Contestație decizie de concediere. Decizia 3281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.826/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3281/
Ședința publică de la 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Serviciul de Informații Externe, împotriva sentinței civile nr.6242 din data de 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27613/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul Serviciul de Informații Externe, prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar-fila 17, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 06.05.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Recurentul Serviciul de Informații Externe, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că a solicitat cauza la amânare în vederea comunicării duplicatului întâmpinării formulată de către partea adversă.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimat către reprezentantul legal al recurentului, după care, dispune lăsarea pricinii la ordine.
La reluarea pricinii, respectiv la ordine, se prezintă recurentulServiciul de Informații Externe,prin consilier juridic și intimatul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar-fila 18.
Curtea, în ședință publică, acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea excepției nulității recursului dedus judecății, pentru nemotivare, invocată de intimat, pe cale de întâmpinare.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul în susținerea excepției, solicită admiterea acesteia și pe cale de consecință constatarea nulității recursului, în raport de dispozițiile art.306 teza I pr.civ. prin care se prevede că nemotivarea în drept și în fapt a cererii de recurs, duce la constatarea nulității acesteia.
Recurentul Serviciul de Informații Externe, prin consilier juridic, având cuvântul în combaterea excepției, solicită a se observa că recursul dedus judecății este întemeiat pe dispozițiile art.304 pr.civ. și art.312 pr.civ. fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești neprevăzută cu calea de atac a apelului și față de această împrejurare, apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art.3041pr.civ. întrucât recursul este motivat și poate fi încadrat în dispozițiile acestui articol.
Curtea, după deliberare, respinge excepția nulității recursului invocată de intimat, pe cale de întâmpinare, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.3041pr.civ.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul Serviciul de Informații Externe, prin consilier juridic, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a reținut că în conformitate cu prevederile art.268 din Codul Muncii prin raportare la dispozițiile art.77 din Codul Muncii, decizia de desfacere a contractului individual de muncă este lovită de nulitate, întrucât în conținutul deciziei nu se precizează nici un motiv pentru care au fost înlăturate apărările salariatului din timpul cercetării disciplinare, în cuprinsul paragrafului privind motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de angajat și că nu cuprinde instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, deși instituția pe care o reprezintă a respectat întocmai dispozițiile art.77 din Codul Muncii, în sensul că aceasta a invocat în fața instanței de fond aceleași motive de fapt și de drept ca cele prevăzute în decizia de concediere.
De asemenea, recurentul prin consilier juridic, mai arată că salariatul a avut dreptul la apărare și în temeiul art.267 alin.2 din Codul Muncii, acesta a fost convocat pentru data de 04.06.2008, ora 1200în scopul analizării de către comisia de cercetare disciplinară prealabilă a abaterii săvârșite de către acesta, unde i s-a luat o declarație olografă prin care salariatul a arătat că a participat la acea campanie electorală și a încălcat anumite prevederi și anume, art.15 din Legea nr.1/1998, privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe și art.18 lit."a" din Regulamentul de Ordine Interioară pentru personalul contractual al serviciului.
Cu privire la condițiile de formă a deciziei contestate, recurentul prin consilier juridic, arată că salariatului i s-a adus la cunoștință termenul de contestare a deciziei, respectiv, termenul de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, precum și împrejurarea că decizia poate fi contestată la instanța competentă, iar prin raportare la un formalism și o rigiditate vădit excesivă, s-ar admite că indicarea în conținutul deciziei la modul generic"instanța competentă",ar atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere, însă prevederile art.268 alin.2 lit."f" din Codul Muncii trebuie coroborate cu dispozițiile art.8 alin.1 din Codul Muncii și art.3 din Decretul nr.31/1954, caz în care nu se poate reține că în conținutul deciziei emise nu s-a arătat instanța la care se poate adresa salariatul.
