Contestație decizie de concediere. Decizia 547/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 547/
Ședința publică din 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâta SPITALUL JUDETEAN DE URGENȚĂ "SF." FOCSANI, cu sediul în mun.F,--52, jud.V, împotriva sentinței civile nr.293/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în mun.F,-,.8, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01.09.2008 care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța avânt nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 03.09.2008.
CURTEA
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 293/11.04.2008 a Tribunalului Vranceas -a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Spitalul Județean de Urgență "S "
S-a anulat decizia de concediere nr. 10/12.01.2007 și s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția și postul deținut anterior emiterii deciziei.
A fost obligat pârâtul să plătească drepturile bănești cuvenite începând cu 15 ianuarie 2007 și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la nr- a solicitat în contradictoriu cu Spitalul Județean de Urgență,Sf." F anularea deciziei de concediere nr.10/12 ianuarie 2007, reintegrarea sa în funcția și postul deținut anterior emiterii acesteia, obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești cuvenite cu începere de la 15 ianuarie 2007 și până la reintegrarea efectivă precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin decizia nr.10 din 12 ianuarie 2007 pârâtul a dispus concedierea sa motivat de faptul de că a îndeplinit condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și că nu a solicitat, conform legii, pensionarea pentru limită de vârstă. Consideră reclamanta că decizia de concediere este nelegală întrucât împlinise vârsta standard de pensionare sub imperiul Legii nr.306/2004 astfel că a câștigat dreptul de a rămâne în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare până la împlinirea vârstei de 65 ani, cu atât mai mult cu cât potrivit,Precizărilor" Ministerului Sănătății Publice prevederile art.385 din Legea nr.95/2006 referitoare la pensionarea medicilor urmau să se aplice numai după publicarea hotărârii de guvern prin care să se stabilească criteriile de menținere în activitate. Mai arată reclamanta să decizia de concediere este nelegală și prin aceea că au fost încălcate dispozițiile art.385 al.4 din Legea nr.95/2006, Spitalul Județean de Urgență,Sf." înregistrând un deficit de medici.
A solicitat admiterea contestației și anularea deciziei de concediere cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
În dovedirea acțiunii sale reclamanta a administrat proba cu acte.
Pârâtul Spitalul Județean de Urgență Sf. Fad epus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea tuturor actelor normative incidente în vigoare la data emiterii ei, că, sub imperiul Legii nr.306/2004 vârsta standard de pensionare a medicilor a fost de 65 de ani, indiferent de sex, că prin Legea nr.95/2006 s-a schimbat vârsta standard de pensionare a medicilor și că art.385 al.1 din Legea nr.95/2006 este de imediată aplicare. Mai susține pârâta că precizările Ministerului Sănătății Publice nu pot fi considerate un act normativ cu putere obligatorie și că secția interne se încadrează în normativul de personal aprobat prin nr.208/2003, neputând fi astfel considerată ca unitate sanitară cu deficit de personal medical.
A administrat, în dovedirea susținerilor sale, proba cu înscrisuri.
La termenul din 01 martie 2007 reclamanta a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.41 al.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție care a fost soluționată de Curtea Constituțională prin decizia nr.191 din 28 februarie 2002 care a decis că aceste dispoziții nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata Spitalului Județean de Urgență,Sf." în funcția de medic primar-medic șef secția.
Prin art.16 din Legea nr.306/2004, publicată în 578 din 30 iunie 2006(în prezent abrogată prin art.467 din Legea nr.95/2006) s-a prevăzut că medicii au dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 60 de ani femeile și 65 de ani bărbații, astfel că reclamanta care a împlinit vârsta standard prevăzută de Legea nr.19/2000, a beneficiat de acest drept, fiind astfel un drept deja câștigat. Aceasta, cu atât mai mult cu cât dispozițiile de mai sus au fost abrogate prin art.467 din Legea nr.95/2006, care a intrat în vigoare la 05 mai 2006, ori, pârâtul dispune concedierea reclamantei abia în ianuarie 2007, după mai bine opt luni, deși, după cum a susținut prin întâmpinarea depusă, aceste dispoziții erau de imediată aplicare.
Relevantă este însă nu această situație, ci aceea că reclamanta beneficia de dispozițiile art.385 al.4 din Legea nr.95/2006 potrivit cărora,în cazul unităților sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, medicii își pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, criteriile urmând a fi stabilite prin norme aprobate de guvern.
