aprecia la deliberare, valoarea probantă a acestuia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea/combaterea recursului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond a dat o hotărâre fără a cerceta fondul. În data de 24.07.2008, recurenta nu a beneficiat de asistență juridică, decizia de concediere s-a emis în data de 22.08.2009, potrivit adresei înaintate în data de 24.07.2008. Din înscrisurile dosarului, nu rezultă că i-a fost comunicată decizia de concediere.
Intimata SC SRL, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Probele administrate la judecarea cauzei în fond, au fost pe excepția tardivității formulării contestației. Cât privește chestiunea de fond a expedierii deciziei de concediere, nu are cum să facă dovada comunicării deciziei, decât cu conformare de primire. Începând cu data de 25.07.2008, recurenta a intrat în preaviz cu data de 21.08.2008 își încetează activitatea, prin restructurarea societății. Recurenta a știut ce i se întâmplă, decizia de concediere nu a fost luată în pripă, ci după o analiză financiară. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea civilă promovată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și înregistrată sub nr. 30659/3/13.08.2008, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta SC SRL ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei din data de 24.07.2008 intitulată "adresa nr.1", reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr.141/8.02.2007, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri reprezentând drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate corespunzător indicelui de inflație precum și la plata tuturor drepturilor patrimoniale de care ar fi beneficiat potrivit postului deținut până la reîncadrarea efectivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Euro, cu titlu de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de litigiu.
Prin sentința civilă nr.2822/02.04.2009 Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea având ca obiect contestarea deciziei de concediere nr.1/27.08.2008, invocată de pârâtă; a respins capătul de acțiune având ca obiect contestație (anularea) deciziei nr.1/27.08.2008, ca fiind prescrisă; a respins ca neîntemeiate celelalte capete de acțiune formulate de contestata de contestatoarea - în contradictoriu cu intimata SC SRL; a respins cererea reclamantei privind acordare cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între părți s-au născut raporturi individuale de muncă în baza contractului nr. 141/08.02.2007, reclamanta fiind angajată pe durată nedeterminată conform actului adițional la contract nr.1, ocupând funcții de manager proiect.
Prin adresa nr. 1/24.07.2008 reclamanta a fost încunoștințată că administrația societății a luat decizia de a restructura activitatea și de a desființa postul de manager proiect, adică de a reorganiza activitatea, drept pentru care i se comunică aspectul că începând cu 25.07.2008 insă în perioada de preaviz de 20 zile lucrătoare până la data de 21.08.2008, dată la care contractul de muncă urma să înceteze conform art. 65 alin. 1 lit.a din Codul muncii.
De asemenea, i se aducea la cunoștință reclamantei că, în perioada de preaviz, societatea va plăti toate drepturile salariale, că nu dispune de un alt post vacant corespunzător pregătirii sale profesionale și că i se va acorda o indemnizație sub forma unii salariu lunar brut plătită în data de 29.08.2008.
Pârâta a invocat excepția prematurității contestației, întrucât decizia de concediere a fost emisă la data de 28.08.2008 și excepția lipsei de obiect a cererii, întrucât reclamanta a contestat o adresă prin care a fost anunțată numai despre perioada de preaviz.
Prin încheierea din 08.12.2008, Tribunalul Bucureștia respins excepția prematurității acțiunii formulate împotriva actului emis la data de 24.07.2008, motivând că acesta este un act emis de societate iar salariatul are dreptul de a cere anularea oricărui act care consideră că îl prejudiciază și a calificat ca fiind o apărare de fond excepția lipsei de obiect a cererii, care să fie avută în vedere la pronunțarea fondului pricinii.
Decizia de concediere a reclamantei poartă nr. 1/27.08.2008, este întemeiată pe dispozitiile art.65 alin.1 din Codul muncii și a avut la bază hotărârea SC SRL din 10.07.2008 privind restructurarea activității și eliminarea celor două posturi din
departamentul de web.
Această decizie a fost depusă la dosar de către pârâtă odată cu întâmpinarea la data de 22.09.2008 și a fost comunicată reclamantei care la data de 10.11.2008 și-a completat acțiunea în sensul solicitării constatării nulității decizie nr. 1/27.08.2008.
Din înscrisul aflat la dosar la fila nr.144 rezultă aspectul că pârâta i-a comunicat la data de 2.09.2008 decizia de concediere reclamantei, iar aceasta a acționat în instanță abia la data de 10.11.2008.
