Contestație decizie de sancționare. Decizia 578/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 578/R-CM
Ședința publică din 30 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.620 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-contestator și avocat pentru intimata H-Societate Cooperativă, în baza împuternicirii avocațiale nr.173/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurentul-contestator depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei depune la dosar note de ședință.
Recurentul-contestator și apărătorul intimatei, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Recurentul-contestator, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței cu trimiterea cauzei la tribunal pentru continuarea judecății.
Fiind întrebat, precizează că la data la care a obținut repunerea pe post, acesta era ocupat de soția sa.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Susține că instanța de fond a analizat mai mult decât trebuia. Decizia de numire pe post a recurentului-contestator a rămas irevocabilă. I s-a făcut adresă recurentului să se prezinte la noul loc de muncă, însă acesta a refuzat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 28.12.2007 s-a înregistrat contestația formulată de petiționarul împotriva deciziei nr.15 din 26 noiembrie 2007 emisă de H Societate Cooperatistă prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară de desfacere a contractului de muncă în temeiul art.264 lit.f coroborat cu art.61 lit.a din Codul muncii. Contestatorul a solicitat anularea deciziei, obligarea pârâtei să-l reintegreze pe postul avut anterior desfacerii contractului de muncă, așa cum s-a statuat prin decizia nr.3565/11.11.- a Curții de APEL PITEȘTI, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că a fost angajatul pârâtei în funcția de șef unitate alimentară publică la restaurantul din orașul H, post din care a fost numit președinte de cooperativă în orașul După expirarea delegației trebuia să-l reîncadreze pe postul respectiv, însă i-a desfăcut contractul de muncă, iar Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia de mai sus a dispus reîncadrarea pe același post. A mai susținut contestatorul că, deși a insistat în repetate rânduri să fie reîncadrat, pârâta i-a oferit formal alte posturi, refuzând categoric să respecte decizia Curții de Apel.
Concluzionând, petentul a solicitat anularea deciziei, reintegrarea pe postul deținut anterior, cu plata diferențelor salariale indexate, majorate sau reactualizate până la reintegrare.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.620 din 30 iunie 2008, a respins contestația formulată de petiționar.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că prin decizia nr.3565/11.11.1999, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de gestionar - șef de unitate alimentație publică, avută anterior delegării ca președinte de cooperativă, cu obligația pentru pârâtă de a-i plăti drepturile bănești de la data de 14 octombrie 1998 și în continuare până la reintegrarea efectivă în funcție.
Pârâta a oferit contestatorului postul deținut anterior delegării, post ocupat în perioada respectivă de soția sa, însă contestatorul a refuzat primirea acestui post motivat de starea de degradare în care se afla unitatea respectivă.
La interogatoriul luat în dosarul nr.1582/2006 atașat, reclamantul a declarat personal că soția sa a continuat să ocupe postul avut de el anterior delegării și după pronunțarea deciziei Curții de Apel d e reintegrare a sa pe post. A mai declarat că nu este de acord să preia gestiunea întrucât nu-i convine starea de degradare în care se afla localul, că i s-au oferit și alte posturi, în cadrul cooperativei, respectiv șef de local la ori, însă a refuzat și aceste posturi apreciind că nu sunt în conformitate cu decizia de mai sus.
Ca urmare a acestui refuz, unitatea pârâtă, pentru a se conforma deciziei de reintegrare, a dispus încadrarea contestatorului pe postul de gestionar șef la, pendinte de pârâtă, prin decizia nr.8/30.01.2006.
Întrucât a refuzat acest post, stăruind a fi reîncadrat pe raza orașului H, însă nu la localul de unde a fost delegat, unitatea i-a desfăcut contractul de muncă prin decizia nr.208/28.04.2006.
Această decizie a fost însă anulată irevocabil pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.268 alin.2 Codul muncii, fără a se cerceta fondul raporturilor dintre părți. S-a statuat prin decizia nr.253/2007 a Curții de APEL PITEȘTI că reclamantul rămâne sub efectele deciziei nr.3565/1999, neexecutată.
Având în vedere refuzul al contestatorului de a prelua gestiunea pe care o deținuse anterior delegării sale ca președinte, pârâta i-a oferit din nou postul de șef unitate bar, însă din nou acesta nu s-a prezentat la locul de muncă, astfel că pârâta a emis decizia de desfacere a contractului de muncă, ce face obiectul prezentei cauze.