Astfel, din actele depuse la dosar rezultă că la data emiterii deciziei de concediere secția interne a Spitalului Județean de Urgență Sf. F avea un număr de 65 de paturi din care 6 paturi pentru compartimentul terapie intensivă și 8 paturi compartimentul hematologie și un număr de 6 medici din care 5 medici în specialitatea medicină internă și un medic în specialitatea hematologie.
Aceste împrejurări rezultă din Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr.1582/2006 privind aprobarea structurii organizatorice a Spitalului Județean de Urgență,Sf." F (pag.37-41) și statul de funcții valabil la data de 01 decembrie 2006 (fila 42).
Din calculul făcut raportat la aceste acte normative rezultă că pentru cele 53 de paturi rămase pentru secția interne (după scăderea celor repartizate compartimentelor de terapie intensivă și hematologie) rămân patru medici cărora le revine un număr de 13-14 paturi peste limita de 12 paturi prevăzută de dispozițiile Ordinului nr.1778/2006 al Ministerului Sănătății Publice în Anexa 1 referitoare la normativele de personal, în vigoare la data emiterii deciziei.
Acesta a fost probabil și considerentul pentru care, deși dispozițiile Legii nr.95/2006 intrată în vigoare în mai 2006, reclamanta a fost menținută în funcție până în ianuarie 2007 când a fost emisă decizia contestată prin prezenta.
Cum, la data emiterii deciziei, pârâtul înregistra un deficit de personal medical, fiind aplicabile dispozițiile art.385 al.4 din Legea nr.95/2006, aceasta apare ca nelegală și netemeinică, aducând atingere unui drept câștigat, astfel că, acțiunea apare întemeiată, urmând aoa dmite și pe cale de consecință a anula decizia de concediere și a dispune reintegrarea reclamantei în funcția și postul deținut anterior cu plata drepturilor bănești cuvenite.
De menționat că în prezent art.385 din Legea nr.95/2006 a fost modificat de pct.24 din art.I din Legea nr.264 din 19 iulie 2007 publicată în 503 din 27 iulie 2007 și prevede că, medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex".
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Spitalul Județean de Urgență "Sf. " F, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. Hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9.pr. civilă).
Astfel, prima instanță nu a identificat în mod corect textele legale incidente în speță în vigoare la data de 12.01.2007.
Legea nr. 306/2004 a fost abrogată integral și expres prin art. 467b din Legea nr. 95/2006, Titlul XII al acestei legi intrând în vigoare la 1 mai 2006.
Conform art. 385 alin. 1 din Titlul XII al Legii nr. 95/2006, medicii se pensionează la vârsta prevăzută de lege iar legea care prevede vârstele standard de pensionare este Legea nr. 19/2000.
În aplicarea art. 61 lit. e din Codul muncii, la data de 12.01.2007, când reclamanta avea aproape 60 de ani împliniți, angajatorul nu se putea raporta la vârsta standard de pensionare de 65 de ani prevăzută într-un text de lege abrogat și care nu ultraactivează, ci la vârsta standard de pensionare de 57 de ani și 5 luni.
Nu se poate vorbi de un drept așa zis câștigat de intimată de a rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani, aceasta fiind doar o posibilitate lăsată la latitudinea angajatorului de art. 41 alin. 5 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește a doua parte a motivării sentinței recurate, aceasta are la bază atât o greșită reținere a stării de fapt, o interpretarea distorsionată a normativului de personal, cât și o eroare aritmetică.
Astfel, instanța de fond a reținut incidența în speță a art. 385 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 potrivit căruia, în unitățile sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, medicii își pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege.
Prin deficit de personal se înțelege acea situație în care numărul de paturi per medic dintr-o anumită secție a spitalului este mai mare decât cel prevăzut în Anexa nr. 1 la Ordinul MSF nr. 208/2003.
Conform Ordinului nr. 1582/2006, Secția medicină internă cuprinde 65 de paturi din care compartimentul terapie intensivă are 6 paturi iar compartimentul hematologie are 8 paturi.
Conform statului de funcții al spitalului valabil la data de 01.12.2006, în urma concedierii intimatei, în Secția medicină internă au rămas 5 medici, (toți cu locul de muncă în secția medicină internă și nu într-un compartiment sau altul al secției) și nu 4 medici așa cum în mod greșit a reținut prima instanță care, scăzându-l pe medicul hematolog, a confundat locul de muncă (Secția medicină internă) cu specialitatea (hematologie).