Potrivit art. 283 alin.1 lit. a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea, sau încetarea contractului colectiv de munca, termen ce nu a respectat de către reclamantă în cauza de față.
În consecință, prima instanța apreciază că s-a prescris dreptul la acțiune având ca obiect contestarea decizie de concediere nr.1/27.08.2008 iar capătul de acțiunii astfel formulat a fost respins, ca prescris.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-contestatoare, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, având in vedere ca, in mod greșit, prima instanța a soluționat cauza fara a intra in cercetarea fondului - art. 372 alin.5 coroborat cu art. 304 pct.9 din pr.civ. precum si obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecata generate de soluționarea litigiului.
In motivare, s-a arătat ca intimata a invocat, iar instanța a pus in discuția partilor exclusiv excepția tardivității formulării capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de concediere, iar nu excepția prescripției dreptului la acțiune, asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat (fara aoc alifica si aop une in discuția pârtilor ca atare).
Dincolo de aspectul de nelegalitate arătat anterior, fără a solicita probe suplimentare si ignorând dispozițiile art.1169 din Codul civil, instanța de fond a pronunțat hotărârea exclusiv pe baza înscrisului aflat la fila 142 (confirmarea de primire din 04.09.2008), care nu face altceva decât sa ateste existenta unei corespondente adresate reclamantei la data de 04.09.2008.
Cât timp a depus la dosarul cauzei, in original, înscrisuri in contraprobă, recurenta apreciază ca instanța, în raport de art.1169 din Codul civil, trebuia să pună in vedere intimatei sa facă dovada celor afirmate.
Singurul lucru cert dovedit prin acea confirmare de primire este faptul ca s-a primit o corespondenta de la societate la data de 04.09.2008 (aspect pe care nu l-a negat), insa nu confirma faptul ca intimata ar fi comunicat insesi decizia nr. 1/27.08.2008.
Se menționează ca prin corespondenta trimisa la data de 04.09.2008, intimata a comunicat aceeași adresa nr.1 din 24.07.2008.
Decizia nr. 1/27.08.2008 a fost comunicata de instanța, odata cu citația emisa pentru termenul din 10.11.2008, așadar, termenul de 30 de zile pentru contestare începe sa curgă de la momentul comunicării acestei decizii de către instanță (respectiv de la data de 30.10.2008), contestarea acesteia fiind făcută in termen legal, respectiv la data de 10.11.2008, o data cu depunerea completării acțiunii.
Intimata SC SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Nu poate fi reținuta critica recurentei, întrucât, din conținutul concret al excepției, temeiul de drept indicat (art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii ), rezulta fără dubii ca este vorba despre depunerea contestației peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Atât contestatoarea cat si intimata au administrat probe cu privire la data recepționării, respectiv transmiterii deciziei de concediere, astfel incat, rezulta fara putința de tăgada faptul atât principiul contradictorialității cat si al dreptului la apărare a fost respectat de instanța, ceea ce privește pe ambele parți.
Cu atât mai mult, cu cat, calificarea juridica a termenului prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a din Codul munciia făcut obiectul unei calificări mai mult doctrinare si de practica judiciara, decât legala, care sa impună instanței sau parților o terminologie speciala.
In speța, data fiind natura cauzei, conținutul concret si explicit al excepției ridicate, concluziile ambelor parți si probele administrate de ambele parți cu privire la problema respectării sau nerespectării termenului de 30 de zile de sesizare a instanței, rezulta a dubiu ca ambele parti si instanța au verificat respectarea/nerespectarea termenului de sesizare a instanței.
Teoria juridica a apreciat ca termenele prevăzute de art. 283 din Codul muncii sunt termene speciale de prescripție si ca in dreptul muncii "prescripția extinctiva consta in stingerea dreptului la acțiune neexercitat in termenul stabilit de lege" întrucât dreptul muncii, ca ramura de drept autonoma, nu cuprinde reglementari de principiu in materia prescripției extinctive.
"Tardivitatea" ca si instituție de drept, nu înseamnă altceva decât neintroducerea cererii in termenul prevăzut de lege - respectiv prescripția extinctivă. Doar in sens procesual (ceea ce in mod greșit reținuse instanța prin încheierea din ședință din decembrie 2009), tardivitatea poate fi folosita ca si expresie de sine stătătoare din punct de vedere juridic, dar care, din punct de vedere al dreptului material reprezintă tot un termen de prescripție.
