Contestație decizie de concediere. Decizia 586/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 586/R-CM
Ședința publică din 30 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatoarea C, împotriva deciziei nr.427/R-CM din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru contestatoarea "" C, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.15 D/1185 și intimatul
HGProcedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, din partea intimatului G, copie de pe certificatul eliberat din dosarul nr- al Curții de APEL PITEȘTI, având ca obiect cererea de revizuire formulată de C împotriva deciziei nr.427/R-CM din 20 mai 2008.
Intimatul G depune la dosar concluzii scrise și copie de pe adresa nr- emisă de C, prin care a fost convocat în data de 6 octombrie 2008 la sediul societății, pentru punerea în aplicare a deciziilor nr.561/R-CM/2008 și 427/R-CM/2008, pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI.
Reprezentanta contestatoarei și intimatul, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra ei.
Reprezentanta contestatoarei, având cuvântul, susține oral contestația în anulare așa cum a fost formulată în scris, solicitând admiterea ei, retractarea deciziei contestate și în fond, rejudecându-se recursul, să se dispună respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că la data de 09.09.2008 "" a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.427/R-CM/20.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, solicitând retractarea acesteia și rejudecarea recursului.
Se motivează contestația prin aceea că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, se arată, deși reține faptul reorganizării efective a activității societății, instanța de control judiciar nu analizează întreg probatoriul cauzei și conchide că desființarea locului de muncă nu a avut o cauză reală și serioasă întrucât intimata nu ar fi dovedit dificultățile financiare ce au determinat reorganizarea.
Din probele administrate la instanța de fond rezultă fără putință de tăgadă că în cadrul societății a operat reorganizarea efectivă a activității, determinată de necesitatea diminuării pierderilor înregistrate prin eficientizarea structurii organizatorice.
În urma hotărârilor consiliului de administrație s-a procedat la comasarea tuturor secțiilor și compartimentelor într-una singură aflată sub conducerea directorului de producție.
În opinia contestatoarei "", instanța s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a apreciat că dificultățile financiare din societate nu sunt dovedite cât timp societatea a efectuat angajări ulterior desființării locului de muncă al contestatorului, iar producția de marfă realizată în primele patru luni ale anului 2007 este mai mare decât cea planificată.
Aceasta, deoarece numai angajatorul poate să aprecieze dificultățile economice, iar faptul realizării planului de producție nu înseamnă cu necesitate că societatea nu a înregistrat pierderi.
Pe de altă parte, reorganizarea activității trebuie să fie motivată exclusiv de existența sau nu a dificultăților economice. Ea poate fi determinată și de necesitatea îmbunătățirii activității. Acesta a fost scopul efectuării de noi angajări.
În drept, contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul Gaf ormulat următoarele apărări:
Din motivarea contestației nu rezultă ce motiv de recurs a fost omis a fi examinat în calea de atac.
Contestația în anulare nu este semnată de reprezentantul legal al societății, ci de președintele consiliului de administrație.
Serviciul lansare-urmărire producție nu a fost desființat cum susține contestatoarea. Nu s-a emis până în prezent o decizie internă în acest sens, toate structurile din subordinea acestui serviciu se regăsesc în subordinea compartimentului director de producție, iar salariații săi au fost preluați de acest din urmă compartiment, cu excepția intimatului.
Examinând lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.427/R-CM/20.05.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de contestatorul G împotriva sentinței civile nr.68/CM/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
A modificat sentința în sensul admiterii contestației formulate de acesta.
Ca urmare, a anulat decizia nr.108/16.07.2007 emisă de intimata "" și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii, obligând unitatea la plata către acesta a despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
A mai obligat unitatea-intimată la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite pentru zilele de muncă din 30 și 31 martie 2006, precum și din 05 mai 2006, menținând în rest sentința.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
Primul motiv de recurs declarat de contestator este nefondat.
Referitor la nulitatea deciziei de concediere nr.108/16 iulie 2007 emisă de intimată, în mod corect instanța de fond a reținut că această decizie nu este lovită de nulitate absolută.
Decizia de concediere cuprinde toate mențiunile prevăzute de Codul muncii, iar efectele acestei decizii s-au produs ulterior emiterii, după împlinirea termenului de preaviz.
Întrucât ulterior comunicării preavizului și emiterii deciziei de concediere contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, termenul de preaviz a fost suspendat de drept potrivit art.73 din Codul muncii, situație în care raporturile de muncă dintre societate și contestator au încetat la data de 04 2007.
Celelalte două motive de recurs formulate de contestator au fost privite ca întemeiate, ceea ce a dus la admiterea recursului formulat.
C de-al doilea motiv de recurs vizează faptul că din actele dosarului nu rezultă că desființarea postului contestatorului este reală și serioasă.
Analizându-se acesta, s-a constatat că prin decizia nr.108/16 iulie 2007, intimata a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului în baza art.65 alin.1 din Codul muncii. Prin hotărârea consiliului de administrație din 07 iunie 2007 și referatul nr.4000/2098/13.06.2007, întocmit de directorul de producție s-a stabilit că se impune disponibilizarea contestatorului din funcția de șef serviciu lansarea urmărirea producției din cauza desființării serviciului respectiv, urmând ca acesta să-și înceteze activitatea după efectuarea preavizului de 20 de zile lucrătoare calculate începând cu data de 15 iunie 2007.
