Contestație decizie de concediere. Decizia 5830/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3935/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5830/
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.2368/20.03.2009, pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.49608/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata BANK SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-contestator prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 și intimata prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială de substituire a avocatului titular și, în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului comunică recurentului-contestator, prin avocat, o copie a întâmpinării.
Reprezentantul avocat al recurentului-contestator arată că există posibilitatea ca litigiul să se pe cale amiabilă. Solicită acordarea unui termen în acest scop.
Reprezentantul avocat al intimatei această posibilitate și se opune admiterii cererii de amânare formulată în acest sens.
Avand in vedere pozitia paratei, Curtea respinge cererea de amanare formulata.
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Intimata, prin avocat, depune la dosar înscrisuri, respectiv extras din hotărârea directoratului /22 mai 2007, față de criticile noi aduse în recurs.
În temeiul art.167 Cod procedură civilă, Curtea admite proba cu înscrisuri în dovedirea calității persoanelor care au participat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-contestator, prin avocat, solicită admiterea recursului, în parte și trimiterea spre rejudecare, admiterea contestației, anularea deciziei nr.1853/19.11.2008, reintegrarea contestatorului în funcția deținută și obligarea la plata drepturilor salariale. În subsidiar, solicită modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației și a capătului accesoriu de cerere. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Arată că criticile aduse hotărârii de fond nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de recurs enumerate de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2368/20.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, admis în parte cererea de chemare in judecata formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata BANK SA; a anulat decizia nr. 1866/20.11.2008.
A respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect contestarea deciziei nr. 1853 din 19.11.2008 și anularea acesteia, reintegrarea în funcția și postul deținut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale și a tuturor drepturilor bănești începând cu data de 30.10.2008 și până la data reintegrării efective.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională; a obligat intimata la 100 lei cheltuieli de judecată față de contestator .
În considerente a reținut că potrivit procesului-verbal s-a constituit comisia de cercetare disciplinară pentru verificarea abaterilor săvârșite de către contestator.
În cuprinsul procesului-verbal s-a menționat expres că această comisie își exprimă posibilitatea de a-și desfășura procedura prealabilă și în prezenta reprezentantului sindical.
În cuprinsul referatului sunt nominalizate întrebările și răspunsurile contestatorului în ceea ce privește faptele săvârșite de salariat. Comisia în urma analizării apărărilor salariatului și a faptelor săvârșite de acesta a propus sancționarea disciplinară cu sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă.
Rezultă că angajatorul a făcut dovada că a respectat prevederile imperative ale art.267 din Codul muncii în sensul că a fost efectuată procedura cercetării disciplinare prealabile.
Pentru efectuarea acestei proceduri salariatul a fost convocat prin adresa emisă la data de 07.11.2008 precizându-i-se obiectul cercetării disciplinare prealabile data, ora și locul desfășurării procedurii prealabile cu specificarea că în cursul acestei proceduri are dreptul să formuleze în scris ți să susțină apărările pe care le consideră necesare. De asemenea s-a precizat că are dreptul să fie asistat la cerere de un reprezentant al sindicatului din care face parte.
Astfel, s-a constatat că este neîntemeiată susținerea contestatorului din cererea de chemare în judecată că angajatorul nu a respectat prevederile alin.2 din art.267 din Codul muncii.
Fapta ce constituie abatere disciplinară a fost descrisă de către angajator în conținutul deciziei nr.1853/19.11.2008 motiv față de care se reține că este neîntemeiată susținerea contestatorului în ceea ce privește nerespectarea de către angajator a prevederilor 268 alin.2 lit. a) din Codul muncii.
Apărările contestatorului au fost înlăturate de către angajator întrucât au fost considerate neconcludente și incomplete față de împrejurarea că nu s-au prezentat explicații clare cu privire la utilizarea creditelor și la modul în care urmau să fie folosite acestea.
Această specificare este expresă în conținutul deciziei situație în raport de care se reține că angajatorul a respectat și prevederile de la lit. c) alin.2 din art.268 din Codul muncii.
Faptele săvârșite de către contestator în ceea ce privește operațiunile bancare efectuate prin contul său, nu au fost contestate dar s-a specificat cu ocazia cercetării disciplinare prealabile că sumele respective de bani reprezentau împrumuturi în vederea realizării unor tranzacții imobiliare.
