Contestație decizie de concediere. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 55/2008
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu
JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
Grefier - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile numărul 848/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- contestatorul a solicitat să se dispună anularea dispoziției nr. 1165/2006 și deciziei nr.30/2007 emise de intimata SC - SRL T.
În motivarea contestației a arătat că cele două înscrisuri i-au fost comunicate în data de 25.01.2007, astfel că nu pot produce efecte retoactiv.
Contestatorul și-a precizat contestația solicitând obligarea intimatei la plata despăgubirilor sub formă de daune morale în cuantum de 1.000 lei, dat fiind stresul cauzat prin aceea că nu a putut beneficia de drepturile de angajat. Printr-o nouă precizare, contestatorul a solicitat să fie obligată intimata la plata sumei de 1100 lei pentru fiecare lună începând cu data de 01.01.2007 și până la finalizarea judecății, precum, și la plata tichetelor de masă, telefonului și bonusurilor pentru realizarea targhetelor de vânzări.
Pârâta, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației, arătând că petentul a luat la cunoștință despre decizia de concediere încă din data de 25.01.2007, dar nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 01.01.2007 și a solicitat eliberarea carnetului de muncă. Contestatorul a fost anunțat din luna noiembrie 2006 despre desființarea postului său, iar cu data de 07.12.2006 a solicitat concediu de odihnă.
Prin sentința civilă nr.848/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu nr. de mai sus, contestația a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că prin decizia atacată s-a dispus concedierea contestatorului conform art. 65 alin. 1 Codul muncii, decizia îndeplinind condițiile de conținut și formă impuse de lege. Contestatorul a fost încunoștințat despre reorganizarea societății intimate și implicit despre desființarea postului deținut de el.
Concedierea a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, societatea intimată respectând dispozițiile art.65 alin.1 art. 67, art.73 alin.1 și art. 75 din Legea 53/2003 și cele ale art.76 din contractul colectiv de muncă la nivel național,în cauză apreciindu-se că nu sunt incidente dispozițiile art. 76-78 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestației sale.
În expunerea de motive a arătat că decizia atacată nu respectă prevederile art. 74 Codul muncii, nefiindu-i comunicată în scris și nu cuprinde motivele concedierii, durata preavizului, lista locurilor de muncă disponibile și termenul de opțiune.
Decizia, apreciază contestatorul, este tardivă, fiind emisă la 10 zile după concedierea și nu acordă preaviz. Nelegalitatea deciziei rezultă și din art. 3 în care se specifică în mod greșit instanța competentă. Nu sunt respectate nici prevederile art. 75 Codul muncii, în sensul că decizia i-a fost comunicată la 25.01.2007, astfel că nu putea produce efecte de la 01.01.2007.
Hotărârea instanței de fond, consideră contestatorul, cuprinde motive străine de natura pricinii, făcând referiri la concediul de odihnă și eliberarea carnetului de muncă, elemente care nu au nici o legătură cu concedierea sa. Instanța de fond nu respectat prevederile art. 77 Codul muncii, permițând angajatorului să invoce și alte motive decât cele precizate în decizia de concediere.
În mod nelegal instanța de fond, arată contestatorul, a apreciat că decizia de concediere realizează condițiile de conținut și formă prevăzute de lege, deși nu acordă un preaviz legal, nu prevede motivele concedierii, nu prevede locurile de muncă disponibile în unitate și nu indică instanța competentă pentru soluționarea conflictului de muncă.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.3041cod pr. civilă Curtea constată următoarele:
Contestatorul a avut calitatea de angajat al intimatei SC - SRL T, raporturile de muncă dintre părți încetând ca urmare a deciziei nr.30/10.01.2007 prin care intimata a dispus concedierea contestatorului în temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 Codul muncii.
Conform art. 65 alin. 1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, iar conform alin.2, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Contestatorul apreciază că această decizie a fost emisă cu nesocotirea prevederilor art. 74 Codul muncii.
Conform prevederilor acestui articol de lege decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități numai în cazul concediilor colective, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condițiile art. 64.
