Contestație decizie de concediere. Decizia 5385/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5385
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.559 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC și Sisteme SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă SC și Sisteme SA, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul nu a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, instanța apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului
Avocat, pentru intimata pârâtă SC și Sisteme SA, a depus întâmpinare scrisă reprezentând concluzii scrise. Solicită în principal respingerea recursului ca tardiv formulat, iar pe fond susține că în cadrul unității nu s-a efectuat concediere colectivă astfel încât reclamanta să beneficieze de plăți compensatorii instituite prin prevederile art.27 alin.5 din contractul colectiv de muncă. Consideră că sunt aplicabile dispozițiile art.27 alin.6 din contractul colectiv de muncă. Solicită respingerea recursului, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr.559 din 13 aprilie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC și Sisteme SA.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Reclamanta a fost concediată începând cu 23.02.2009, urmare a desființării postului de magaziner din cadrul departamentului ocupat de aceasta, conform art. 65 și 73 Codul Muncii.
Potrivit temeiului invocat, contractul de muncă al reclamantei a fost desfăcut pentru motive care nu țin de persoana salariatului, fiind o concediere individuală determinată de desființarea postului ocupat de reclamantă.
Analizând prevederile contractului colectiv de muncă s-a reținut că plățile compensatorii solicitate de reclamantă, respectiv 22 salarii nete, se acordă în cazul restructurării activității și personalului în cadrul unei concedieri colective - art.27 alin.5 din Contractul colectiv de muncă (fila 43 dosar).
În speță reclamantei i-au fost acordate 7 salarii compensatorii potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 6 lit. g din Contractul colectiv de muncă, conform cărora "plățile compensatorii se pot aplica și atunci când la desfacerea contractului individual de muncă au intervenit următoarele motive (prin hotărârea conducerii se pot stabili cuantumurile, în funcție de posibilitățile financiare ale societății): g) în cazul în care se desființează un post, iar persoanei care ocupa postul respectiv nu i se oferă un alt post corespunzător pregătirii profesionale ale acesteia".
Astfel aceste dispoziții instituie în sarcina pârâtei posibilitatea acordării plăților compensatorii și în alte situații decât cu ocazia disponibilizărilor colective, iar stabilirea cuantumului drepturilor revine angajatorului, care în cazul reclamantei a stabilit și acordat acesteia un număr de 7 salarii cu titlu de compensație.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că este atributul exclusiv al conducerii societății pârâte stabilirea cuantumului salariilor compensatorii astfel încât cererea reclamantei de acordare 22 salarii cu ocazia disponibilizării este neîntemeiată, în contractul colectiv de muncă invocat neexistând dispoziții contrare a căror neexecutare să fie imputabilă pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Cu privire la excepția tardivității recursului, Curtea retine următoarele:
Potrivit art. 80 din 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul de recurs este un termen imperativ, legal si absolut, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv introdus.
Sentința civila nr. nr.559/13.04.2009a fost comunicata recurentei la data de 30.04.2009, așa cum rezulta din dovada de primire si procesul verbal de predare.
Recursul a fost declarat si înregistrat pe rolul instanței la data de 14.05.2009, deci cu mult peste termenul imperativ prevăzut de lege.
Potrivit art. 103 Codul d e procedura civila, neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Motivul invocat de către recurenta, prin cererea de recurs, nu este de natura unei "împrejurări mai presus de voința", care trebuie sa fie obiectiva, asimilabila forței majore si care sa conducă la repunerea in termenul de recurs.
Pentru toate aceste motive va fi respins recursul ca tardiv, Curtea neanalizând motivele care vizează fondul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.559 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC și Sisteme SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
2ex.
Red.jud. -/15.10.2009.
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Elena Stan
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 6724/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 472/2009. Curtea de... → |
|---|