Contestatorul a precizat că nu este în relații de afaceri cu persoana de la care a împrumutat banii, dar intenționa să înceapă o tranzacție imobiliară. Nerealizând tranzacția imobiliară, contestatorul i-a returnat numitului, împrumutul în numerar.
Prin modalitatea de a efectua tranzacțiile în contul al cărui titular este contestatorul acesta a încălcat prevederile art.75 din contractul colectiv de muncă la nivel național ale art.12 din "conflictul de interese" potrivit cărora sunt interzise împrumuturile acordate de clienți salariaților băncii.
Conform datelor din copia actelor, numitul era clientul intimatei.
Prin acordarea împrumutului către salariatul intimatei contestatorul a încălcat prevederile art.12 din conflictul de interese.
Utilizarea modalității de a înregistra în cont contestatorul sumele de bani în euro, de a le retrage apoi în lei în raport de paritatea euro a însemnat o încălcare a prevederilor art.74 din contractul colectiv de muncă potrivit cărora salariații băncii și persoanele care s-au pensionat de bancă nu li se percep comisioane pentru retragere de numerar din cont personal.
În situația în care clientul băncii ar fi depus suma în propriul cont și apoi ar fi procedat la retragerea acestuia, ar fi însemnat să i se rețină comisioanele aferente.
Cu probele administrate în cauză, angajatorul a făcut dovada săvârșirii abaterii disciplinare reținută în sarcina contestatorului prin decizia contestată în sensul prevederilor art. 263 alin.2 din Codul muncii.
La individualizarea sancțiunii, angajatorul a avut în vedere prevederile art.266 din Codul muncii și a dispus aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 264 alin.1 lit. f) din Codul muncii.
Constatându-se că este neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată împotriva deciziei nr.1853/19.11.2008 s-a dispus respingerea contestației îndreptată împotriva acesteia.
Pe cale de consecință, având în vedere prevederile art.78 din Codul muncii capetele de cerere accesorii au fost ca neîntemeiate.
Decizia nr. 1866/20.11.2008 a fost emisă de către angajator cu nerespectarea prevederilor art.268 alin.2 lit. a) - c) din Codul muncii motiv față de care se va dispune anularea acesteia. Față de motivarea expusă s-a admis în parte cererea de chemare în judecată completată.
În ceea ce privește cererea reconvențională se constată că intimata reclamantă nu a făcut dovada cu probele administrate că a suferit un prejudiciu ca urmare a abaterilor disciplinare săvârșite de către salariat.
Acesta în calitate de salariat al intimatei a efectuat tranzacțiile bancare fiind scutit de plata comisionului bancar.
Împrejurarea că salariatul a încălcat prevederile de la pct.6 din angajamentul privind păstrarea confidențialității și a secretului profesional se referă la comportamentul acestuia prin care a săvârșit fapta reținută în decizia contestată și nu face dovada îndepliniri condițiilor imperative ale art.270 din Codul muncii.
Angajatorul nu a făcut dovada cuantumului pagubei materiale produse de către salariat din culpa și în legătură cu obligațiile sale de serviciu.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că toate operațiunile făcute in sau din contul său au fost la vedere, pentru fiecare dintre acestea existând documente justificative, astfel ca toate aceste tranzacții sunt perfect legale.
Intimata a considerat că în mod greșit ca prin primirea unor credite de la un client al băncii am încălcat prevederile Codului d e conduita, întrucât nu este vorba de un credit ci de un împrumut privat, împrumutătorul fiind prietenul recurentului, pe care acesta nu l-a cunoscut prin intermediul băncii, ca si client al acesteia, ci încă din 1994, fiind colegi de liceu, si care i-a împrumutat acești bani in scopul cumpărării unui teren. Recurentul a precizat ca suma de bani împrumutata nu constituie un credit acordat de BANK, ci reprezintă un bun propriu al prietenului său, care, întâmplător, a depus acești bani intr-un cont de depozit deschis la BANK
Așa fiind, prevederile art.12 - Conflictul de interese - din Codul d e conduita, conform cărora:" sunt interzise: împrumuturile acordate de clienți salariaților băncii", își găsesc justificarea numai in măsura în care este vorba de un credit acordat de banca, fie clientului, fie salariatului, orice alta interpretare constituind un abuz, întrucât banca nu poate impune nici clienților si nici salariaților săi sa dispună de banii proprii așa cum considera aceștia de cuviința. În speța nu a fost vorba de un credit ci de un împrumut privat acordat de către un prieten, care, întâmplător, avea un cont de depozit deschis la BANK, împrumutătorul fiind o persoana fizica si nu o instituție de credit. termenul de credit, intimata încearcă sa acrediteze ideea ca suma de bani împrumutata reprezintă un credit acordat de banca, inducând, in mod deliberat, in eroare instanța.
