Contestație decizie de concediere. Decizia 5333/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2739/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5333R
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Sprînceană Camelia Mioara
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenta și de recurenta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia. împotriva sentinței civile nr.1635/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29715/3/LM/2008, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta prin avocat cu împuternicire la fila 39 dosar, și recurenta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia, prin avocat cu delegație la fila 5 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, recurenta a depus la dosar la data de 02.10.2009, concluzii scrise într-un singur exemplar.
Din oficiu, Curtea invocă excepția tardivității declarării recursului formulat de recurenta, față de împrejurarea că recursul trebuia declarat în termen de 10 zile de la data comunicării sentinței; în speța dedusă judecății sentința civilă a fost comunicată la data de 31.03.2009 (fila 387 dosar fond), iar recursul a fost declarat la data de 15.04.2009 (fila 2 dosar recurs).
Recurenta, prin avocat apreciază că recursul a fost declarat în termenul legal.
Recurenta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia, prin avocat solicită admiterea excepției tardivității formulării recursului.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de Recurenta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia
Recurenta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia, prin avocat susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat; cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Recurenta, prin avocat solicită respingerea recursului formulat de recurenta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.1635/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29715/3/LM/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia SA, a fost dispusă anularea deciziei de concediere nr.12/2.07.2008, emisă de intimata și reintegrarea reclamantei pe funcția și la locul de munca avut anterior concedierii, a fost obligată intimata la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantă, de la data concedierii și până la reintegrarea efectiva și au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea privind obligarea intimatei la plata sumei de 7800 lei participare la profitul anului 2007, precum și cererea privind obligarea intimatei la plata de daune morale.
Prin aceeași sentință, a fost obligată intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, decizia nu conține toate elementele, mențiunile necesare a fi înserate sub sancțiunea nulității absolute, prevăzute de art.268 al.2 Codul muncii.
De asemenea, decizia nu descrie, clar, concret, în amănunt, explicit, faptele care au fost săvârșite de reclamantă, și care constituie abatere disciplinară, cum și de ce constituie abatere disciplinară, nu se precizează actele normative, prevederile din Regulamentul intern încălcate, în concret, punctual, nu se arată motivele concrete pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei, motivele pentru care apărările acesteia din nota explicativă au fost apreciate ca neîntemeiate și nu se reține nicăieri în cuprinsul deciziei când a săvârșit în concret faptele reclamanta, când a luat la cunoștință pârâta de aceste fapte.
S-a considerat că, dacă se are în vedere singura dată cronologică menționată la punctul 1 din decizia contestată, respectiv "neînregistrarea documentelor contabile pentru anii 2006-2007" se reține clar că în iunie 2008, are loc această sancționare, deci după trecerea termenului prevăzut la art.268 al.1 Codul muncii, respectiv după 6 luni de la data săvârșirii faptei.
S-a apreciat că termenul de 6 luni este de decădere și că pârâta l-a încălcat, astfel că decizia de concediere este nelegală, fiind lovită de nulitate absolută.
S-a constatat că decizia nelegală, fiind lovită de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art.268 Codul muncii.
S-a avut în vedere că, fiind nulă absolut, instanța de fond nu mai are de ce să intre în explicitarea fondului, temeiniciei motivelor concedierii, iar decizia de concediere urmează a fi desființată de instanță, acest capăt de cerere urmând a fi admis în baza art.78 raportat la art.268 Codul muncii.
De asemenea, s-a mai reținut că, reclamanta a solicitat repunerea în situația anterioară, ceea ce în speța, de dreptul muncii, presupune reintegrarea în funcția avută anterior concedierii, chiar și dacă nu solicită expres, consecința constatării nulității deciziei de concediere este desființarea ei și revenirea la situația anterioară, respectiv se revine la situația prevăzută în contractul de muncă individual al reclamantei, ce este în vigoare, deci aceasta redevine director economic la pârâtă, cu toate drepturile și obligațiile.