Greșit a scăzut prima instanță din numărul total de 65 de paturi al secției medicină internă, cele 8 paturi din compartimentul hematologie, precum și cele 6 paturi aferente compartimentului de terapie intensivă (care sunt folosite de fiecare din cei 5 medici ai secției), obținând un număr de 53 de paturi în urma unei greșeli aritmetice (65-8-6 fac 51 și nu 53 cât a reținut instanța).
Astfel greșeala a continuat obținându-se numărul de 13,25 în loc de 12,75.
Oricum, chiar și cu această greșeală de calcul, numărul obținut de prima instanță de 13-14 paturi per medic nu depășește numărul maxim de 14 paturi per medic prevăzut în normativul de personal.
Instanța a inventat o așa-zisă limită de 12 paturi per medic, în condițiile în care limita maximă este de 14 paturi per medic.
A mai arătat că intimata, în calculele pe care le-a efectuat, a confundat compartimentul terapie intensivă din cadrul Secției Medicină Internă cu Secția din cadrul spitalului, întrucât doar în cazul acesteia din urmă normativul de personal prevede un număr de 2-4 paturi per medic obligatoriu.
2. Hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7C.pr. civilă)
Astfel, în viziunea primei instanțe, intimata nu putea fi concediată în baza disp. art. 61 lit. e din Codul muncii întrucât nu avea împlinită vârsta standard de pensionare prevăzută de lege, adică de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 306/2004 modificată prin Legea nr. 221/2005.
În schimb, în cea de-a doua parte a motivării, instanța a reținut incidența art. 385 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, ori, în speță nu pot fi aplicabile atât art. 16 alin. 1 din Legea nr. 306/2004 cât și art. 385 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, așa cum în mod contradictoriu a reținut prima instanță.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
De asemenea, a solicitat să se dispună întoarcerea executării sentinței civile nr. 293/11.04.2008 a Tribunalului Vrancea, potrivit disp. art. 404 indice 2 alin. 1.pr. civilă, în sensul obligării intimatei la restituirea sumei de 30.699 lei virată în cont cu titlu de drepturi bănești.
A solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.
A arătat că a beneficiat de dreptul conferit de Legea nr. 306/2004 de a-și desfășura activitatea până la împlinirea vârstei de 65 de ani, în virtutea dispozițiilor din lega specială.
Ministerul Sănătății Publice a elaborat o serie de "precizări", arătând că, prevederile referitoare la pensionarea medicilor, potrivit art. 385 din lege se vor aplica numai după publicarea hotărârii guvernului în Monitorul Oficial al României.
Recurenta a refuzat să se supună dispozițiilor emise de Ministerul d e resort, astfel că, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor date de Ministerul Sănătății, decizia de concediere nr. 10/2007 a fost în mod just anulată de prima instanță.
Chiar dacă s-a omite conținutul "Precizărilor" și s-a raportat doar la disp. art. 385 din Legea nr. 95/2006, se poate observa că au fost la rândul lor încălcate.
La data emiterii deciziei de concediere, Secția de medicină internă a Spitalului înregistra deficit de personal.
În anexa 1 la Ordinul nr. 208/2003 se stabilește că, pentru unitățile sanitare cu paturi, fiecărui medic angajat îi revine 10-14 paturi.
În aceeași anexă se prevede că, pentru secțiile și compartimentele de terapie intensivă, fiecărui medic angajat îi revine 2-4 paturi.
Ca urmare a concedierii reclamantei, în secția interne a rămas un număr de 5 medici.
Din totalul de 65 de paturi, 6 paturi revin compartimentului terapie intensivă unde normativul de personal este de 1 medic la 2-4 paturi.
În consecință, unul din cei 5 medici din secția interne urmează să aibă sub supraveghere un maxim de 4 paturi din compartimentul de terapie intensivă.
Din cele 61 de paturi rămase, 8 paturi revin compartimentului hematologie unde își desfășoară activitatea un singur medic, deci celor 3 medici rămași în calcul le revine un număr de 53 de paturi, adică 17,66 pentru fiecare medic, ceea ce depășește norma de 10-14 stabilită prin Ordinul nr. 208/2003.
În consecință, a considerat că există un deficit de personal, situație ce se încadrează în disp. art. 385 alin. 4 din Legea nr. 95/2006.