Instanța de fond nu a analizat in mod amănunțit si nu a reținut corect situația de fapt, aceasta susținere fiind dovedita de cuprinsul motivelor din sentința recurata, in care datele precizate nu sunt corecte. Instanța de fond a făcut vorbire de doua tranzacții, in datele de 02.06.2008 si 30.06.2008, in condițiile in care nu reiese de nicăieri din conținutul documentelor de la dosar ca s-ar fi făcut vreo tranzacție in data de 30.06.2008, legat de obiectul cauzei (pagina 2 ultimul alineat). In pagina 3 sentinței recurate, penultimul si ultimul alineat si pagina 4 primul si al doilea alineat, instanța de fond a reținut ca in zilele de 02.06.2008 si 03.06.2008, contul recurentului ar fi fost alimentat prin transferul sumelor de bani din contul lui. Acest fapt nu este conform realității întrucât contul recurentului a fost alimentat numai in data de 02.06.2008 din contul lui, tranzacția din data de 03.06.2008 reprezentând o operațiune de schimb valutar al unei sume de bani care se afla deja in contul meu, din euro in lei. valutar folosit nu este preferențial, chiar daca recurentul era angajatul băncii deoarece era un client important, inclus in categoria, si care ar fi beneficiat oricum de un curs preferențial, chiar mai bun decât cel la care s-a făcut tranzacția.
Mai mult, din definiția data conflictului de interese, reiese ca pentru a se afla intr-o astfel de situație, salariatul trebuie sa aibă un interes care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin, potrivit competentelor postului pe care îl ocupa. Recurentul solicită instanței să observe ca aceste condiții cumulative nu sunt îndeplinite in ceea ce îl privește pe recurent, interesul său fiind acela de a împrumuta o suma de bani de la un prieten in scopul achiziționării unui teren, acest interes neavând cum sa influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi reveneau, potrivit competentelor postului pe care îl ocup, respectiv administrator baze de date.
Rațiunea pentru care banca sancționează conflictele de interese in care pot fi implicați angajații băncii este acela ca, printr-o asemenea fapta, banca ar putea fi prejudiciata material, dar si moral, putând fi afectata imaginea instituției de credit care trebuie sa fie aceea de integritate, încredere, siguranța. În speța, nici una din aceste consecințe nu s-a produs. Faptul ca a împrumutat o suma de bani de la un prieten, care, întâmplător, este clientul băncii, nu afectează in nici un fel imaginea sau activitatea băncii. În plus, in aceasta tranzacție, si recurentul a avut calitatea de client al băncii, alegând sa transfer aceste sume prin contul său de la deoarece a considerat ca aceasta banca merita încrederea sa in efectuarea acestei tranzacții.
Decizia de sancționate nu precizează motivele pentru care au fost
înlăturate apărările formulate de recurent în timpul cercetării disciplinare
prealabile.
Decizia de sancționare nu motivează de ce au fost înlăturate apărările recurentului, limitându-se la a arata ca: "apărările aduse de salariat au fost considerate neconcludente si incomplete". Așa cum se observa din referatul întocmit de comisie, cercetarea disciplinara s-a desfășurat sub forma unui interogatoriu ce a vizat persoana care i-a acordat împrumutul si natura împrumutului, iar in privința apărărilor recurentului se menționează numai faptul ca nu consider ca a intrat sub incidența conflictului de interese si ca a fost vorba doar de o imprudenta din partea mea, imprudenta constând in faptul ca nu a consultat cu superiorul ierarhic.
Intimata arata ca implicarea recurentului "in tranzacții considerate suspecte", constituie o fapta deosebit de, deși acest aspect nu este prevăzut in niciuna din normele care reglementează raporturile de munca, subiectivismul unei astfel de aprecieri fiind vădit. În susținerea acestor afirmații, intimata a depus un articol din ziar in care este vorba despre niște oameni de afaceri israelieni, nefiind nominalizata persoana cu care efectuat tranzacția imobiliara. Sunt simple supoziții ale intimatei ca acești oameni de afaceri l-ar include pe partenerul lui, in plus articolul vorbește despre o cercetare, si nu despre o condamnare.