Cu privire la susținerea recurentei referitoare la faptul ca, in realitate nu ar fi primit decizia de concediere in data de 4 septembrie 2008, ci ulterior, odată cu întâmpinarea comunicata de aceasta, se arata ca decizia a fost comunicata recurentei contestatoare, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Contestatoarea putea, după deschiderea plicului, sa introducă in plic orice înscris comunicat de societate si astfel a si procedat, pentru a înlătura excepția tardivității.
Acest lucru rezulta din faptul ca, in plicul prezentat instanței, se susține a fi fost adresa nr. 1/27.07.2008, prin care s-a acordat contestatoarei preavizul, in condițiile in care aceasta susținere este combătută chiar de atitudinea contestatoarei, care a formulat contestație împotriva acestei adrese in data de 13 august 2008 (data inregistrarii dosarului) deci cu o luna anterior pretinsei comunicări din luna septembrie 2008.
Rezulta fara putința de tăgada ca in data de 4 septembrie 2008 i s-a comunicat contestatoarei decizia de concediere nr.1/27.08.2008 si ca aplicație a art. 1202 alin. 2 si 1203 din Codul civil (din coroborarea probelor administrate in cauza si dovada contrarie făcuta prin prezentarea originalului confirmării - pentru care partea nu s-a înscris in fals si nici nu a făcut alt demers).
Cu atât mai mult, cu cat, astfel cum rezulta din carnetul de munca al contestatoarei, aceasta decizie a fost emisa in data de 27 august 2008 si înregistrata la ITM in aceeași zi - deci efectul de publicitate al decizie a fost respectat conform Codului muncii, astfel incat, societatea nu avea si nu s-a dovedit a avea nici un motiv pentru a proceda la comunicarea ostentativa a unor alte înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-contestatoare este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea având ca obiect contestarea deciziei de concediere nr.1/27.08.2008, invocată de pârâtă si a respins capătul de acțiune având ca obiect contestație (anularea) deciziei nr.1/27.08.2008, ca fiind prescris.
S-a retinut ca decizia de concediere a reclamantei poartă nr. 1/27.08.2008, este întemeiată pe dispozitiile art.65 alin.1 din Codul muncii și a avut la bază hotărârea SC SRL din 10.07.2008 privind restructurarea activității și eliminarea celor două posturi din
departamentul de web. Această decizie a fost depusă la dosar de către pârâtă, odată cu întâmpinarea, la data de 22.09.2008 și a fost comunicată reclamantei care la data de 10.11.2008 și-a completat acțiunea în sensul solicitării constatării nulității decizie nr. 1/27.08.2008. Din înscrisul aflat la dosar la fila nr.144 rezultă că pârâta i-a comunicat la data de 2.09.2008 decizia de concediere reclamantei, iar aceasta a acționat în instanță abia la data de 10.11.2008.
Aceasta soluție este greșita. In fapt, decizia nr. 1/27.08.2008 a fost comunicata recurentei contestatoare de instanța, odată cu citația emisa pentru termenul din 10.11.2008, respectiv la 17.10.2008 (fila 74 din dosarul primei instanțe), așadar, termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii, pentru introducere contestației începe sa curgă de la momentul comunicării acestei decizii de către instanță, contestarea acesteia fiind făcută in termen legal, respectiv la data de 10.11.2008, odată cu depunerea completării acțiunii.
Nu se poate retine ca din înscrisul aflat la dosar la fila nr.144 rezultă faptul că pârâta i-a comunicat la data de 02.09.2008 decizia de concediere reclamantei.
Acest lucru nu reiese nici din mențiunile de pe plic si nici nu se coroborează, fara a lăsa loc vreunei îndoieli, cu alte probe propuse de parți, situația profitând contestatoarei.
potrivit căreia contestatoarea putea, după deschiderea plicului, sa introducă orice înscris comunicat de societate, pentru a înlătura excepția tardivității nu poate fi reținuta, revenind intimatei obligația de a preconstitui probe verosimile din care sa reiasă comunicarea deciziei atacate.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art. 3041Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru rejudecarea in fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.2822/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30659/3AS/2008, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.:
Dact.:
2 ex./12.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5089/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 762/2010. Curtea de... → |
|---|