Astfel, tot în baza art.78 Codul muncii, pârâta va plăti reclamantei toate drepturile salariale și alte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta ca salariat, de la emiterea deciziei de concediere și până la reintegrarea efectivă.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7800 lei, reprezentând cota parte din profitul anului 2007, ce i s-ar cuveni, este apreciat ca neîntemeiat, deoarece acest drept bănesc nu este recunoscut în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă, nu este o clauză cu caracter sinalagmatic cuprins în izvoarele de dreptul muncii ci rezultă din decizia angajatorului. Această decizie a conducerii pârâtei de a acorda beneficii prin participarea la profit este unilaterală, este prevăzută din fonduri proprii ale pârâtei și instanța nu poate cenzura o astfel de decizie, nu poate suplini acordul angajatorului, astfel că va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Tot ca neîntemeiat a fost respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune morale, întrucât prin admiterea cererii de anulare a deciziei de concediere este reparat prejudiciul moral produs reclamantei. În plus, aceasta nu a dovedit prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei, prejudiciu, și cuantumul acestuia.
Împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în cauză au formulat recurs în termen legal reclamanta și pârâta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia SA, criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamanta a susținut, în esență, prin motivele de recurs formulate că hotărârea judecătorească este afectată de motivele de modificare prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. în sensul că plata indemnizației reprezentând participarea salariaților la profit, aferent anului 2007 nu este o facilitate pur și simplu a angajatorului ci este un drept, cât timp AGA a aprobat această plată.
Cu privire la daunele morale recurenta a arătat că sunt incidente în cauză motivele de modificare prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. instanța apreciind în mod eronat că nu a fost prejudiciată moral, aspect în contradicție cu împrejurarea constatată în sensul că nu au existat motive temeinice pentru concediere.
Pârâta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia SA a susținut următoarele prin motivele de recurs formulate;
Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.6 pr.civ. în sensul că prin acțiune reclamanta nu a solicitat constatarea nulității sau anularea deciziei și ca urmare în lipsa unei cereri exprese, instanța de judecată nu putea să constate nulitatea sau să dispună anularea deciziei de concediere, încălcând în acest mod principiul disponibilității.
Hotărârea atacată, susține recurenta-pârâtă, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,motiv de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, se arată că din analiza conținutului deciziei de concediere se poate constata faptul că toate abaterile disciplinare imputate sunt descrise în mod concret, conform cu dispozițiile art.268 alin.2 din Codul muncii. Prin înscrisurile administrate în fața instanței de fond s-a demonstrat faptul că însăși reclamanta a prezentat Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă o explicație scrisă referitoare la activitatea direcției pe care o conduce, aferentă anilor 2006-2007, în care se referea în concret la înscrisuri în anumite conturi contabile și utilizarea unor sume de bani cât și justificarea avansurilor din salarii, fiind evident că faptele sunt descrise în mod clar, permițând reclamantei a da explicații.
Doctrina și practica judiciară sunt consecvente în a menține deciziile de concediere ori de câte ori acestea indică faptele imputate destul de clar pentru a se cunoaște temeiurile măsurii luate.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că în decizia de concediere nu sunt precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei, deși în decizie se precizează în mod clar faptul că toate răspunsurile oferite de salariată au avut un caracter evaziv care nu au putut lămuri aspectele supuse cercetării, fiind respectate în acest fel dispozițiile art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii.
De asemenea, se arată că instanța de fond a apreciat eronat că, în decizia de concediere nu ar fi precizat actele normative, prevederile din Regulamentul Intern ce au fost încălcate, deși pentru fiecare faptă imputată se menționează și dispoziția din regulamentul intern ce nu a fost respectată.
Recurenta a făcut referire la dispozițiile art.65 pct.a paragraful 4 și art.65 pct.b paragraful 3 din acest Regulament, în ce privește abaterea disciplinară descrisă la punctul 1 al deciziei de concediere.
De asemenea, abaterea disciplinară prevăzută la pct.2 al deciziei de concediere, este descrisă în concret, cu referire la încălcarea art.65 pct.b paragraful 2 din interne. Aceleași precizări vizează și abaterile disciplinare de la pct.3, 4 și 5 din deciziei.
Instanța de fond a motivat decizia și prin faptul că în decizia de concediere nu s-a reținut în mod concret când s-au săvârșit faptele, precum și faptul că ar fi expirat termenul legal în care sancțiunea ar fi putut fi aplicată.
