Contestație decizie de concediere. Decizia 519/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 519/R-CM
Ședința publică din 16 Iulie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC A SA, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.378/CM din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă SC" A"SA, în baza delegației depuse la dosar și intimata-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.125/14.07.2008, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România-Baroul A-Societatea civilă profesională de avocați "&".
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă SC" A"SA, depune la dosar dovada că s-a achitat reclamantei suma de 462 lei, cu titlu de drepturi salariale și cheltuieli de judecată, prin mandat poștal, la data de 19 iunie 2008.
Părțile, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC" A"SA, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței civile nr.378/CM din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș și rejudecând în fond cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se mențină ca legală Decizia nr.103/05.06.2007 și să se respingă cererea privind acordarea drepturilor salariale ale reclamantei începând cu 03 aprilie 2007 și până la pronunțarea hotărârii, întrucât acesta a renunțat pe parcursul procesului la reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii.
Intimata-reclamantă, asistată de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii de fond, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Precizează că suma trimisă de intimată, prin mandat poștal, nu acoperă drepturile salariale ale reclamantei pentru două luni de zile.
În ceea ce privește retribuția, arată că a renunțat la judecata capătului de cerere privind reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, la momentul pronunțării hotărârii de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin contestația înregistrată la data de 24.05.2007 contestatoarea a chemat-o în judecată pe intimata A, solicitând reintegrarea sa în funcția de economist, plata salariului pentru perioada 03.04-17.05.2007 și până la reintegrarea sa, precum și daune morale în sumă de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestației s-a arătat de către contestatoare că a fost angajată la intimată pe perioadă nedeterminată, în funcția de economist, însă în data de 17.05.2007 a fost dată afară din birou de către reprezentantul intimatei, acesta adresându-i injurii și aplicându-i lovituri, interzicându-i-se accesul în societate. Contestatoarea a mai susținut că a solicitat reprezentantului intimatei emiterea decizii de desfacere a contractului de muncă, cu plata salariului pentru perioada lucrată, însă nu i s-a răspuns.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației arătând că, contestatoarea nu s-a mai prezentat la serviciu pe perioada 17.05-28.05.2007; acțiunii îi lipsește obiectul, având în vedere că trebuia contestată mai întâi nelegalitatea actului care a stat la baza încetării raporturilor de muncă iar în cazul în care s-ar fi constatat aceasta de către instanță, să se ceară ca măsură corelativă reintegrarea în funcția avută anterior; raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 05.06.2007 iar contestația a fost înregistrată la data de 24.05.2007, apărând astfel ca inadmisibil primul capăt al acțiunii și contestatoarei i se cuvin drepturi de natură salarială dar doar pentru perioada 03.04.-17.05.2007; daunele morale se cuvin numai dacă există o dispoziție legală expresă.
La data de 21.06.2007 contestatoarea înregistrează pe rolul aceluiași tribunal o nouă contestație prin care cheamă în judecată aceeași intimată, solicitând anularea deciziei nr. 103/05.06.2007, reintegrarea sa în funcția avută anterior concedierii și plata salariului de la data de 17.05.2007 până la reintegrarea efectivă.
În motivarea acestei contestații s-a susținut de către contestatoare că nu a lipsit nemotivat de la muncă, ci a fost dată afară de către reprezentantul intimatei. A mai susținut că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii, nefiind arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în nota explicativă.
La data de 23.10.2007 tribunalul a dispus conexarea contestațiilor ce formau obiectul a două dosare diferite, ambele reunindu-se în cadrul dosarului cu nr-.
In urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.378/CM din 24 aprilie 2008, admis în parte contestația restrânsă, a anulat decizia nr. 103/05.06.2007 emisă de intimată și a obligat-o pe aceasta să plătească contestatoarei drepturile salariale majorate, actualizate și indexate cu indicele de inflație începând cu data de 03.04.2007 până la pronunțarea hotărârii.
S-a respins cererea privind acordarea daunelor morale.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 300 de lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că, contestatoarea a devenit angajata intimatei la data de 03.04.2007, în funcția de economist, după cum reiese din contractul individual de muncă încheiat între părți și înregistrat la ITM sub nr. 20673/23.04.2007.
În data de 05.06.2007 intimata a emis decizia nr. 103, prin care contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, începând cu data de 05.06.2007, cu motivarea că a absentat nemotivat în perioada 17.05.2007-28.05.2007.
Înainte de emiterea acestei decizii contestatoarea a fost convocată de către intimată în data de 04.06.2007 pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În nota explicativă solicitată acesteia la data de 04.06.2007 contestatoarea a susținut că nu a lipsit nemotivat de la serviciu, ci că a fost dată afară, lovită și calomniată la data de 17.05.2007, nemaifiind primită la serviciu de a doua zi
Din declarațiile martorilor și a reieșit că în data de 17.05.2007 a existat un incident între contestatoare și reprezentantul intimatei, acesta din urmă manifestându-se violent față de a aceasta, atât fizic cât și verbal, culminând cu faptul că a dat-o afară din sediul societății.
Primul dintre martori a mai relatat că la o dată ulterioară, respectiv în data de 21.05.2007, a însoțit-o personal pe contestatoare la locul de muncă dar i s-a interzis accesul de către același reprezentant al intimatei.