Mai mult, intimata a raportat Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor "tranzacțiile suspecte" abia la data de 31.10.2008, in condițiile in care aceste tranzacții au avut loc in perioada aprilie-octombrie 2008, tocmai pentru a-si justifica măsura desfacerii disciplinare a contractului recurentului de munca. Un argument in plus in sensul in care intimata a înțeles să aprecieze gravitatea faptei, este si acela ca, deși au mai existat si alte cazuri in care un salariat al băncii a împrumutat sume de bani de la clienți ai băncii, intimata nu s-a sesizat si nu a aplicat nicio sancțiune salariatului respectiv.
Reiterez faptul ca a furnizat atât comisiei de cercetare disciplinara cat si Departamentului de Securitate Bancara, absolut toate informațiile ce i-au fost solicitate si a depus toate înscrisurile care justifica tranzacțiile efectuate, astfel ca afirmațiile intimatei sunt întrutotul neîntemeiate. Chiar "Raportul de tranzacții suspecte" întocmit de către intimata, dovedește faptul ca aceasta a obținut toate informațiile necesare privind scopul si natura relației de afaceri.
În situația in care nu ar fi primit aceste informații, banca avea obligația, conform legii, sa termine relația de afaceri, ori acest lucru nu s-a întâmplat, recurentul având in continuare conturi deschise la BANK si-a închis contul de la BANK in baza unei cereri formulate de el si nu in baza unei solicitări din partea băncii.
În conformitate cu prevederile art. 3 (6) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, banca era obligata sa raporteze, in termen de cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operațiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro. În concluzie, aceste tranzacții au fost oricum raportate către Oficiul Național de Combatere si Prevenire a Spălării Banilor, in baza prevederii legale.
În plus, si alți salariați ai băncii au făcut tranzacții similare prin conturile lor deschise la BANK A, banca știind de aceste tranzacții. În situațiile respective nu s-a luat nici o măsura împotriva respectivului salariat, nici măcar un avertisment. În cazul in care instanța de fond i-ar fi admis proba cu martori ar fi putut dovedi acest lucru, după cum ar fi putut dovedi si faptul ca intențiile sale de a începe o relație de afaceri cu erau reale.
Procedura cercetării disciplinare desfășurata de către intimata a fost abuziva si nelegala
Atât convocarea la cercetare cat si actul subsecvent acesteia, respectiv referatul comisiei de cercetare disciplinara, s-au făcut cu nerespectarea prevederilor "Procedurii privind răspunderea disciplinara a salariaților BANK ". Convocarea la cercetarea disciplinara s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.267 pct.2 din Codul muncii care cer " precizarea obiectului" cercetării, ceea ce înseamnă descrierea în concret a faptei pentru că a da posibilitatea angajatului să formuleze apărări și probele pe care le consideră necesare, in convocator neexistând o astfel de descriere, doar mențiunea: "încălcarea Codului d e Conduita art. 12 " Conflictul de interese" in data de 02.06.2008 si, respectiv, 30.09.2008".
Mai mult, deși in cuprinsul convocării sunt enumerate persoanele care vor face parte din comisie, intre care si șeful recurentului ierarhic dna, la momentul cercetării efective, respectiv la data de 14.11.2008, așa cum se poate constata din referatul întocmit de comisie, șeful ierarhic nu a fost prezent, încălcându-se astfel prevederile Capitolului IV 2 lit. c) din "Procedura privind răspunderea disciplinara a salariaților BANK ", conform cărora: "Din Comisie va face parte: obligatoriu șeful ierarhic.". de componenta comisiei de cercetare disciplinara, intimata precizează ca dl. "a fost superiorul ierarhic al contestatorului", încercând sa justifice in acest fel înlocuirea unuia din membri comisiei si respectarea prevederilor din "Procedura privind răspunderea disciplinara a salariaților BANK A", capitolul IV- Pașii procedurii lit. c), conform cărora: "Din comisie va face parte: - obligatoriu setul ierarhic al persoanei cercetate", recurentul a învederat instanței ca dl., care a înlocuit-o pe dna., șeful ierarhic al departamentului din care făcea și recurentul parte, are funcția de director executiv, având in subordine doua direcții, una din cele doua direcții având in subordine departamentul in cadrul căruia își desfășura și recurentul activitatea. Așa fiind, in situația in care șeful ierahic (n +1) se afla in imposibilitate de a participa la cercetarea disciplinara, in mod corect, trebuia ca acesta sa fie înlocuit de superiorul sau ierarhic, respectiv, in cazul de, șeful Direcției., dl. este (n +2) pentru superiorul recurentului ierarhic dna., neavând nicio legătura cu departamentul in care își desfășura recurentul activitatea. Faptul ca intimata a numit ca membru al comisiei de cercetare disciplinara o persoana care nu cunoștea activitatea recurentului ( ca de altfel niciunul dintre membri comisiei) si care nu era șeful ierarhic superior ( n + 1), reprezintă o încălcare a dispozițiilor pe care ea însăși le-a edictat si un motiv de nulitate a deciziei luata de aceasta comisie.
