Contestație decizie de concediere. Decizia 5387/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5387
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.421 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA S, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-contestator asistat de avocat și consilier juridic pentru intimata SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul contestator, prezintă situația de fapt, după care susține oral motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 cod pr.civilă, invocate în scris. Susține că decizia de desfacerea contractului de muncă a fost emisă în perioada în care contestatorul se afla în concediu de odihnă, iar instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză. În cauze similare s-a s-au dispus măsuri administrative. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și dispunerea reintegrării.
Reprezentantul intimatei SC SA S susține că în conformitate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, contestatorul nu se afla în concediu de odihnă la data emiterii deciziei, iar la aplicarea sancțiunii s-a avut în vedere că fapta săvârșită este gravă și are caracter de repetabilitate, nefiind prima abatere de acest gen. Solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul O l t, prin sentința civilă nr.421 din 16 martie 2009, a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC SA
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia cu nr. 2920/2008 intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului reținându-se în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art. 74 al. 2 din, art. 21 al.4 din contractul colectiv de muncă, prevederile fișei postului, potrivit cărora avea obligația de a recupera metalul din zgură, de a apăra patrimoniul societății, de a nu sustrage bunuri aparținând acesteia, obligația de a nu executa lucrări care să aducă pagube societății.
Mai întâi, referitor la faptul că a fost în concediu de odihnă la data emiterii deciziei, instanța a reținut că aceasta poartă dată certă, și anume 06.11.2008, iar potrivit notei de plecare în concediu, contestatorul a plecat în concediu începând cu 10.11.2008 până la 31.12.2008, prin urmare încălcarea prevederilor art. 60 codul muncii nu poate fi reținută.
În ce privește faptul că nu i s-au adus la cunoștință prevederile legale, în sensul că putea să solicite să fie asistat de un reprezentant al sindicatului pe parcursul cercetării prealabile, instanța a reținut următoarele: potrivit adresei de convocare cu nr. 361/31.10.2008 emisă de intimată i s-a adus la cunoștință această posibilitate de care nu a uzat, prin urmare nu poate învinovăți societatea de cele de mai sus, și prin urmare cercetarea prealabilă s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 267 al 4 din codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că potrivit fișei postului acesta avea obligația de a recupera metalul din zgură, iar potrivit și contractului colectiv de muncă, avea obligația de a refuza îndeplinirea unor sarcini care nu erau prevăzute în fișa postului, care ar fi putut conduce la un prejudiciu în patrimoniul societății.
De asemenea, avea obligația de a apăra patrimoniul societății, de a nu proceda la degradarea, distrugerea sau sustragerea de bunuri materiale de la societate, conform art. 75 din.
Referitor la starea de fapt, instanța a reținut că la data de 31.10.2008 contestatorul a dispus încărcarea mașinii cu nr. CJ 10. cu zgură, fără a aștepta sosirea personalului de pază care fusese anunțat în acest sens, deși nu avea astfel de competențe, după cum nu avea competența nici de a- anunța pe șoferul C, să vină să încarce zgura.
Deși în declarația olografă, contestatorul afirmă că ar fi ales din zgură metalul în data de 30.10.2008, iar în dimineața zile de 31.10.2008 a verificat din nou zgura nu reușește să demonstreze cantitatea deloc neglijabilă de aluminiu găsită cu ocazia controlului în zgură.
Chiar contestatorul declară că după ce zgura este întinsă are obligația de a extrage metalul,operațiune care vizează eliminarea unor pierderi deloc neglijabile pentru societate.
De asemenea, recunoaște că la încărcarea zgurei participă personalul de pază, dar în ziua respectivă contestatorul a trecut la încărcare fără să mai aștepte venirea personalului.
Conform tichetului de cântar - din 31.10.2008 cantitatea totală de aluminiu extrasă din zgură a fost de 1820 kg.
Din deciziile de sancționare depuse la dosar rezultă că a mai fost și cu alte ocazii sancționat disciplinar, și prin urmare nu se poate reține că s-a aplicat cea mai grea sancțiune disciplinară, fără a se ține seama de gravitatea faptei, de vinovăția contestatorului, de alte împrejurări ale evenimentului, sau de alte sancțiuni cu caracter disciplinar.
Instanța a mai reținut din declarația șoferului C că acesta a fost anunțat de patron cu o zi înainte de eveniment să se prezinte la SC SA S ca să încarce zgura, după care a fost contactat telefonic și de contestator, care dorea să știe dacă mai vine sau nu la unitate, deși nu avea nicio atribuțiune în acest sens.
Martorii audiați în cauză au declarat că este imposibil de ales în totalitate aluminiul din zgură, dar de aici și până la a găsi o cantitate mare de metal, în condițiile în care contestatorul avea obligația de a extrage metalul din zgură, este de neacceptat.
Martorul a declarat că în 31.10.2008 era de serviciu, a făcut parte din echipa de control și a constatat că aluminiul care fusese ales din zgură nu mai era, motiv pentru care a întors mașina în care fusese încărcată zgura spre verificare, astfel că s-a descoperit aluminiul care tocmai dispăruse. Totodată bucățile de aluminiu găsite erau de dimensiuni mari, care nu puteau fi trecute cu vederea.
Așa cum rezultă din actele de la dosar, valoarea aluminiului găsit la cântărire este de 2900 USD.
Din declarația lui, instanța a reținut că la sortarea zgurei înainte de a fi încărcată în mașină a participat contestatorul -topitor turnător- care avea sarcina de a recupera aluminiul, iar la sortarea zgurei a asistat în calitate de manager, și în calitate de consilier juridic, iar cantitatea de metal găsită a fost cea de mai sus.