A depus la dosar, în precizările Ministerului Sănătății Publice, Ordinul privind aprobarea normativelor de personal, Ordinul 1582/2006, Statul de funcții valabil la data de 01.12.2006.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a susținut recurenta, hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii, motiv de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 7.pr. civilă.
Astfel, deși inițial se argumentează că reclamanta intimată a beneficiat de un drept câștigat, respectiv de prelungirea vârstei de pensionare, în baza disp. art. 16 din Legea nr. 306/2004 și astfel,nu avea împlinită încă vârsta pentru a putea fi pensionatăla data emiterii deciziei contestate, totuși, în al doilea alineat, se precizează că această situație nu este relevantă, ci beneficierea de disp. art. 385 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 care se referă la mediciicare au atins vârsta de pensionare.
Dat fiind aceste considerente vădit contradictorii (aplicarea a două dispoziții legale care se exclud una pe cealaltă), instanța de recurs va analiza ambele situații.
Astfel, cu privire la prelungirea vârstei de pensionare pentru medici, conform art. 16 din Legea nr. 306/2004 prin care se prevedea că medicii (femeile) au dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 60 de ani, instanța de recurs apreciază că prima instanță a încălcat prevederi legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Data la care s-a emis decizia de concediere a intimatei este 12.01.2007 și la această dată trebuia să se raporteze instanța atunci când a analizat normele aplicabile.
Ori, Legea nr. 306/2004 despre care prima instanță a susținut că se aplică, a fost abrogată prin art. 467 din Legea nr. 95/2006 care a intrat în vigoare la data de 1 mai 2006.
Conform art. 385 alin. 1 din Titlul XII al Legii nr. 95/2006, medicii se pensionează la vârsta prevăzută de lege, respectiv Legea nr. 19/2000, și tocmai în aplicarea legii în vigoare, recurenta a emis decizia contestată.
Legea civilă se aplică atât timp cât este în vigoare și, potrivit acestui principiu de bază, recurenta a aplicat corect disp. Legii 95/2006.
Legea nr. 306/2004 a ieșit din vigoare prin abrogare expresă, nefiind aplicabil principiul dreptului câștigat în situația în care modificările au avut loc doar în ceea ce privește devansarea vârstei la care se poate ieși la pensie.
Nu are nici o relevanță faptul că recurenta a înțeles să aplice noile dispoziții ale legii în vigoare abia după 8 luni, aceasta fiind o situație lăsată la latitudinea angajatorului și nicidecum nu atrage nulitatea deciziei de concediere.
Prim instanță a interpretat greșit principiul aplicării imediat a legii civile noi, care se referă la faptul că,de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi.
Instanța de fond a aplicat o excepție și anume ultraactivitatea legii civile vechi care înseamnă aplicarea unei legi vechi deși a intrat în vigoare o lege nouă.
Însă, fiind vorba de o excepție, supraviețuirea legii vechi trebuie consacrată expres de lege astfel că în mod greșit s-a făcut aplicarea acestui principiu.
Nu se poate reține nici ultima frază din considerentele expuse în hotărârea recurată în sensul că, în prezent art. 385 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin Legea nr. 264/2007 publicată la data de 27.07.2007 întrucât nu era în vigoare la data emiterii deciziei contestate și, astfel, prima instanță a încălcat și principiul neretroactivității legii civile noi, principiul consacrat expres prin dispoziții constituționale.
Instanța de recurs nu reține argumentul intimatei în sensul că a beneficiat de dispozițiile unei legi speciale.
Într-adevăr, specialul derogă de la general, însă acest principiu se aplică numai în situația în care sunt două acte normative în vigoare, unul cu dispoziții generale și celălalt cuprinzând dispoziții speciale.
Ori, Legea nr. 306/2004 nu mai poate fi socotită ca fiind un act normativ special în raport cu Legea nr. 95/2006 întrucât a fost abrogată expres prin însăși cea din urmă lege.
De asemenea, nu se poate reține nici susținerea intimatei care arată că recurenta nu a făcut aplicarea unor "Precizări" emise de Ministerul Sănătății întrucât acestea nu au nici o valoare juridică, nu sunt acte normative, ci doar acte cu caracter intern care nu sunt obligatorii. Recurenta a făcut aplicarea unor dispoziții legale în vigoare la acel moment,în mod corect și, din acest punct de vedere, decizia este legală și temeinică.