Având în vedere cele susținute și față de faptul că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, putea să aibă în vedere toate aceste aspecte și să procedeze la analizarea deciziei contestate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile atacate prin care a fost admisă în partea contestația promovată de salariat împotriva deciziei de concediere nr.27090 din 05.06.2008 și pe cale de consecință, menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății, reproșează instanței de fond aplicarea unui text de lege greșit cât și faptul că nu a avut un rol activ, astfel cum prevăd dispozițiile art.129 din codul d e procedură civilă.
Așa fiind, solicită a se observa că în cauza de față, se critică un text de lege în vigoare, respectiv, dispozițiile art.268 din Codul Muncii, prin care se prevede omiterea sau încălcarea unor mențiuni, prilej cu care se critică faptul că legiuitorul a fost prea excesiv și față de acest aspect, solicită a se observa că recurentul are această practică de a nu comunica deciziile de concediere emise, respectiv comunică intimatului o adresă prin care i se aduce la cunoștința acestuia, că s-a emis o decizie de concediere pe numele său și ulterior, după pronunțarea hotărârii instanței de fond, comunică intimatului o altă adresă prin care îi aduce la cunoștință că s-a dispus anularea deciziei contestate.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6242 din data de 13.10.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Serviciul de Informații Externe; s-a constatat nulitatea deciziei nr.27090/5.06.2008, emisă de intimat; s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii; s-a obligat intimatul la plata despăgubirilor către reclamant, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, s-a respins, ca neîntemeiată cererea în pretenții de 30.000 lei cu titlu de daune morale și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este salariatul intimatului începând cu data de 01.06.2004, în calitate de medic, în baza contractului individual de muncă.
S-a avut în vedere că prin adresa nr.26959/02.06.2008, Serviciul de Informații Externe i-a adus la cunoștință că la data de 02.06.2008 a fost constituită Comisia de cercetare disciplinară prealabilă, în vederea analizării abaterii disciplinare ce a fost săvârșită de reclamant în data de 18.05.2008, prin participarea la mitingul electoral pentru susținerea candidaturii la Primăria localității a unui membru al unui partid politic, fiind convocat în data de 04.06.2008, pentru a da explicații cu privire la această chestiune.
S-a constatat că la data de 05.06.2008 intimata a emis decizia nr.27090, prin care i s-a desfăcut reclamantului contractul individual de muncă, în temeiul dispozițiilor art.264 alin. 1 lit.f si art.268 alin.1 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii.
S-a arătat că pentru aplicarea sancțiunii disciplinare trebuie respectată o anumită procedura în scopul asigurării unui just echilibru între eficiența combaterii unor acte și comportări disturbatoare a raporturilor de muncă și a procesului muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte, de a asigura și garanta cunoașterea faptelor și dreptul la apărare al persoanei.
S-a avut în vedere că, sub sancțiunea nulității absolute, pedeapsa disciplinară se aplică numai după cercetarea prealabilă a faptei, ascultarea persoanei care se prezumă a fi vinovată și verificarea apărărilor acesteia și că această obligație prevăzuta de art.267 alin.1 din Legea nr.53/2003 asigură dreptul la apărare al salariatului, care pe aceasta cale își poate susține nevinovăția cu privire la fapta imputată și poate arăta toate împrejurările cu legătura cauzală.
S-a arătat că în vederea desfășurării cercetării prealabile, salariatul trebuie să fie convocat în scris, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii și s-a constatat că în cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare.
S-a amintit că potrivit prevederilor art.268 din Codul Muncii, decizia de sancționare va cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
S-a reținut că aceasta structură minimală a deciziei de sancționare este prevăzută printr-o normă imperativă, care precizează expres că sancțiunea nerespectării ei este nulitatea absolută.
S-a precizat că în speță, decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile potrivit art.268 al.2 lit.c din Codul Muncii.
Față de dispozițiile art.77 Codul Muncii, care prevăd că angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere și față de faptul că în decizie nu se precizează nici un motiv pentru care au fost înlăturate apărările salariatului din timpul cercetării disciplinare, în cuprinsul paragrafului privind motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de angajat fiind menționat doar ca apărările au fost respinse ca nefondate în urma probatoriului administrat și de asemeni pentru că decizia nu cuprinde instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, tribunalul a constatat că decizia de desfacere a contractului individual de muncă este lovită de nulitate.