De asemenea, recurentul a adus in atenția instanței faptul ca a fost modificata componenta comisiei si ca aceasta modificare ar trebui sa respecte aceleași condiții de fond si de forma ca si decizia de numire. Instanța de fond nu a verificat deloc aceste aspecte, asumând ca toate actele au fost întocmite conform prevederilor legale si statutare ale intimatei.
În referatul întocmit de comisie nu se precizează faptele si urmările acestora, Împrejurările in care au fost săvârșite, gradul de vinovăție, data constatării faptei si nici concluziile comisiei, respectiv propunerea de aplicara/neaplicare a unei sancțiuni (după caz, precizarea acesteia), prevederi considerate obligatorii conform procedurii privind răspunderea disciplinara a salariaților BANK ". Recurentul consideră ca motivul pentru care aceste prevederi obligatorii nu apar in referatul comisie este in strânsa legătura cu convocarea recurentului, la data de 20.11.2008, la sediul intimatei, când i s-a propus încetarea contractului individual de munca prin acordul părților, propunere pe care recurentul a refuzat-o, susținând ca este nevinovat si ca a avut un comportament exemplar in serviciu, dovada fiind calificativele "peste așteptări" si titlul de angajatul lunii, reiterând totodată hotărârea mea de a-mi continua activitatea in cadrul acestei societăți.
O dovada in plus a abuzurilor comise de intimata, prin intermediul comisiei de cercetare disciplinara, este refuzul acesteia de a accepta ca la efectuarea cercetării sa fie prezent si avocatul recurentului, acest fapt reprezentând o încălcare a dreptului la apărare.
În ceea ce privește sancțiunea aplicata recurentul solicită instanței să observe că, la stabilirea acesteia comisia de cercetare nu a ținut cont de împrejurările concrete in care au fost săvârșite faptele, de gardul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare si comportarea recurentului in serviciu, acestea fiind, probabil, si motivele pentru care comisia nu propus vreo sancționare constatând doar ca recurentul a încălcat prevederile Codului d e conduita. De altfel, in cuprinsul documentelor redactate cu ocazia cercetării prealabile, s-a consemnat ca a avut un comportament bun la serviciu si ca nu a mai fost sancționat anterior. În plus, instanța de fond a respins cererea reconvenționala a intimatei de fi obligat la plata unui prejudiciu, pe care nu l-a putut dovedi. Cu atât mai mult, in situația in care nu exista prejudiciu, măsura desfacerii disciplinare a contractului de munca apare ca abuziva si nejustificata.
Legat de condițiile de forma ale actelor întocmite cu ocazia desfacerii disciplinare a contractului recurentului de munca, cred ca instanța ar trebui sa ceara intimatei sa facă dovada mandatului doamnei, Director de Resurse Umane, de a semna in numele Președintelui Directoratului Bank, von, Decizia nr. 1853/19.11.2008, precum si dovada mandatului doamnei, consilier resurse umane, de a semna in numele Directorului de Resurse Umane, aceeași decizie.