S-a demonstrat prin probele administrate la dosar că toate faptele imputate contestatoarei ca și abateri disciplinare - pct.1-5 din decizia de concediere - sunt fapte care au un caracter continuu, astfel încât calculul termenului de 6 luni se face pornind de la ultimul act de executare (în cazul abaterilor comisive) sau de la data la care cel în cauză este pus în imposibilitatea de a insista în atitudinea omisivă culpabilă (în cazul abaterilor ce constau în omisiunea îndeplinirii obligațiilor legale și/sau de serviciu).
Astfel, în luna mai 2008, Comisia desemnată pentru a verifica situațiile contabile, a constatat că, Direcției Economice, a făcut înregistrări contabile aferente anilor 2006, respectiv 2007 abia în luna aprilie a anului 2008. Responsabilă este contestatoarea în calitatea pe care o deține, respectiv cea de director economic. Chiar raportul întocmit de comisa numită prin deciziile 8/13.05.2008, respectiv 9/27.05.2008 (raport nr.669/03.06.2008), menționează la pct.7 că "deși la finalul anului 2006 s-a constatat un sold de aproape 50.000 lei pentru acest cont, nu s-a făcut nici un demers pentru a cunoaște componenta acestui sold, ci directorul economic s-a mulțumit cu mutarea lui în alt cont, fără să întreprindă nici o măsură în timpul anului 2007 pentru aflarea componentei soldului. Din discuțiile purtate cu reprezentantul auditorului financiar intern, comisia a constatat că abia în luna aprilie 2008 fost identificată componenta soldului și înregistrata ca atare".
Caracterul vădit continuu al abaterilor săvârșite - fie că acestea au constat în acțiuni - (organizarea și conducerea defectuoasă a direcției economice - pct.2 din decizia de concediere, efectuarea de înregistrări financiar-contabile în lipsa documentelor justificative - pct.1 din decizie, neînregistrarea cronologică și sistematică a operațiunilor economic-financiare, pct.3 din decizie), fie în inacțiuni (neexercitarea controlului financiar preventiv - pct.4 din decizie și nerespectarea principiilor contabile ale prudentei și independenței-pct 5 din decizie), demonstrează netemeinicia deciziei instanței de fond și cu privire la aprecierea în sensul că s-a depășit termenul de 6 luni de la data săvârșirii abaterilor disciplinare, ca și condiție de valabilitate a aplicării sancțiunii disciplinare.
Recurenta-pârâtă a mai invocat și dispozițiile art.3041pr.civ. în sensul temeiniciei și legalității măsurii de concediere.
Astfel, se arată că n ceea ce privește lipsa unor documente justificative aferente înregistrărilor financiar-contabile pentru anii 2006-2007, contestatoarea, prin adresa pe care a înaintat-o Comisiei de cercetare disciplinară recunoaște ca aceste documente nu există. O altă faptă pentru care a fost sancționată contestatoarea și pe care aceasta a recunoscut-o implicit în cursul cercetării disciplinare prealabile (așa cum se poate vedea din procesul-verbal din data de 16.06.2008) constă în efectuarea de înregistrări contabile cu încălcarea principiului conform căruia înregistrările în contabilitate se fac în mod cronologic și sistematic.
Contestatoarea a recunoscut atât prin întâmpinare cât și prin răspunsul la interogatoriul care i-a fost administrat că nu a efectuat controlul financiar preventiv, deși aceasta obligație îi revenea conform regulamentului intern.
Contestatoarea susține că nu ar fi existat proceduri, însa acest control presupunea efectuarea de verificări asupra documentelor și înregistrărilor contabile în scopul depistării eventualelor probleme (erori sau fraude), nefiind deci necesar să existe un document în plus față de regulamentul intern, care de altfel stabilește printre regulile după care își desfășoară activitatea departamentul contabil și efectuarea controlului financiar preventiv. Dacă ar fi considerat că mai are nevoie de vreo precizare în ceea ce privește acest aspect ar fi trebuit cel mult să învedereze conducerii societății și să facă propuneri în acest sens. Cu atât mai mult cu cât în calitate de Director Economic avea obligația să coordoneze departamentul contabil.
Din analiza tuturor documentelor contabile a reieșit că intimata în mod intenționat a făcut o serie de înregistrări contabile într-o manieră care să îi permită pierderea evidenței pentru anumite sume înregistrate în contabilitate, sume pe care salariații le primeau fie ca avansuri din salarii, fie la plecarea în delegații.