Cu privire la aplicarea disp. art. 385 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 conform cărora, în cazul unităților sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, medicii își pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, instanța de recurs constată că prima instanță a aplicat în mod greșit Ordinul nr. 1778/2006 al Ministerului Sănătății Publice care nu era în vigoare la data de 12.01.2007 întrucât a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 57 din 24.01.2007.
În consecință, sentința primei instanțe este nelegală și cu privire la acest aspect, încălcând din nou principiul neretroactivității legii civile.
Aplicabil în speță este Ordinul nr. 208/2003 așa cum a arătat chiar intimata.
Dacă s-ar continua linia de gândire a primei instanțe, în sensul că, după scăderea paturilor repartizate compartimentelor de terapie intensivă și hematologie rămân 4 medici cărora le revine un număr de 13-14 paturi, s-ar trage concluzia că recurenta a respectat întocmai dispozițiile Ordinului nr. 208/2003 care, în Anexa nr. 1, prevede întocmai norma de 10-14 paturi și nicidecum că s-ar fi depășit norma de 12 paturi, așa cum prevede un alt ordin ce nu era încă în vigoare și a fost aplicat greșit de prima instanță.
același fir logic al instanței de fond, se observă că, într-adevăr, s-a strecurat și o eroare aritmetică, deoarece după scăderea a 6 paturi pentru compartimentul terapie intensivă și 8 paturi pentru compartimentul hematologie (în total, 14 paturi) din totalul de 65, cât a fost repartizat Secției interne prin Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 1582/20006, rezultă numărul de 51 paturi și nu 53. în consecință, dacă s-ar fi împărțit 51 de paturi la 4 medici ar fi rezultat 12,75 paturi și nicidecum 13-14.
Deci, dacă prima instanță ar fi făcut deducții corecte, urmând modul de gândire adoptat, ar fi trebuit să ajungă la o concluzie pur logică, în sensul că recurenta intimată a respectat întocmai dispozițiile Ordinului nr. 208/2003, numărul corect de paturi ce trebuia obținut fiind cel de 12,75, decizia de concediere fiind legală și temeinică și din punct de vedere al disp. art. 385 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, unitatea spitalicească nefiind cu deficit de personal.
De observat este și faptul că prima instanță nu a reținut argumentele contestatoarei intimate care a susținut că trebuia împărțit numărul de paturi la 3 medici, întrucât a făcut împărțirea la numărul de4iar instanța de recurs are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.
Însă, pentru a examina cauza sub toate aspectele și a nu încălca dreptul intimatei contestatoare la un proces echitabil, instanța de recurs va analiza și susținerile acesteia.
Astfel, instanța apreciază că, în primul rând, normele art. 385 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 sunt dispozitive și nicidecum imperative (legiuitorul folosește expresia "medicii îșipotcontinua activitatea"), nefiind o obligație a angajatorului de a accepta continuarea activității ci doar o posibilitate.
În al doilea rând, dacă se lecturează cuprinsul contestației așa cum a fost formulată inițial, se observă că intimata contestatoare nu a susținut că numărul de 65 de paturi trebuie împărțit la 3 medici, ci doar a precizat că în cadrul secției își desfășoară activitatea numai4 medicide specialitate, în condițiile în care statul de funcții valabil la data de 01.12.2006 prevede faptul că, în cadrul Secției interne sunt 6 medici și nu 4.
Contestatoarea nu a precizat în cuprinsul contestației că ar trebui scăzute paturile repartizate altor compartimente și, în acest caz, dacă s-ar efectua o împărțire (65:6) ar rezulta un număr de 10,83 paturi per medic, ceea ce cu atât mai mult nu demonstrează un deficit de personal.
argumentele contestatoarei, se observă că, abia prin concluziile scrise aceasta a scos în evidență o altă situație de fapt și o altă motivare în fapt în ceea ce privește aprecierea deficitului de personal, precizându-se că, pentru secțiile și compartimentele de terapie intensivă, fiecărui medic angajat îi revine 2-4 paturi, abia acum apărând susținerea că ar trebui împărțit la 3 numărul de paturi.
Ori, pentru acest motiv instanța de fond nu a analizat aceste susțineri întrucât prin concluziile scurse nu se poate schimba situația de fapt învederată inițial pentru că s-ar încălca principiul contradictorialității.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata contestatoare reia argumentele din concluziile scrise, deși în recurs nu se poate schimba situația de fapt învederată prin contestația introductivă susținând că, secției medicină internă îi revin 65 de paturi, din care compartimentului de terapie intensivă 6 paturi iar compartimentului hematologie 8 paturi.