S-a constatat că nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile a intimatului în ceea ce privește daunele morale solicitate de către contestator.
Astfel, s-a arătat că pe lângă fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție de către intimata, era necesară dovedirea existentei unui prejudiciu de natură morală, cauzat contestatorului prin fapta ilicită a intimatei, care i-a desfăcut contractul de muncă, or martorul audiat a declarat că datorită concedierii starea de sănătate a contestatorului, care suferă de afecțiuni cardiace, a fost agravată, însă această împrejurare a fost cunoscută de martor indirect, împrejurarea fiindu-i relatată de soția reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către intimatul Serviciul de Informații Externe, care a criticat-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile cuprinse în art. 77 Codul Muncii au fost respectate ad litteram de către recurentă, care a invocat în fața instanței de fond aceleași motive de fapt și de drept ca cele precizate în decizia de concediere, singura diferență înregistrată fiind aceea că acestea au fost prezentate în mod circumstanțiat și în consecință mai dezvoltat în cuprinsul întâmpinării.
S-a învederat exercitarea abuzivă de către contestator a drepturilor sale în prezenta cauză, având în vedere că mențiunile, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, au rolul de a împiedica aplicarea unor sancțiuni disciplinare, în mod arbitrar, de către angajator, în circumstanțele în care angajatul nu ar fi avut posibilitatea de a-și exercita dreptul de apărare în cunoștință de cauză față de faptele imputate.
S-a arătat că instanța de fond a avut suficiente elemente în vederea manifestării rolului activ stabilit de legiuitor, pentru a stărui în aflarea adevărului, stabilind faptele și aplicând corect legea, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, putând să constate exercitarea abuzivă de către contestator a drepturilor sale, în condițiile în care acestuia i-au fost aduse la cunoștință toate mențiunile prevăzute în art. 268 alin.2 muncii.
Astfel, s-a arătat că intimatul a fost convocat prin adresa nr. 26959 din 02.06.2008, pentru ziua de 04.06.2008, ora 12,00, în temeiul art. 267 alin. (2) din Codul Muncii, în scopul analizării de către comisia de cercetare disciplinară prealabilă a abaterii săvârșite de către acesta la data de 18.05.2008, prin participarea la mitingul electoral pentru susținerea candidaturii unui membru al unui partid politic la Primăria localității.
S-a menționat că prin declarația dată, la data de 04.06.2008, în fața comisiei de cercetare disciplinară, contestatorul a descris contextul în care a participat cu mașina personală în coloana de susținere a candidatului liberal, în ziua de 18.05.2008, în localitatea, deci, contestatorul a cunoscut, indubitabil, fapta care constituie abaterea disciplinară pentru care a fost cercetat.
S-a precizat că atât prin adresa de convocare mai sus-menționată, cât și prin adresa de comunicare a sancțiunii, contestatorului i-au fost precizate prevederile încălcate, anume art. 15 din Legea nr. 1/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe și art. 8 lit. a) din Regulamentul de Ordine Interioară pentru personalul contractual din Serviciul de Informații Externe.
S-a amintit că în timpul desfășurării cercetării disciplinare prealabile în data de 04.06.2008, așa cum reiese și din declarațiile sale consemnate în scris, contestatorul nu a negat participarea cu autoturismul personal în coloana auto organizată de candidatul, vechi prieten de familie și vecin al său, făcând o descriere amănunțită a modalității în care s-a încadrat în această coloană încă din fața casei pe care o are în proprietate în localitatea, împrejurarea că pe oglinda din partea dreaptă a autoturismului se afla o panglică colorată (în galben), cum din acest autoturism aflat în coloana electorală și condus de contestator, fiul său a agitat un steguleț, împrejurarea că a participat la manifestație timp de 4 ore (adică pe tot timpul de desfășurare a acesteia).