Astfel, tribunalul a constatat că cele relatate de către contestatoare în nota explicativă sunt adevărate, că absența sa de la locul de muncă s-a datorat de fapt reprezentantului intimatei, care i-a interzis accesul, așa încât apreciază că nu suntem în prezenta unei abateri disciplinare săvârșită de către contestatoare. În aceste condiții decizia de concediere apare ca netemeinică și nelegală, urmând aoa nula potrivit art. 78 alin. 1 Codul muncii.
Întrucât nu s-a făcut dovada plății drepturilor salariale, potrivit art. 269 Codul muncii, coroborat cu art. 78 alin. 1 din Codul muncii, urmează ca intimata să-i plătească contestatoarei drepturile salariale pentru perioada 03.04.2007-24.04.2008.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. 1 Codul muncii, așa încât a respins cererea contestatoarei privind acordarea daunelor morale.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata " A"
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
In mod greșit s-a reținut că, contestatoarea nu a săvârșit abaterile reținute în sarcina sa, instanța de fond procedând numai la audierea martorilor propuși de contestatoare, lăsând neaudiați martorii recurentei, pe motivul că, deși citați cu mandate de aducere aceștia nu s-au prezentat, argument ce nu poate fi reținut ca temeinică, atâta vreme cât martorii respectiv au fost prezenți în sală dar nu s-a mai procedat la audierea lor, pe considerentul că se terminase cercetarea judecătorească.
Prin refuzul audierii martorilor recurentei, prima instanță a săvârșit o ingerință în dreptul de apărare al intimatei și a dat eficiență unilaterală și netemeinică doar depozițiilor martorilor contestatoarei.
In cel de-al doilea motiv de recurs, se critica sentința instanței de fond privitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind plata drepturilor salariale, începând cu data de 3 aprilie 2007 până la data pronunțării hotărârii.
In mod nelegal prima instanță a obligat pe recurentă la plata drepturilor salariale deja achitate, în sumă de 650 lei și a unor drepturi salariale necuvenite și necerute pe perioada 5 iunie 2007 - 24 aprilie 2008, fără a ține cont de acțiunea restrânsă a intimatei, în sensul că nu solicită reîncadrarea în muncă în funcția deținută anterior concedierii.
Față de motivele arătate, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul obligării recurentei la plata drepturilor salariale numai pe perioada 3 aprilie - 17 mai 2007.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 și 8 Cod pr.civilă, precum și art.304/1 Cod pr.civilă.
Recursul declarat de intimată este nefundat.
Referitor la primul motiv de recurs privind neaudierea martorilor recurentei, instanța constată că au fost propuși de ambele părți martori pentru clarificarea situației de fapt, fiind audiați, într-adevăr numai martorii contestatoarei.
Referitor la martorii intimatei-recurente se constată că aceștia au fost citați la sediul intimatei, așa cum s-a solicitat, cu mandate de aducere cu însoțitor și, întrucât nu s-au prezentat, s-a renunțat la audierea lor.
De precizat că, la termenul din 12 martie 2008, martorii propuși de intimată nu au fost prezenți, s-a dispus aducerea lor cu mandat de aducere cu însoțitor.
Și la termenul din 9 aprilie 2008, s-a dispus din nou citarea martorilor cu mandat de aducere, înaintându-se și adresă către Poliția P care, de asemenea, la termenul din 24 aprilie 2008, când s-a soluționat cauza, au lipsit.
Nu se face dovada, așa cum pretinde recurenta, că martorii ar fi fost prezenți și nu au fost audiați, și atâta vreme cât intimata nu a luat măsurile necesare pentru aducerea martorilor săi iar instanța a acordat mai multe termene și a luat toate măsurile posibile, nu se poate pretinde că s-a încălcat dreptul la apărare al recurentei.
Și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de recurentă este nefondat, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, obiectul contestației îl formează plata drepturilor salariale ale reclamantei cerute inițial până la reintegrarea acesteia.
La termenul de judecată din 24 aprilie 2008, când s-a soluționat cauza, contestatoarea și-a restrâns acțiunea inițială, arătând că nu mai solicită reintegrarea, iar în ceea ce privește plata salariului, a solicitat acordarea acestuia până la pronunțarea hotărârii.
Prevederile art.78 din Codul muncii, arată că, în cazul în care concedierea a fost efectuată netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
In speță, nu s-a reținut abatere disciplinară săvârșită de contestatoare, concedierea acesteia fiind apreciată de instanța de fond ca nelegală, situație în care se impune ca angajatorul să fie obligat la plata unei despăgubiri de la dat concedierii și până la reintegrare.
Cum contestatoarea a renunțat la capătul de cerere privind reintegrarea, la data de 24 aprilie 2008, când s-a soluționat cauza, justificat instanța de fond a obligat-o pe recurentă la plata drepturilor salariale, începând de la data concedierii - 3 aprilie 2007 și până la pronunțarea hotărârii.
Ambele motive de recurs formulate de intimată sunt astfel nefondate, situație în care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul declarat.
In baza art.274 Cod pr.civilă, la cererea intimatei, va fi obligată recurenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata " A", împotriva sentinței civile nr.378/CM din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Obligă pe recurentă să plătească contestatoarei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iulie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
18 iulie 2008
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Paula Andrada Coțovanu, Florinița
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 170/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