În anexa 1 la Ordinul nr. 208/2003 se prevede că pentru secțiile și compartimentele de terapie intensivă, fiecărui medic angajat îi revine 2-4 paturi.
Instanța de recurs apreciază că intimata interpretează greșit dispozițiile legale.
Astfel, la punctul 6 din Ordinul menționat se prevede într-adevăr că, revin 2-4 paturi per medic însă numai în cadrul secțiilorșicompartimentelor de anestezie și terapie intensivă, neonatologie, compartimente de urmărire postoperatorie.
În urma interpretării gramaticale a textului, se deduce că legiuitorul a avut în vedere secțiile și compartimenteleseparatede anestezie și terapie intensivă, nicidecum compartimentele de terapie intensivă din cadrul secțiilor.
În sprijinul acestei afirmații este și faptul că, prin Anexa la Ordinul 1582/2006, unde a fost cazul, legiuitorul a prevăzut funcționarea unor compartimente separate (de exemplu, compartimentul gastroenterologie, compartimentul urologie ), delimitarea fiind clară.
În consecință, interpretarea dată de intimată excede cadrului legal și nu este aplicabilă în speța de față, aplicabil fiind doar principiul "unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă".
Mai mult, în cadrul secției interne a Spitalului Județean de Urgență "Sf. " F, nu funcționează medici specialiști, separați pentru terapie intensivă, așa cum rezultă chiar din statul de funcțiuni valabil la data de 01.12.2006 fiind doar medici specialiști medicină internă și hematologie, tocmai pentru faptul că este vorba de un compartiment de terapie intensivăîn cadrul secțieiși nu separat, fiecare medic al secției ocupându-se de terapie intensivă.
Intimata face, în acest caz, o scădere artificială care nu are suport nici legal și nici faptic.
Pentru toate aceste considerente, se concluzionează că recurenta intimată, la emiterea deciziei de concediere, nu a încălcat nici o dispoziție legală, așa cum greșit a arătat prima instanță, care a pronunțat o hotărâre nelegală, devenind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9.pr. civilă.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1, 23.pr. civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința civilă recurată.
În rejudecare, se va respinge contestația formulată de contestatoarea ca nefondată.
Potrivit art. 404 indice 2 alin. 1.pr. civilă, se va dispune întoarcerea executării sentinței civile nr. 293/11.04.2008, în urma desființării acesteia și se obliga intimata să restituie recurentei suma de 30.699 lei reprezentând drepturile salariale achitate acesteia în urma executării sentinței civile desființate.
Ca parte căzută în pretenții, conform art. 274.pr. civilă, se va obliga intimata și la plata cheltuielilor de judecată către recurentă, constând în contravaloarea carburantului consumat cu ocazia deplasării reprezentantului acesteia la Curtea de APEL GALAȚI pentru susținerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata Spitalul Județean de Urgență,Sf. F, cu sediul în--52, jud.V împotriva sentinței civile nr.293/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.293/11.04.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare.
Respinge contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Spitalul Județean de Urgență,Sf. F, ca nefondată.
Dispune întoarcerea executării sentinței civile nr.293/11.04.2008 a Tribunalului Vrancea.
Obligă pe intimată să restituie recurentei suma de 30.699 lei.
Obligă pe intimată să plătească recurentei suma de 154,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03.09.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - -
opinia majoritară
jud.-/22.09.2008
Tehnored./2 ex./23.09.2008
Fond: -
Asistenți jud.-
CU OPINIE SEPARATĂ
Am opinat separat asupra soluției pronunțate în cauză pentru următoarele considerente:
Potrivit reglementărilor inițiale,respectiv dispozițiilor art.16 al.1 din Legea nr.306/2004, s-a prevăzut că medicii au dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 60 de ani femeile și 65 de ani bărbații, cu excepția doctorilor în medicină,care puteau rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani femeile și 70 de ani bărbații.
Ulterior,prin modificările aduse prin Legea nr.221/2005,s-a prevăzut că vârsta de pensionare a medicilor este de 65 ani indiferent de sex. în medicină pot rămâne în activitate până la vârsta de 70 ani.
Urmare a acestei modificări, intimata-reclamantă, fiind născută la data de 23.02.1947, a dobândit dreptul de a funcționa ca medic în cadrul recurentului-pârât Spitalul Județean de Urgență,Sf. F până la împlinirea vârstei de 65 de ani,respectiv 23.02.2012.