S-a adăugat că potrivit aceleiași declarații, contestatorul a afirmat că regretă acest incident, dar nu a negat nici un moment participarea sa la eveniment, împrejurare în care rămân de neînțeles afirmațiile sale din contestație, conform cărora nu i s-au adus la cunoștință motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările formulate.
Sub acest aspect și raportat la conținutul declarației contestatorului prin care acesta recunoaște în amănunt participarea la miting cu mașina personală, recurentul a concluzionat că explicațiile oferite de acesta nu au caracterul unor apărări, întrucât acesta a recunoscut fapta, ci au rolul de a circumstanția participarea necondiționată a acestuia la manifestația electorală, motiv pentru care nu se poate reține încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 268 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii.
S-a mai susținut că prin adresa nr. 27294 din 10.06.2008, contestatorului i s-a indicat și temeiul de drept în baza căruia sancțiunea i se aplică, anume prevederile cuprinse în art. 264 alin. (1) lit. f), art. 55 lit. c), art. 61 lit. a) și art. 63 alin. (1) din Codul Muncii și că prin aceeași adresă, contestatorului i s-a adus la cunoștință termenul în care poate fi contestată decizia de sancționare, anume 30 de zile calendaristice de la data comunicării, precum și împrejurarea că decizia poate fi contestată la instanța competentă.
Cu privire la indicarea cu precizie a instanței judecătorești competente, s-a arătat că în situația în care în cuprinsul deciziei de sancționare lipsește indicarea instanței judecătorești la care aceasta poate fi contestată, dar totuși salariatul contestă decizia la instanța competentă material și teritorial, nulitatea absolută a deciziei nu mai poate ființa.
S-a precizat, în acest sens, că dispoziția prevăzută de art. 268 alin. (2) lit. f) din Codul Muncii este subsumată principiilor generale statornicite în art. 8 alin. (1) din Codul Muncii, conform cărora "relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe", precum și în art. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, potrivit căruia drepturile civile sunt ocrotite de lege, dar pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic și social, deci nu pe calea abuzului de drept.
S-a considerat că admiterea faptului că indicarea în decizie la modul generic "instanța competentă" atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare ar însemna nu numai un formalism și o rigiditate vădit excesive, dar, mai ales, deschiderea căii abuzului de drept, în acest sens fiind și doctrina în materie.
Totodată, s-a menționat că prevederile art. 58 din Regulamentul de Ordine Interioară pentru personalul contractual din Serviciul de Informații Externe, de care contestatorul a avut cunoștință, dispune în sensul: "conflictele de muncă în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă sunt soluționate de Tribunalul Municipiului ", aspect demonstrat, de altfel, și de corecta îndreptare a contestației la această instanță.
Ca atare, s-a susținut că prima instanță nu și-a manifestat rolul activ, astfel cum este acesta reglementat de legiuitor în art. 129. proc. civ. soluționând cauza prin intermediul unor raționamente care dau dovadă de un formalism și rigiditate excesive, raportându-se exclusiv la existența strict în decizia de sancționare a celor 6 mențiuni prevăzute în art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, deși contestatorului i-au fost aduse la cunoștință toate aceste mențiuni.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de sancționare, recurentul a arătat că, potrivit acțiunii introductive rezultă că intimatul, la data de 18.05.2008 se afla, împreună cu soția și copilul, în localitatea, unde deține o reședință pentru petrecerea timpului liber.
