Contestație decizie de concediere. Decizia 548/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 548
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă privind recursul formulat de - " ROMÂNIA" împotriva sentinței civile nr.570 din 16.05.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - " ROMÂNIA" și avocat pentru intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - " ROMÂNIA" solicită admiterea recursului. Arată că în anul 2007 s-a constatat dispariția unei sume de bani din magazin și că intimatul a susținut că banii au fost sustrași de o clientă. Urmare a acestui incident s-a făcut o anchetă internă prin care s-au constatat deficiențe în activitatea intimatului și ulterior s-emis decizia de concediere. Precizează că acel termen de 5 zile, în care trebuie comunicată decizia, nu este un termen de decădere, consecința fiind doar faptul că decizia nu-și produce efectul. Mai arată că apărările intimatului au fost incluse în decizia de concediere doar în măsura în care privesc cauza, iar caracterul abuziv a acestei decizii rămâne la aprecierea instanței. Consideră că în cauză a fost vorba de o abatere disciplinară gravă. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului. Arată că decizia de concediere nu privește nici jocul pe internet și nici alte aspecte și că nu s-a depus dovada că au avut loc alte incidente. Precizează că intimatul a anunțat, imediat ce a observat lipsa banilor, poliția și șefii. Se susține de recurentă că clientul ei nu își băga în seamă clienții și că în ziua respectivă nu au fost mulți clienți, dar nu se motivează cu probe. Mai arată că intimatul nu a adus acuze colegilor săi și că la dosar sunt depuse două declarații ale colegilor acestuia. Dar aceste declarații nu sunt datate și consideră că au fost date de colegi pentru a-și putea păstra locul de muncă. A și solicitat să se depună aceste două declarații în original la dosar. Precizează că este posibil ca banii să fi fost sustrași de cealaltă colegă și că în majoritatea magazinelor sunt camere video, dar conducerea nu a dat voie să fie puse în funcțiune. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat pentru recurenta - " ROMÂNIA", arată că se susține de intimat că incidentul este motivul concedierii, dar nu este adevărat. Dar în urma incidentului s-a făcut o anchetă internă care a dus la concediere. Precizează că intimatul primea bonusuri, bonusuri care sunt primite de oricare salariat.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.570/16.04.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " Romania" și, în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. 514/12.12.2007 emisă de intimată.
A obligat intimata la reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior emiterii deciziei.
A obligat intimata la plata către contestator unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data concedierii 12.12.2007, și până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 514/12.12.2007, " ROMANIA" dispus, în data de 12.12.2007, desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 61 lit. și art. 264 alin. 1 lit. f Codul muncii.
Se reține în decizia de sancționare că salariatul pregătit banii rezultați din încasările zilei anterioare pentru bancă, dar i- lăsat în mod neglijent în spatele mesei de.
În decizia contestată se menționează că salariatul săvârșit o abatere disciplinară de la regulile de disciplina muncii instituite de normele legale aplicabile, de contractul individual de muncă și de regulamentul intern al societății art. 17(a) și 30.
Contestatorul fost angajat la data de 15.02.2006, în funcția de tehnician în cadrul societății " Romania", urmând să-și desfășoare activitatea la 4.
La dosar nu fost depusă fișa postului de tehnician pentru se putea verifica care erau atribuțiile de serviciu ale contestatorului.
S- reținut că salariatul încălcat dispozițiile art. 17 (a) și 30 din Regulamentul intern al societății, dar unitatea nu făcut dovezi din care să rezulte ce se dispune în aceste prevederi.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului.