Contrar susținerilor contestatorului, decizia atacată conține motivele care au determinat concedierea sa, fiind întemeiată pe prevederile art. 65 alin.1 Codul muncii, respectiv desființarea locului de muncă ocupat de contestator.
Desființarea locului de muncă a avut la bază Hotărârea Consiliului de Conducere al societății intimate nr.1165 din 20.12.2006. Intimata a făcut dovada cu e-mailul depus în faza procesuală a recursului, că petentul avea cunoștință de iminența desființării postului său ca urmare a redistribuirii zonei sale de competență la alte zone, încă din data de 18.12.2006, solicitând și primind adeverință pentru completarea dosarului de șomaj.
Contestatorul a solicitat instanței de fond să dispună anularea Hotărârii nr.1165/20.12.2006, capătul efectiv de cerere fiind disjuns și transpus spre soluționare Secției Comerciale și de contencios Administrativ a Tribunalului Alba, care a luat act de renunțarea acestuia la judecată.
Pe cale de consecință este de relevanță susținerea contestatorului că desființarea locului său de muncă este rezultatul unei atitudini subiective a conducerii societății și nu ar avea o cauză reală și serioasă.
De asemenea, contrar susținerilor contestatorului decizia de concediere atacată menționează acordarea preavizului de 15 zile calendaristice și nu lucrătoare așa cum prevăd dispozițiile art.73 alin.1 Codul muncii.
Acest lucru, însă, nu este de natură să atragă nulitatea deciziei atacate, deoarece petentul are posibilitatea să obțină pe cale amiabilă sau prin acțiune judecătorească formulată corect, drepturi bănești aferente unui preaviz de 15 zile lucrătoare. Aceasta cu cât, așa cum corect a susținut, conform art.75 Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, respectiv data de 25.01.2007.
Intimata nu avea obligația, așa cum greșit apreciază contestatorul, să-i pună la dispoziție lista tuturor locurilor de muncă disponibile în societate și termenul în care urma să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, obligație pe care o are angajatorul în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit.c și precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art.56 lit.f Codul muncii ceea ce nu este cazul în speță.
În acest context este reală concluzia instanței de fond în sensul că decizia de concediere în discuție îndeplinește condițiile de fond și formă impuse de lege. Nici faptul că instanța competentă pentru contestație a fost menționată ca fiind Tribunalul Timiș și nu Tribunalul Alba nu este un motiv de nulitate a deciziei, aflându-ne doar în prezența unei erori pe care, așa cum a procedat adresându-se Tribunalului Alba, contestatorul a corectat-o printr-o simplă consultare a legii (Legea 53/2003 și Legea 168/1999).
În mod neîntemeiat contestatorul apreciază că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii, aceasta permițând angajatorului, contrar prevederilor art.77 Codul muncii, să invoce și alte motive decât cele precizate în decizia de concediere.
Societatea intimată acceptă, așa cum rezultă din întâmpinare, faptul că decizia în discuție produce efecte din data de 25.01.2007, aprecierile referitoare la concediul de odihnă și la neprezentarea contestatorului la locul de muncă după expirarea concediului având relevanță cu privire la întinderea drepturilor salariale solicitate de petent în contestație, aspect sub care nu pot fi apreciate ca fiind fapte care nu au legătură cu cauza dedusă judecății.
de relevanță este și susținerea contestatorului în sensul că o persoană angajată la societatea intimată, fără drept de decizie i-a cerut să-și prezinte demisia, fapt de natură a dovedi că nu a fost concediat ca urmare a desființării postului. Pe de altă parte prezența la interogator a consilierului juridic de la societatea intimată nu poate fi încuviințată câtă vreme, conform prevederilor art.305 Codul muncii, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pecuniare fiind accesoriu capătului principal de cerere vizând anularea deciziei de concediere, este nefondat în acest context conform principiului accesoriul urmează cale principalului.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile numărul 848/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 28 Ianuarie 2008
Jud. fond.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 857/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 86/2010. Curtea de... → |
|---|