S-a arătat că intimatul mai menționează în acțiunea introductivă că "toate străzile comunei erau pline de convoaie de mașini, de grupuri de persoane, simpatizanți ai unor partide sau simpli curioși. Subsemnatul am fost prins în aceste convoaie de mașini, care uneori se intersectau, în timp ce mă deplasam spre casa mea din. Cu unul dintre candidați sunt în raporturi de vecinătate și chiar amiciție, astfel că m-am și oprit la discuții cu acesta și cu unii membri ai familiei acestuia. Probabil că fiul meu, ce suferă de un handicap psiho-neuro-motor, sau poate altcineva din mulțime, a legat de oglinda subsemnatului o eșarfă cu însemnele unui partid." și s-a învederat că toate aceste susțineri sunt în contradicție cu cele declarate de contestator în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Astfel, s-a precizat că potrivit declarațiilor olografe ale contestatorului rezultă că la data de 18.05.2008, unul dintre candidații la funcția de primar al comunei, anume, "vechi prieten de familie și vecin în comună. ne-a adresat rugămintea de a participa la un tur cu mașinile în comună " și că intimatul a decis să participe la acțiunea electorală, deși cunoștea interdicțiile prevăzute în Legea nr. 1/1998 și în Regulamentul de Ordine Interioară în privința activităților de propagandă sau activități în favoarea partidelor sau organizațiilor politice, aspect reliefat atât de solicitarea sa de a lua cunoștință de Regulamentul de ordine interioară (formulată la data de 22.10.2007), cât și din declarația sa că "am discutat cu soția, spunându-i eventualele probleme care se pot produce și ea a decis să participe cu CIELO - pe care a avut aplicate și însemne de partid.".
S-a considerat că intimatul a circumstanțiat în declarația sa olografă din 04.06.2008, condițiile în care a luat parte la mitingul electoral: "Situația creată pe moment și dorința insistentă a băiatului prin curiozitate, interes față de prezența în mulțime și căldura excesivă, m-a determinat să merg cu el în mașină (RENAULT având climă). Menționez că el a avut și agitat pe geam steguleț (în mașina condusă de contestator) și în partea dreaptă, legat de oglindă a fost o panglică colorată (cu însemne electorale). La plecarea din fața casei am intrat în coloană, am mers pe o distanță în coloană, ulterior mergând în fața soției sau spate, dar cea mai mare parte am fost la sfârșitul coloanei sau în contrasens (deci, contestatorul a fost prezent pe toată durata manifestației de patru ore în convoiul electoral, cu un autoturism din care s-au fluturat însemne electorale). Evenimentul s-a petrecut între orele 10-14."
Ca atare, în condițiile în care contestatorul a avut cunoștință de interdicția legală privind desfășurarea propagandei "prin orice mijloace sau alte activități" în favoarea partidelor politice, a recunoscut participarea în convoiul electoral, iar prin convocarea la desfășurarea cercetării disciplinare prealabile i s-a adus la cunoștință fapta care i se impută, recurentul susține că este de neînțeles surprinderea pe care intimatul o afișează afirmând că "prin adresa nr. 27294 din 10.06.2008 am primit înștiințarea desfacerii contractului de muncă, precum și enumerarea unor articole din Legea nr. 1/1998 și din regulamentul de ordine interioară, ce ar fi fost "încălcate" de către subsemnatul în data de 18.05.2008. Prin decizia contestată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al subsemnatului."
S-a mai precizat că pentru a da eficiență interdicțiilor legale privind participarea personalului instituției la manifestații electorale, art. 20 alin. (1) din Legea nr.1/1998 instituie obligația de a gestiona, verifica și documenta aspectele de protecție pentru propriile cadre: "activitatea - de protecție a personalului propriu, atât în țară, cât și în străinătate, se realizează de Serviciul de Informații Externe prin organe proprii.", motiv pentru care structura specializată aaî ntreprins demersurile necesare pentru verificarea și documentarea unei semnalări prin care se indica participarea unui membru al personalului, ca susținător, la mitingul electoral din 18.05.2008 în favoarea candidatului PNL la primăria comunei.
Au fost enunțate prevederile art. 15 din Legea nr. 1/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații și ale art. 43 lit. o) din Regulamentul de Ordine Interioară pentru personalul contractual din Serviciul de Informații Externe și s-a arătat că intimatul a avut cunoștință de prevederile Regulamentului de Ordine Interioară pentru personalul contractual din Serviciul de Informații Externe, aspect confirmat prin cele menționate în declarația dată în cursul cercetării prealabile disciplinare, la 04.06.2008.