Se mai susține că instanța de fond, cu aplicarea greșită a legii, nu a luat în considerare toate aspectele invocate de recurentă și a considerat nelegală măsura concedierii. În opinia recurentei, prin soluția dispusă de instanța de fond s-a creat o situație în care se tolerează un comportament total neadecvat nici unui salariat, cu atât mai puțin unui Director economic, funcție pe care intimata a deținut-o înainte de concediere. O persoană care ocupă funcția de Director economic trebuie să fie integră, morală, corectă și să se implice în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu specifice, atitudinea acesteia și respectarea îndatoririlor de serviciu trebuie să fie lipsite de reproș.
La termenul de judecată de la 5 octombrie 2009 Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității declarării recursului formulat de recurenta, aspect față de care se va pronunța cu prioritate, asupra acestei excepții, conform dispozițiilor art.137 alin.1 pr.civ.
Astfel, excepția este întemeiată pentru următoarele:
Conform dispozițiilor art.80 din Legea nr.168/1999 "termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În cauză, contestatoarea a primit hotărârea recurată la data de 31.03.2009, conform mențiunii existente la fila 387 din dosarul de fond, pe dovada de comunicare.
Recursul a fost declarat la data de 15.04.2009 potrivit rezoluției de la fila 2 din dosarul de recurs, peste termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile legale arătata mai sus.
Față de aceste aspecte, Curtea, în baza dispozițiilor art.301 pr.civ. coroborate cu dispozițiile art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca fiind tardiv declarat.
În ceea ce privește recursul formulat de Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia SA, Curtea, analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate cât și de dispozițiile legale incidente în materie, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea judecătorească recurată nu este afectată de motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.6 pr.civ. instanța de fond pronunțându-se în limitele investirii sale conform dispozițiile art.129 alin.6 pr.civ. și respectând principiul disponibilității în procesul civil.
Potrivit dispozițiilor art.78 Codul muncii - în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic și nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Ca urmare, împrejurarea că reclamanta a contestat decizia de concediere și nu a solicitat în mod expres anularea nu este de natură a conduce la concluzia că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, de vreme ce dispozițiile legale menționate obligă instanța de judecată ce constată nelegalitatea unei concedieri să dispună anularea deciziei respective.
De asemenea, hotărârea judecătorească nu este afectată nici de motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. instanța de fond reținând în mod corect situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel, în ceea ce privește mențiunile necesare pe care trebuia să le conțină decizia de concediere, instanța de fond, în mod nelegal, a stabilit că au fost încălcate dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii.
Deși recurenta susține că în cuprinsul deciziei de concediere au fost descrise în amănunt faptele ce constituie abaterile disciplinare această susținere nu este confirmată de conținutul deciziei de concediere.
Decizia de concediere conține referiri generale la anumite deficiențe ale activității economico-financiare ale societății, fără a se preciza, în concret, faptele ce constituie abateri disciplinare, data la care au fost săvârșite și data la care a luat cunoștință de săvârșirea acestor fapte.
În acest context împrejurarea că pentru fiecare faptă imputată, recurenta a precizat dispozițiile din Regulamentul Intern încălcate nu poate suplini vătămarea produsă contestatoarei prin lipsa descrierii în concret a faptelor săvârșite.
Sancțiunea prevăzută de art.268 alin.2 Codul muncii fiind nulitatea absolută, în mod corect, instanța de fond nu a analizat temeinicia motivelor concedierii și, ca urmare, nici criticile formulate de recurentă întemeiate pe dispozițiile art.3041pr.civ. nu se mai impun a fi analizate, depășind cadrul procesual în care s-a pronunțat instanța de fond.
Față de aceste considerente, Curtea făcând aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. urmează a respinge, recursul declarat de Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia SA, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.1635/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29715/3/LM/2008.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Societatea de Administrare a ițiilor Muntenia. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red:
Dact.: /2ex.
19.10.2009
Jud. fond:; Dalina
Președinte:Sprînceană Camelia MioaraJudecători:Sprînceană Camelia Mioara, Ilie Nadia Raluca
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2035/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 5645/2009. Curtea... → |
|---|