Referitor la solicitarea recurentului, de la începutul prezentei cereri ca instanța de recurs, sa caseze hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, consider ca aceasta este întemeiata aceasta susținere deoarece instanța de fond a respins proba cu martori si interogatoriul intimatei. Recurentul crede că era utilă, pentru lămurirea situației de fapt, audierea lui, acesta putând depune mărturie in sensul intențiilor sale reale de a începe o afacere cu el, precum si in sensul in care a fost contactat de angajații intimatei, in mod cu totul nepermis de Codul d eontologic si chestionat, la telefon, cu privire la proveniența fondurilor din conturile sale. Este utila si audiere altor salariați ai băncii care au efectuat tranzacții similare prin conturile lor si care nu au fost sancționați. Acest fapt s-a întâmplat la o perioada semnificativa de timp după ce rulase prin conturile băncii sume importante de bani. Recurentul consideră ca instanța ar trebui sa aprecieze si asupra inconsecventei masurilor luate de intimata, care nu chestionează proveniența banilor din conturile clienților atunci când aceștia intra in aceste conturi, ci doar atunci când acești bani sunt retrași.
Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentul-contestator a fost salariataul intimatei fiind angajat in funcția de analist aplicatii bancare în baza contractului individual de muncă nr. 6348/19.10.2004.
Prin decizia nr. 1853/19.11.2008, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art.264 al.1 litera f coroborat cu art.61 lit.a din Codul muncii.
Fapta imputata acestuia ca abatere disciplinara, așa cum rezultă din conținutul deciziei contestate, consta in primirea unor credite din partea unui client al bancii, fapt ce contravine art.12 din Codul d e conduita al bancii. In decizie faptele sunt descrise detaliat, precizandu-se data la care au fost savarsite, conturile in care s-au inregistrat operatiunile, inclusiv titularii acestora si contextul in care s-au efectuat tranzactiile.
In mod corect Tribunalul a apreciat ca decizia de concediere indeplineste conditiile de legalitate prevazute imperativ, sub sanctiunea nulitatii, de art.268 alin.2 din Codul muncii.
Potrivit art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În temeiul art 268 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentului in sensul ca decizia de sanctionare nu precizeaza motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate in timpul cercetarii disciplinare, deoarece se mentioneaza expres ca pararile aduse de salariat au fost considerate neconcludente si incomplete, nefiind furnizate explicatii clare cu privire la utilizarea creditelor si nici dovezi cu privire la modul in care ar fi fost folosite acestea.
Mentiunile respective sunt dovedite si prin actele care au stat la baza deciziei, explicatiile salariatului rezultand din referatul intocmit cu ocazia cercetarii disciplinare(fila 99 dosar fond).
Tot sub aspectul conditiilor de forma, Curtea nu poate retine nici sustinera referitoare la nemotivarea aprecierii gravitatii faptei. Acesta nu este un element prevazut expres sub sanctiunea nulitatii de art.268 Codul muncii, iar sub aspectul individualizarii sanctiunii, avand in vedere fapta imputata, calitatea salariatului, domeniul in care acesta isi desfasura activitatea, suspiciunea unor tranzactii suspecte repetate si legatura acestora cu alte operatiuni ce ar putea intra sub incidenta Legii nr.656/2002, Curtea apreciaza ca anagajatorul a respectat criteriile prevazute de lege, respectiv de art.266 Codul muncii.
Nici sub aspectul procedurii disciplinare, sustinerile recurentului nu pot fi retinute.
In acest sens, Curtea va avea in vedere dispozitiile art.267 muncii, potrivit caruia, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cereri disciplinare prealabile.
În vederea acesteia, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator sa realizeze cercetarea, precizîndu-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Cercetarea prealabilă este o condiție imperativă a legii, reprezentând o garanție dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare si trebuie sa respecte metodologia prevăzută de art 267 Codul muncii. Pentru a realiza acest rol, în primul rând salariatului trebuie să i se aducă la cunoștință învinuirea pentru care este cercetat, pentru a-i acorda dreptul sa-și formuleze evetualele apărări și să ofere probe și motive în combaterea învinuirii.
Asa cum rezulta din convocatorul depus la dosar, salariatul a covocat cu toate elementele prevazute de lege, iar prin prezenta sa efectiva in timpul cercetarii disciplinare a putut sa formuleze toate aparile in legatura cu faptele imputate. De altfel, salariatul a recunoscut ca sumele au fost primite cu titlu de imprumut, ca nu a solicitat punctul de vedere cu privire la un eventual conflict de interese, ca nu a incheiat tranzactiile imobiliare invocate ca scop al imprumutului, deci nu putea oferi alte probe in acest sens.