S-a mai susținut că în conformitate cu dispozițiile legale, participarea contestatorului la evenimentul electoral este o abatere disciplinară în sensul celor dispuse de art. 263 alin. (2) din Codul Muncii, fapta fiind săvârșită cu vinovăție (cunoscând interdicția legală de a participa la o manifestație politică și consecințele participării la aceasta, totuși contestatorul a decis să participe la manifestație) și cu încălcarea prevederi legale imperative, cuprinse în Legea nr. 1/1998, Regulamentul de Ordine Interioară pentru personalul contractual din.
S-a precizat că intimatul a mai fost sancționat disciplinar anterior, la data de 17.10.2007, cu "avertisment scris", pentru neglijență în îndeplinirea sarcinilor de serviciu (acesta neconsemnând în fișa medicală datele consultului și istoricul bolii unui pacient) și că în cauză acesta a încălcat interdicția legală prevăzută în actele normative mai sus - arătate, având totodată și reprezentarea consecințelor încălcării acesteia, sancțiunea disciplinară aplicată fiind individualizată în raport cu fapta sa.
S-a adăugat că prin aplicarea sancțiunii disciplinare, intimatul nu a fost lipsit de mijloacele sale de subzistență, în condițiile în care acesta este beneficiarul unei pensii militare de serviciu.
S-a precizat că intimatul nu a fost pus în imposibilitatea de a-și exercita profesia, întrucât recurentul nu are competența să-i ridice acestuia dreptul de liberă practică, astfel încât contestatorul este liber să se angajeze în orice unitate medicală.
Prin întâmpinarea formulată de către intimatul s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât art.268 muncii nu permite distincții, decizia contestată, comunicată în cursul procesului, fiind lovită de nulitate absolută, de vreme ce nu cuprinde instanța competentă și nici motivele pentru care s-au înlăturat apărările salariatului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate de către recurentă, care pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct.5 și 9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.27090/5.06.2008 emisă de către recurentul intimat Serviciul de Informații Externe s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al intimatului contestator, în temeiul dispozițiilor art.264 alin.1 lit.f și art.268 alin.1 din Codul Muncii.
Recurentul intimat a avut în vedere la emiterea acestei decizii prevederile art.55 lit.c, art.61 alin.1, art.264 lit.f, art.266, 267 și 268 din Legea nr.53/2003, art.18, art.23 lit.a, art.43 lit.o, art.44 lit.f, art.46, 48, 49 și 50 din Regulamentul de ordine interioară pentru personalul contractual din Serviciul de Informații Externe, aprobat prin Ordinul directorului Serviciului de Informații Externe nr.1535/2007.
În cuprinsul aceleiași decizii s-a reținut că prin participarea la mitingul electoral pentru susținerea candidaturii la Primăria localității, județ Iau nui membru al unui partid politic, intimatului contestator a încălcat prevederile art.15 din Legea nr.1/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe, republicată, precum și ale art.8 lit.a din Regulamentul de ordine interioară pentru personalul contractual din Serviciul de Informații Externe nr.1535/2007, apărările formulate de către acesta în cauză fiind respinse ca nefondate în urma probatoriul administrat.
Împotriva acestei decizii intimatul contestator a formulat contestația dedusă judecății, expediată prin poștă, la data de 14.07.2008, Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prevederile art.268 lit.f muncii sancționează cu nulitatea absolută decizia de sancționare disciplinară pentru lipsa mențiunii privind instanța competentă, iar nu insuficienta precizare a acestui element ce trebuie cuprins obligatoriu în decizia de sancționare.
Ca atare, de vreme ce în decizia de sancționare disciplinară amintită s-a precizat expres că aceasta poate fi contestată lainstanța de judecată competentă, în termen de 30 de zile calendaristice, de la data comunicării, iar intimatul contestator s-a adresat în termenul legal instanței competente la care sancțiunea aplicată contestatorului poate fi contestată, contestația sa fiind depusă la Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, nu mai poate fi invocată în cauză nulitatea deciziei de sancționare disciplinară, pentru lipsa mențiunii prevăzute art.268 lit.f muncii.