S-a reținut de instanța de fond, din analiza dosarelor atașate, că petentul este angajat în cadrul unei alte societăți, iar atitudinea sa de a refuza constant postul deținut anterior și de a pretinde un post "pe raza localității H" de sef unitate alimentație publică este, așa cum s-a arătat mai sus abuzivă.
Prin urmare, decizia contestată este legală și temeinică, neexistând motive de nulitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a respins contestația formulată, fără a se avea în vedere că între contestator și intimată nu a fost stabilit un raport juridic, respectiv nu a fost încheiat un contract de muncă și din actele dosarului nu rezultă săvârșirea de către acesta a vreunei abateri disciplinare.
La dosar au fost depuse acte cu care a dovedit că, în permanență, după desfacerea contractului său de muncă, au existat posturi similare pe raza orașului H, însă intimata nu s-a conformat hotărârii judecătorești, oferindu-i posturi în alte localități și tergiversând reintegrarea sa.
În mod greșit prima instanță a reținut că i s-au oferit mai multe posturi contestatorului, fără a avea în vedere că postul de șef de unitate pe care îl deținuse era ocupat de soția sa și nu avea condiții corespunzătoare pentru desfășurarea activității.
Nu s-a avut în vedere că s-a solicitat de către contestator reintegrarea pe postul avut de șef unitate alimentație publică, situație în care trebuia să i se predea gestiunea la restaurantul cu autoservire, iar postul oferit la nu a fost și nu este similar cu cel avut anterior desfacerii contractului de muncă.
Față de motivele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației formulate.
Recursul declarat de contestator este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins contestația formulată de acesta împotriva deciziei nr.15 din 27 noiembrie 2007 emisă de intimată.
Contestatorului i s-a mai desfăcut contractul de muncă prin decizia nr.208 din 28 aprilie 2006 pentru lipsa nejustificată de la locul de muncă.
Prin sentința civilă nr.85 din 19 ianuarie 2007, Tribunalul Vâlceaa respins contestația formulată împotriva acestei decizii, însă Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.253/R-CM din 27 aprilie 2007, a constatat nulă decizia nr.208/28 aprilie 2006, reținând că nu cuprindea mențiunile obligatorii prevăzute de art.268 alin.2 din Codul muncii.
Ulterior constatării nulității acestei decizii, intimata a solicitat contestatorului prin adresa nr.382 din 05 octombrie 2007 să se prezinte la unitatea desemnată pentru a prelua gestiunea în data de 15 octombrie 2006, dată la care acesta nu a fost prezent.
La data de 05 noiembrie 2007 contestatorul a fost invitat să se prezinte pentru a da explicații cu privire la neprezentarea sa și nepreluarea gestiunii postului, însă acesta a depus un înscris înregistrat sub nr.445/09 noiembrie 2007, prin care a arătat că unitatea este obligată să-l reintegreze pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, și anume șef unitate alimentație publică.
Constatându-se refuzul permanent al recurentului-contestator de a se prezenta la locul de muncă și a prelua gestiunea oferită, consiliul de administrație a hotărât la data de 19 noiembrie 2007 desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Analizând aceasta se constată că, într-adevăr, unitatea intimată a insistat și a luat mai multe măsuri pentru executarea hotărârii judecătorești privind reintegrarea contestatorului, însă acesta, în mod sistematic, a refuzat să se prezinte pentru a-și începe activitatea.
Refuzul contestatorului de a fi reintegrat în același loc de muncă, așa cum s-a dispus prin decizia nr.3565/11.11.1999 a Curții de APEL PITEȘTI, cu motivarea că unitatea în care trebuia să lucreze nu corespundea, fiind degradată, nu este justificat, având în vedere tocmai specificul activității unui gestionar, care avea ca atribuții de serviciu și crearea condițiilor necesare bunei funcționări a unității, mai ales că în cauză s-a făcut dovada că intimata i-a propus să se ocupe de reamenajarea localului pe cheltuiala sa.
Neprezentându-se la locul de muncă, pentru lipsa sa nejustificată în mod corect instanța a procedat la desfacerea contractului de muncă față de prevederile art.61 lit.a coroborat cu art.264 lit.f din Codul muncii.
De altfel, așa cum a reținut și instanța de fond, din dosarele atașate rezultă că recurentul este angajatul unei alte societăți, situație în care nu s-a prezentat la locul de muncă oferit de intimată.
Cum lipsa nejustificată de la locul de muncă oferit se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, în mod corect instanța de fond a respins contestația formulată.
Recursul declarat împotriva sentinței pronunțată de aceasta este astfel nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.620 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind H, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.10.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 224/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1105/2009. Curtea... → |
|---|