Instanța a mai reținut că pentru sustragerea de bunuri din societate conform art. 94 al 2 din se desface contractul de muncă.
Raportându-se și la prevederile codului muncii instanța a reținut că art. 61 lit. A care este menționat în decizia contestată prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul colectiv de muncă sau.
În cauza de față, s-a reținut fapta culpabilă a contestatorului prin nerespectarea sarcinilor impuse potrivit funcției deținute, care, prin modul defectuos în care a operat putea contribui, dacă nu ar fi fost împiedicat, la o pagubă în patrimoniul societății, astfel că s-a respins contestația formulată, constatând că în cauză acesta a fost convocat și de asemenea s-a efectuat cercetarea disciplinară cerută de art. 267 cod. muncii, cu respectarea cerințelor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7, 8 și 9 cod pr.civilă.
In motivarea recursului s-a arătat că soluția pronunțată este nelegală deoarece i-a fost comunicată la 13.11.2008, perioadă în care se afla în concediu medical, fiind încălcate dispozițiile art. 60 alin. 1 lit."i" codul muncii privind interzicerea desfacerii contractului de muncă în perioada în care salariatul se află în concediu de odihnă.
Recurentul arătat că și-a îndeplinit întocmai sarcinile de serviciu din fișa postului, fără a avea intenția de a produce un prejudiciu societății, că nu a dispus încărcarea cu zgură a autoturismului cu nr. -, iar cu șoferul a vorbit doar pentru stabili momentul la care acesta urma să încarce zgura, în condițiile în care cantitatea de 1.820 kg nu este atât de mare, într-un caz similar, chiar cu o cantitate mai mare de bucăți de zgură (2.050 kg) împotriva salariatului s- luat doar măsura reducerii salariului cu 10% pe lună.
S-a mai arătat că nu poate fi reținută sancționarea sa disciplinară anterioară, motivat de faptul că ultima sancțiune disciplinară a fost aplicată în 2003, deci în urmă cu 6 ani de zile, astfel că efectele acesteia s-au prescris.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că au fost încălcate atribuțiile de serviciu ale recurentului stabilite prin fișa postului, iar dacă nu s-ar fi dispus reverificarea mărfii, unitatea ar fi fost prejudiciată cu suma de cca.2.900 USD, reprezentând contravaloarea cantității de 1.820 kg și scoarțe din aluminiu.
Intimata a depus la dosar adresa de comunicare a deciziei de desfacere a contractului de muncă, iar recurentul contestator a depus decizia nr. 2939/2007 privind sancționarea numitului.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
In privința primului motiv de recurs, ce vizează data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, se constată că aceasta a fost emisă la 06.11.2008, dată până la care contestatorul se afla în activitate, acesta plecând ulterior în concediu pe perioada 10.11.2008 - 31.12.2008, nefiind încălcate dispozițiile art. 60 lit."i" codul muncii care prevăd că nu poate fi dispusă concedierea salariaților pe durata efectuării de către aceștia a concediului de odihnă.
Pe fondul cauzei, se reține că instanța de fond a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 61 lit."a" din codul muncii privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă, raportat la dispozițiile din contractul colectiv de muncă, fișa postului și regulamentul de ordine interioară.
Se reține astfel că, deși recurentul s-a apărat în sensul că ales aluminiu din zgură încă din data de 30.10.2008, iar în dimineața zilei de 31.10.2008 a verificat din nou zgura, cantitatea mare de aluminiu găsită în mașină contrazice această susținere, fiind vorba de bucăți destul de mari de aluminiu, atât ca dimensiuni cât și ca greutate ( 1.820 kg aluminiu, conform bonului de cântar), în privința cărora este imposibil să nu fie observate în timpul sortării și dispunerii încărcării.
Din proba testimonială administrată la instanța de fond, coroborată cu atribuțiile de serviciu ale recurentului, rezultă că recurentul contestator a participat la încărcarea mașinii cu zgură, după verificarea personală a acesteia, neavând nici o atribuție de lua legătura telefonic cu șoferul mașinii care transporta zgura, în condițiile în care nu are relevanță faptul că evenimentul a avut loc într-o zi de vineri, când la serviciul administrativ este program redus, întrucât valorificarea zgurei nu se face prin acest serviciu.
In mod corect instanța de fond a reținut aplicarea art. 61 lit."a" codul muncii privind concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul colectiv de muncă, contestatorul fiind sancționat disciplinar și cu alte ocazii, întrucât nu are relevanță perioada de timp scursă de la data sancționării anterioare, prin decizia nr. 1619/2003 acesta fiind sancționat cu diminuarea cu 10% pe 3 luni a salariului pentru intenția de sustragere de bunuri din patrimoniul societății.
Recurentul a invocat și împrejurarea că, pentru aceeași faptă, numitul a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe timp de lună, însă din analiza deciziei de sancționare a acestuia, nr. 2399 din 02.08.2007, se reține că acesta a fost sancționat întrucât nu a coordonat corespunzător activitatea de sortare și încărcare zgură, însă în cazul acestuia a fost depistată cantitate de zgură cu infiltrații de metal, în timp ce în cazul recurentului contestator au fost găsite bucăți de aluminiu și scoarțe din aluminiu, cu o valoare foarte mare (2.900 USD), nefiind vorba de o situația identică, pentru a se putea invoca, eventual, o sancționare similară a celor doi salariați.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificarea prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.421 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/27.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Elena Stan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 817/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1486/2009. Curtea... → |
|---|