În speță, nu s- făcut dovada celor prevăzute în fișa postului, regulamentul de ordine interioară etc. privind modul și locul depozitării banilor rezultați din vânzări.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis contestația, anulat decizia, a dispus reintegrarea contestatorului și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri conform art. 78 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Romania, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele considerente:
Susține recurenta că societatea a concluzionat faptul că reprezintă o abatere gravă de la obligațiile prevăzute de Regulamentul de ordine interioară (art.17, 33, 44) ca intimatul contestator:
- să folosească computerul societății în scopul propriului amuzament (conform declarației numitului acesta "Ares " aproape tot timpul de lucru lăsând la întâmplare și fără supraveghere bunurile societății precum ștampile sau produsele testate de către clienți);
- să acorde un interes mai mare distracției proprii decât întrebărilor clienților referitoare la anumite produse din magazin;
- să nu depoziteze banii din încasările zilei precedente în casa de marcat, pentru simplul motiv că aceasta a devenit neutilizabilă ca urmare a rătăcirii, la scurt timp de la deschiderea magazinului, a cheii acesteia;
- să acuze direct, fără nicio probă, un alt angajat al societății că este posibil ca acesta să fi sustras banii, dovedind astfel o totală lipsă de răspundere în exercitarea atribuțiilor sale.
Mai arată recurenta că, deși s-ar putea susține că fiecare dintre împrejurările care au condus societatea la aplicarea sancțiunii disciplinare, privite ut singuli, nu ar putea constitui o abatere disciplinară gravă în sensul jurisprudenței actuale în dreptul muncii, cumulul acestora, raportat la regulile pe care salariații trebuie să le respecte, precum și la funcția deținută de intimatul contestator, respectiv asistent director magazin, relevă un grad ridicat de pericol pentru bunul mers al activității societății, generat de atitudinea generală în muncă a intimatului contestator. Conform art.51 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară "Constituie abatere gravă, abaterea care perturbă grav activitatea societății. Abaterea va fi calificată ca gravă în funcție de circumstanțele, conținutul și urmările ei []". În speță, modul în care intimatul reclamant își îndeplinea atribuțiile de muncă nu numai că împietează asupra desfășurării activității societății, ci aduc atingere, între altele, dispozițiilor art.17, art.33 și art.44 din Regulamentul de ordine interioară.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
În recurs au fost depuse, ca acte noi, declarațiile extrajudiciare ale numiților și, precum și regulamentul de ordine interioară.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin decizia nr.514/12.12.2007, a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului de muncă pentru faptul că, în ziua de 26.10.2007, a pregătit banii rezultați din încasările zilei anterioare, dar i-a lăsat în mod neglijent în spatele mesei de, de unde au dispărut, rezultând un prejudiciu de 1565 RON. S-a reținut că salariatul a săvârșit o abatere disciplinară gravă, conform art.17 lit. a și art.30 din Regulamentul de ordine interioară.
Ca atare, instanța nu poate analiza decât motivele prevăzute în decizia de sancționare, fiind irelevante cele arătate prin cererea de recurs (respectiv săvârșirea și a altor abateri de la disciplina muncii), câtă vreme nu au făcut obiectul răspunderii disciplinare și cercetării prealabile.
Articolul 17 lit. c din Regulamentul de ordine interioară, prevede obligația ca salariații să respecte cu strictețe ordinea și disciplina la locul de muncă, să urmărească și să aplice normele și instrucțiunile referitoare la desfășurarea procesului de muncă, să îndeplinească cu simț de răspundere sarcinile de serviciu, să manifeste intransigență față de orice abatere de la regulile stabilite, iar art.30 se referă la răspunderea gestionarului.
Pentru antrenarea răspunderii disciplinare este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: calitatea de salariat, fapta ilicită, vinovăția, rezultatul dăunător și legătura de cauzalitate.
În speță, nu s-a făcut dovada încălcării de către salariat a obligațiilor de serviciu și a vinovăției, deoarece nu există o fișă a postului din care să rezulte cu certitudine obligațiile pe care salariatul le avea în legătură cu depozitarea banilor rezultați din încasările zilei anterioare și nici vinovăția acestuia, în condițiile în care în incinta magazinului nu existau metode sigure de păstrare a banilor, iar depozitarea în spatele bench-ului de service era o practică curentă în unitate.
În consecință, soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel încât, conform art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de - Romania și va menține sentința primei instanțe.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - Romania SA, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.570 din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului 1500 lei onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
21.10.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 146/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 821/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