De adăugat că dispozițiile art.3 din Decretul nr.31/1954 statuează că drepturile civile recunoscute de lege pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic și social, iar nu pe caleaabuzului de drept.
Or, în speță, intimatul contestator nu poate beneficia de protecția dreptului recunoscut de către art.268 alin.2 lit.f Codul Muncii, de vreme ce dreptul de a invoca nulitatea deciziei de sancționare disciplinară a fost exercitat în mod abuziv, contrar scopului pentru care a fost recunoscut de către legiuitor și principiului bunei credințe pe care se bazează relațiile de muncă, potrivit art.8 din Codul Muncii, în condițiile în care acesta nu s-a aflat în imposibilitate de a formula în termenul legal contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară la instanța competentă.
În privința nulității deciziei de sancționare disciplinară pentru neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărărilor formulate de către salariat, Curtea constată că prima instanță a reținut greșit incidența prevederilor art.268 alin.2 lit.c Codul Muncii, cât timp, în cursul cercetării disciplinare, intimatul contestator nu a negat prezența sa la evenimentul organizat de un partid politic, pentru care s-a dispus sancționarea sa disciplinară.
Astfel, potrivit declarației date în cursul cercetării disciplinare, intimatul contestator a arătat că un vechi prieten de familie și vecin, candidat la Primărie, i-a adresat rugămintea de a participa la un tur cu mașinile prin comună și că soția sa, căreia i-a adus la cunoștință eventualele probleme ce se pot produce, a decis să participe cu Cielo, mașină pe care a avut afișe și însemne de partid.
Intimatul contestator a mai adăugat în declarația olografă că a hotărât să meargă cu băiatul său cu mașina sa, care avea climă, la insistențele acestuia și din cauza căldurii excesive. De asemenea, acesta a relatat că băiatul său a avut și a agitat un steguleț pe geam, iar în partea dreaptă a mașinii, a fost legată de oglindă o panglică colorată. A mai precizat că la plecarea din fața casei a intrat în coloană, a mers pe o distanță în coloană, ulterior în fața soției sau spate, dar cea mai mare parte la sfârșitul coloanei sau în contrasens. În fine, acesta a menționat că nu este simpatizant al nici unui partid politic, relațiile fiind de prietenie și că regretă evenimentul incidental care l-a provocat asupra instituției și asupra familiei.
Față de cele înscrise în declarația amintită, prima instanță a apreciat în mod greșit că recurentul avea obligația de a aduce la cunoștința intimatului motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările formulate, în condițiile în care cele declarate de către intimat în cadrul cercetării disciplinare nu pot fi calificate dreptapărări, în sensul avut în vedere de prevederile art.268 alin.2 lit.c Codul Muncii, explicațiile sale fiind de fapt în legătură cu contextul în care a fost prezent cu mașina sa la evenimentul petrecut în data de 2.06.2008.
Circumstanțele în care s-au petrecut evenimentele, lipsa vinovăției intimatului contestator sunt aspecte care țin de temeinicia măsurii aplicată de către angajator, or, în speță, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului contestației, prin hotărârea recurată fiind examinată doar legalitatea deciziei de sancționare disciplinară.
Prin urmare, pentru toate considerentele arătate, Curtea reține că nstanța de fond a constatat în mod greșit nulitatea absolută a deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă, ca urmare a unei interpretări eronate a prevederilor art.268 alin.2 lit.c și f din muncii și art. 77 Codul Muncii.
Curtea nu va examina și motivele de recurs referitoare la temeinicia deciziei de sancționare disciplinară emisă de către recurent, având în vedere că prin hotărârea recurată instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Pentru considerentele arătate, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 pr.civ. va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru stabilirea situației de fapt și analiza celorlalte critici aduse deciziei de sancționare disciplinare de către intimatul contestator prin contestația formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Serviciul de Informații Externe, împotriva sentinței civile nr.6242 din data de 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27613/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Casează sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.06.2009
Jud. fond; a
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
| ← Conflict de muncă. Decizia 224/2010. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 5830/2009. Curtea... → |
|---|
