Contestație decizie de concediere. Decizia 5242/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2584/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.5242/
Ședința public de la 30 septembrie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.3109 din data de 17.12.2008, pronunțat de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Munc, Asigurri Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect: contestație deciziei de concediere.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint recurenta -""SRL, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.99767 din 02.06.2009 depus la dosar-fila 26, lipsind intimata.
Procedura de Citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care,
Recurenta -"", prin avocat, având cuvântul, arat c la acest termen de judecat înțelege s depun la dosar înscrisul de care înțelege s se foloseasc în cadrul probei cu înscrisuri încuviințat de instanț la termenul de judecat din data de 01.07.2009, prin care face dovada c intimata, în cauz, a semnat anumite chitanțe de mân și prin care aceasta recunoaște c a primit de la societatea recurent o sum de bani mult mai mare decât cea cuvenit.
Curtea, în ședinț public, ia act de administrarea probei cu înscrisuri încuviințat de instanței recurentei, la termenul de judecat din data de 01.07.2009.
Recurenta -"", prin avocat, interpelat fiind, arat c nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecat acord recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -"", prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa c la momentul emiterii deciziei de concediere, la baza acesteia a statuat anumite anexe ce s-au avut în vedere de ctre conducerea societții și care au fost ignorate de ctre instanța de fond.
Cât privește cercetarea disciplinar prealabil, recurenta, prin avocat, solicit a se observa c în urma analizei efectuate de ctre comisia de cercetare, a fost încheiat procesul verbal nr.22 din 02.02.2008; proces verbal ce a fost semnat de trei martori și la care intimata, în cauz, a refuzat s se prezinte, sens în care, societatea a dispus încetarea raporturilor de munc cu aceasta.
În concluzie, solicit admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris și în principal, casarea sentinței civile recurate, cu consecința rejudecrii pricinii și respingerii contestației, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecinț, respingerea contestației formulat de intimata.
Cu cheltuieli de judecat.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civil, declar închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Dup reținerea cauzei în pronunțare, se prezint intimata, prin avocat, care depune la dosar împuternicirea avocațial de substituire a d-lui avocat însoțit de concluzii scrise.
CURTEA,
Prin sentința civil nr.3109 din data de 17.12.2008, pronunțat de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Munc, Asigurri Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Munc și Asigurri Sociale, s-a admis contestația formulat de contestatoarea, împotriva intimatei - SRL; s-a obligat pârâta la plata ctre reclamant a drepturilor salariale, pe perioada 12.02.2008 și pân la reintegrarea efectiv și la plata sumei de 1.134 lei, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele acordate pentru perioada 01.11.2006 - 12.02.2008, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație la data plții efective și s-a dispus obligarea pârâtei s reintegreze reclamanta în postul deținut anterior concedierii nelegale.
Prin aceeași sentinței s-a obligat pârâta la cheltuielile de judecat, în sum, în sum de 700 lei, ctre reclamant, reprezentând contravaloarea onorariu avocat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, prima instanț a reținut c petenta a desfșurat activitate pentru pârât, începând cu data de 01.11.2007, conform contractul individual de munc, înregistrat la ITM T, sub nr.10344/16.11.2007.
Prin încheierea de ședinț din data de 29.10.2008 instanța de fond a admis excepția nulitții deciziei de concediere, reținând c intimata nu a respectat dispozițiile art.268 alin.2 lit.a-c Codul muncii, întrucât în cuprinsul deciziei contestate nu a indicat faptele imputate contestatoarei, prevederile din regulamentul intern sau contractul de munc aplicabil înclcate de aceasta și nici motivele pentru care cercetarea disciplinar nu a fost efectuat.
Pe cale de consecinț, s-a constatat nulitatea deciziei de concediere, s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior și a fost obligat intimata la plata drepturilor salariale ctre contestatoare, actualizate cu coeficientul indicelui de inflație.
S-a admis captul de cerere privind plata sumei de 1.134 lei, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele acordate pentru perioada 01.11.2006 - 12.02.2008, reactualizate la data plții efective, în temeiul art.163 Codul muncii, avându-se în vedere c statele de plat nu erau semnate de ctre contestatoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a artat c decizia de concediere contestat în cauz a fost emis cu respectarea tuturor prevederilor legale prevzute de Codul muncii.
S-a susținut c instanța de fond a avut în vedere numai decizia de desfacere a contractului individual de munc și nu a analizat întregul context în care a fost emis aceast decizie, respectiv toate etapele preliminare emiterii acesteia.
S-a artat c abaterile disciplinare grave svârșite de ctre contestatoare au fost cercetate de ctre comisia disciplinar, care a avut în vedere atât actele de constatare, cât și notele explicative date de ctre aceasta.