S-a precizat, de asemenea, că unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi deținute de contestator și nu poate oferi acestuia un alt post corespunzător, singurele locuri de muncă disponibile în unitate fiind cele de presator și sudor.
S-a arătat în considerentele deciziei că desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultățile economice sau transformări economice, etc. și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
În speță, contestatorul a lucrat la societatea intimată ca șef serviciu lansare urmărirea producției din data de 05 iunie 2006.
Societatea intimată a arătat că, urmare desființării unor posturi, ocupanții acestora sunt puși la dispoziția societății în vederea redistribuirii lor pe alte posturi corespunzătoare cu pregătirea lor profesională, însă, ținând cont că în cadrul societății nu au existat astfel de posturi, singura măsură posibilă a fost încetarea contractului de muncă care s-a făcut și cu acordul sindicatului.
Prin hotărârea consiliului de administrație din 07 iunie 2007, intimata a hotărât desființarea postului contestatorului și angajarea în cadrul societății a numitului pe postul de consilier tehnic în cadrul direcției generale.
Instanța de fond a reținut că încadrarea de personal la societatea intimată în perioada 01 iunie - 31 iulie 2007 s-a făcut pentru posturi nou înființate, cu alte atribuții decât pregătirea pe care o avea contestatorul. La fila 54 se precizează că au fost încadrați un număr de 32 salariați, dar pe posturile de galvanizatori, sudori, i, muncitori calitate și un singur salariat consilier tehnic în cadrul direcției generale.
Și în întâmpinarea formulată intimata a arătat că la data concedierii contestatorului, în organigrama societății mai erau prevăzute niște funcții pe care acesta le considera corespunzătoare pregătirii sale profesionale, dar dificultățile financiare prin care trecea societatea au determinat amânarea scoaterii la concurs a acestor posturi.
Instanța a constatat astfel că s-a dispus desființarea serviciului al cărui șef era contestatorul, fără a se preciza în mod concret cauzele, că odată cu aceasta s-au desființat și posturile altor salariați, iar în aceeași perioadă și ulterior au fost angajați alți salariați în societate. Aceasta înseamnă că nu se punea problema dificultăților financiare pentru efectuarea de noi angajări.
Din situația producției marfă realizată pe primele patru luni ale anului 2007 depusă de contestator și semnată de directorul de producție, a rezultat că producția planificată a fost de 3.680.000 RON, iar cea realizată de 3.794.584 RON.
Concluzia a fost aceea că nu s- a dovedit o cauză reală și serioasă a desființării locului de muncă.
Nefiind îndeplinite condițiile pentru concedierea prevăzută de art.65 alin.1 din Codul muncii, instanța de fond trebuia să admită contestația formulată și să dispună anularea deciziei astfel emise.
C de-al treilea motiv de recurs se referă la respingerea capătului de cerere privind plata drepturilor salariale pentru zilele de 30 și 31 martie 2006 și 5 mai 2006.
Instanța de fond a apreciat că pentru aceste zile pontajul petentului a fost modificat de unitate în mod legal, deoarece în perioada respectivă contestatorul a fost în concediu fără plată.
Nu rezultă însă din actele dosarului că în perioada respectivă contestatorul ar fi fost în concediu fără plată și din foile colective de prezență depuse pentru lunile martie și mai 2006 rezultă că, inițial, contestatorul fost trecut pe datele respective ca prezent timp de 8 ore, peste care s-a trecut învoit.
Nu s-au depus la dosar cererile pentru învoire și simpla modificare a foilor colective de prezență, nesemnate de C care a efectuat modificările, nu duce la concluzia lipsei acestuia de la serviciu.
În această situație, nejustificat i s-au reținut contestatorului drepturile salariale datorate pentru aceste zile.
În prezenta contestație în anulare, semnată de către directorul general al societății comerciale, în calitate de reprezentant al acesteia, se invocă greșeala materială care a stat la baza dezlegării date recursului.
Motivul este însă argumentat de către contestatoare în sensul că prin aprecierea greșită a probelor administrate în cauză instanța de recurs a reținut că desființarea locului de muncă al recurentului-contestator nu a avut o cauză reală și serioasă.
S-a mai arătat că nu este atributul instanței de judecată a cenzura hotărârile consiliului de administrație privind existența dificultăților economice și necesitatea eficientizării activității.
Practic, se invocă greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de aplicare a dispozițiilor legale și se urmărește îndreptarea acestora pe calea contestației în anulare speciale reglementate de art.318 alin.(1), teza întâi Cod procedură civilă.
Or, textul de lege menționat vizează greșeli formale ale judecării recursului, cum sunt sesizarea instanței de recurs cu depășirea termenului legal sau de către o persoană care nu a făcut dovada calității de reprezentant, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Art.318 alin.(1) Cod procedură civilă reglementează calea de atac extraordinară de retractare, nu de cenzură judiciară, ceea ce face inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea "" C, împotriva deciziei nr.427/R-CM din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimat fiind
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.10.2008
Jud.recurs: -/-/
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 355/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1640/2008. Curtea... → |
|---|