Faptul ca in cuprinsul convocatorului sunt prevazute si alti membri ai comisiei disciplinare nu atrage nulitatea acestuia, in conditiile in care, asa cum vom arata, a fost respectata procedura disciplinara.
Din actele depuse la dosar, inclusiv in instantei de recurs, rezulta ca intimata a respectat procedura disciplinara sub aspectul componentei comisiei disciplinare si a desemnarii acesteia, participand un superior ierarhic al recurentului, respectiv directorul structurii din care facea parte departamentul sau, lipsa superiorului imediat fiind justificata de intimata prin cauze obiective, permise de regulament si care oricum nu atrag nulitatea procedurii disciplinare.
Lipsa unor elemente din referatul comisiei disciplinare, in absenta unor dispozitii exprese ale legii in sensul sanctionarii acestei lipse, nu poate fi retinuta de Mai mult, referatul reflecta modalitatea in care s-a desfasurat cercetarea, fiind respectat dreptul la aparare al salariatului.
Sub acest aspect, Curtea nu va retine nici sustinerile recurentului in sensul incalcarii dreptului la aparare prin interdictia participarii avocatului sau in timpul cercetarii disciplinare, avand in vedere domeniul in care isi desfasura activitatea si necesitatea respectarii stricte a confidentialitatii in domeniul bancar, conditie de care depinde increderea in acest sistem cu o serie de consecinte. Recurentul cunostea aceasta obligatie, de care este tinut personal.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Tribunalul a apreciat corect situatia de fapt si sanctiunea aplicata, constatand ca recurentul se face vinovat de savarsirea unei abateri disciplinare care au justificat concedierea sa, in cauza fiind indeplinite toate conditiile raspunderii disciplinare.
Din extrasele de cont si din actele care au stat la baza cercetarii disciplinare, aspecte ce se coroboreaza si cu o parte din sustinerile salariatului cu ocazia cercetarii disciplinare, Curtea constata ca acesta a incasat in contul personal deschis chiar la banca intimata importante sume de bani de la un alt client al bancii, sume folosite efectuarea de schimb valutar si apoi retrase de catre recurent, fara plata unor comisioane, avand in vedere facilitatile de care beneficia in calitate de salariat al bancii. Pentru transferul din contul clientului bancii in contul recurentului singura justificare adusa de catre acesta a fost că sumele respective de bani reprezentau împrumuturi în vederea realizării unor tranzacții imobiliare, titlu in baza caruia a retras banii respectivi. Recurentul nu a dovedit cele afirmate, respectiv incheierea unor acte juridice privind transferul de proprietate, aspecte care nu puteau face nici obiectul probei testimoniale
Curtea retine dispozitiile art.263 alin.2 Codul muncii, deoarece din analiza probelor administrate in cauza, se constata ca fapta imputata salariatului reprezinta o actiune prin care aceasta si-a fi incalcat obligatiile stabilite prin lege, contract, regulamentul intern sau de catre conducatorii ierarhici.
Prin modalitatea de a efectua tranzacțiile în contul al cărui titular este contestatorul acesta a încălcat prevederile art.12 din de conduita la nivelul bancii, potrivit cărora sunt interzise împrumuturile acordate de clienți salariaților băncii.
Interpretarea recurentului in sensul ca aceasta interdictie isi gaseste justificarea doar atunci cand este vorba de credite acordate de banca, nu poate fi retinuta de catre instanta, deoarece articolul respectiv nu face aceasta distinctie si impunerea acestei interdictii este justificata de specificul activitatii bancare, de necesitatea impiedicarii eludarii unor dispozitii legale privind monitorizarea unor tranzactii suspecte, dar si a taxelor si comisioanelor percepute de banca, precum si de necesitatea asigurarii increderii clientilor.
Implicarea recurentului in tranzactii considerate suspecte a fost dovedita de catre banca prin sesizarile facute Oficiului National pentru Combaterea banilor, operatiunile efectuate fiind legate de alte tranzactii considerate suspecte.
Vinovatia salariatului rezulta din actele care au stat la baza cercetarii disciplinare, acesta cunoscand obligatiile ce ii revin in calitate de salariat.
de toate aceste considerente, Curtea retine ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, motiv pentru care, in baza art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.2368/20.03.2009, pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.49608/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata BANK SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./6.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3281/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 356/2008. Curtea de... → |
|---|