Recurenta a învederat c în mod nelegal prima instanț nu a analizat fondul cauzei, dispunând greșit reîncadrarea unei persoane care a dat dovad de necorespundere profesional.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauz, prin prisma criticilor invocate de ctre recurent, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevzut de art.304 pct.9 pr.civ, Curtea constat urmtoarele:
Prin decizia nr.27/12.02.2008 contestat prin cererea dedus judecții, recurenta intimat - SRL a dispus încetarea contractului individual de munc al intimatei contestatoare, cu începere din 12.02.2008, în temeiul prevederilor art.61 lit.a muncii, reținându-se svârșirea abaterilor repetate de la Regulamentul de ordine interioar și de la fișa postului.
Prin hotrârea recurat s-a constatat judicios nulitatea absolut a acestei decizii de concediere disciplinar, de vreme ce aceasta a fost întocmit cu înclcarea condițiilor de form prevzute de art.268 alin.2 lit.a muncii, care prevd c în decizie, sub sancțiunea nulitții absolute, se cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinar.
Astfel, Curtea reține c recurenta intimat nu a îndeplinit obligația prevzut de textul amintit, aceea de a descrie în concret în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinar fapta apreciat drept abatere disciplinar.
Ca atare, nu se poate cerceta dac intimata contestatoare a svârșit o abatere disciplinar, împrejurrile în care a fost comis aceasta, gradul de vinovție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, respectiv dac recurenta intimat a îndeplinit criteriile de individualizare a sancțiunii disciplinare prevzute de art.266 muncii.
De asemenea, data svârșirii faptei constituie un element esențial ce trebuie precizat în cuprinsul descrierii faptei, întrucât în raport de aceast dat, judectorul poate verifica dac angajatorul a respectat dispozițiile art.268 alin.1 Codul muncii cu privire la termenul de prescripție a aplicrii sancțiunii disciplinare salariatului, care începe s curg de la data lurii la cunoștinț despre svârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data svârșirii faptei.
Simpla indicare în cuprinsul deciziei a înclcrii de ctre contestatoare a prevederilor Regulamentului de ordine interioar, fr a se arta fapta comis, împrejurrile concrete și îndeosebi data svârșirii acesteia, nu constituie o individualizare a faptelor svârșite de aceasta, în sensul avut în vedere de prevederile art.268 alin.2 lit.a muncii.
Pe de alt parte, Curtea constat c angajatorul, potrivit dispozițiilor art.77 muncii, nu poate invoca în cursul procesului, în caz de conflict de munc, alte motive de fapt sau de drept decât cele prevzute în decizia de concediere.
Dac legiuitorul înțelegea ca descrierea faptei s se realizeze prin alte înscrisuri decât decizia de sancționare, ar fi dispus expres în acest sens.
Pentru aceleași considerente, Curtea nu a putut avea în vedere aprrile recurentei intimate din cuprinsul cererii de recurs și din concluziile scrise, prin care aceasta descrie faptele svârșite de ctre intimata contestatoare considerate abateri disciplinare.
Lipsa mențiunilor obligatorii pe care aceast decizie de sancționare disciplinar trebuie s le cuprind, nu poate fi complinit prin acte ulterioare întocmirii deciziei de concediere, respectiv prin aprri fcute în fața instanței.
Totodat, prima instanț a sesizat judicios faptul c în cuprinsul deciziei de concediere atacat în cauz nu au fost prevzute explicit reglementrile legale înclcate de ctre intimata contestatoare, în concret care sunt acele dispozițiile din Regulamentul intern al angajatorului, din statutul personal, contractul colectiv de munc nesocotite de ctre contestatoare.
Indicarea de ctre recurent a prevederilor din regulamentul intern în recurs nu este, de asemenea, de natur a complini cerința legii, întrucât dispozițiile legale înclcate trebuie inserate expres în conținutul deciziei de sancționare, sub sancțiunea nulitții sale.
Prima instanț a constatat corect c în cuprinsul deciziei de sancționare nu se face referire la aprrile salariatei cu privire la învinuirile ce i se aduc.
Aprrile angajatorului, în sensul c salariatul și-ar fi putut înfțișa aprrile în conținutul notei explicative ce a fost dat de aceasta pe parcursul procedurii prealabile, nu pot fi primite în condițiile în care însuși conținutul deciziei trebuie s fac referire la motivele înlturrii acestor aprri.
Așadar, în condițiile în care s-a constatat nulitatea absolut a deciziei de concediere, pentru nerespectarea condițiilor de form, Curtea constat c prima instanț a reținut corect c este de prisos analiza temeiniciei deciziei de sancționare disciplinar.
Curtea nu poate avea în vedere aprrile fcute la termenul când s-a judecat cauza cu privire la captul de cerere privind plata integral a drepturile salariale pretinse de ctre intimata contestatoare, de vreme ce hotrârea primei instanțe nu a fost recurat și sub acest aspect, în termenul legal de recurs.
Faț de cele mai sus artate, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.3109 din data de 17.12.2008, pronunțat de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Munc, Asigurri Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 30.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
30.10.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3547/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 5641/2009. Curtea... → |
|---|