Este adevărat că prin dispozițiile art.467 din Legea nr.95/2006 au fost abrogate prevederile Legii nr.306/2004, însă această abrogare s-a realizat la data intrării sale în vigoare,respectiv 28.04.2006.
Ori intimata-reclamantă a funcționat în cadrul spitalului până la data de 13.01.2007 când,prin decizia nr.10/12.01.2007 s- dispus concedierea pentru îndeplinirea condițiilor de vârstă standard și stagiu de cotizare în vederea pensionării pentru limită de vârstă.
Dispozițiile art.385 al.1 și 4 din Legea nr.95/2006 stabileau pensionarea medicilor la vârsta la vârsta prevăzută de lege, dar și posibilitatea în cazul unităților sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical,precum și al unităților sanitare publice aflate în zone defavorizate, de a-și continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege. Criteriile de menținere în activitate în asemenea situații urmau a fi stabilite prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.
În acest sens au și fost aduse precizări prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice înregistrat sub nr./23.06.2006 la Direcția de Sănătate Publică a Județului,emis în vederea aplicării corecte,unitare a legii și fără a crea disfuncții în desfășurarea activității medicale.
De precizat că, în prezent,urmare a modificărilor legislative produse este prevăzută vârsta de pensionare a medicilor la 65 de ani, indiferent de sex,conform dispozițiilor art.385 al.1 din Legea nr.95/2006 cu modificările și completările ulterioare,nefiind astfel vorba despre aplicare retroactivă a legii speciale.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor art.385 al.4 din Legea nr.95/2006, am apreciat că recurentul-pârât Spitalul Județean de Urgență,Sf. F, la data concedierii, se afla în situația unei unități sanitare cu deficit de personal medical în Secția Interne unde funcționa ca medic primar intimata-reclamantă,pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr.1582/11.12.2006 au fost alocate secției de medicină internă din cadrul Spitalului Județean de Urgență,Sf. F un număr de 65 paturi, din care pentru compartimentul terapie intensivă 6 paturi,iar pentru compartimentul hematologie 8 paturi.
În cadrul secției de medicină internă a spitalului funcționau la momentul concedierii un număr total de 6 medici incluzând- pe intimata-reclamantă,din care 5 medici de medicină internă și 1 medic hematologie.
Prin Anexa nr.1 la Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr.208/2003 s-au aprobat normativele de personal privind asistență la paturi,fiecărui medic revenindu-i câte 10 - 14 paturi.
S-a prevăzut,totodată, pentrusecțiile și compartimentelede anestezie șiterapie intensivă, de neonatologie și compartimente de urmărire postoperatorie câte 2-4 paturi pe medic.
Cum în cadrul secției de medicină internă a Spitalului Județean,Sf. F este prevăzut inclusiv un compartiment de terapie intensivă iar ordinul precizat nu face distincție întresecții și compartimente, rezultă că pentru deservirea celor 6 paturi erau necesari cel puțin 2 medici din cei aflați în cadrul secției,la care se adaugă medicul specialist hematolog, în total 3 medici.
Din totalul de 6 medici rămâneau astfel disponibili pentru paturile rămase,respectiv 51 paturi (65-6-8 =51), un număr de 3 medici fiecăruia revenindu- câte 17 paturi,o medie peste cea prevăzută de ordinul sus-amintit.
Este posibilă situația în care nu toți medicii din secție să fie solicitați în același timp la compartimentul de terapie intensivă însă, la fel, este posibilă situația în care toate cele 6 paturi alocate să fie ocupate,situație care reclamă în mod necesar acordarea serviciilor medicale de către cel puțin 2 medici.
Numai în acest fel s-ar asigura îngrijirea corespunzătoare a bolnavilor, salvarea vieții și îngrijirea sănătății acestora reprezentând coordonate fundamentale de care trebuie să se țină seama în mod imperativ.
Pe baza tuturor celor de mai sus am apreciat asupra caracterului nefondat al recursului declarat în cauză de pârâtul Spitalul Județean de Urgență,Sf. F,situație în care, în mod evident ca având caracter accesoriu, cererea de întoarcerea executării nu putea fi primită.
Judecător,
- -
opinia separată
jud.-/26.09.2008
Tehnored./ 2 ex./02.10.2008
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 307/2010. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 777/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
