Contestație decizie de sancționare. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 355/R-CM
Ședința publică din 29 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimatul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, împotriva sentinței civile nr.204 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că la data de 04.09.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea contestația formulată de G împotriva deciziei nr.427/2007 emisă de intimatul Spitalul Județean
Contestatorul susține că este asistent medical la spitalul menționat și că prin decizia pe care o contestă a fost sancționat cu avertisment scris.
Decizia este netemeinică, nelegală și abuzivă deoarece încalcă prevederile art.264 alin.2 din Codul muncii și pe cele ale art.1 din Legea nr.307/2004.
Nu respectă prevederile art.58 alin.1 lit.a și b din Legea nr.304/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical, care stabilesc că sancțiunile pe care le reglementează se aplică de către Consiliul Județean al Ordinului Medicali și din România.
Organul de anchetă nu avea calitatea de a cerceta și propune sancțiunea aplicată.
Decizia încalcă prevederile art.67 și 73 din Legea nr.307/2004, iar organul care a aplicat sancțiunea nu a ținut seama de prevederile art.99 din Legea nr.307/2004, de împrejurările în care s-a săvârșit presupusa faptă. A ignorat totodată prevederile art.94, 95, 96 din Legea nr.307/2004.
Prin întâmpinare, intimatul Spitalul Județean de Urgență Vaf ormulat următoarele apărări:
Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, potrivit art.263 alin.1 din Codul muncii și art.1 alin.1 și 11 lit.e din regulamentul intern, având dreptul de a cerceta și sancționa abaterile disciplinare săvârșite de salariații săi.
Același regulament prevede la art.44 și 15 lit.c obligația personalului încadrat în unitate de a-și desfășura activitatea în mod responsabil, conform reglementărilor profesionale, codului d e deontologie medicală, fișei postului, precum și obligația de a respecta dispozițiile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil și în contractul individual de muncă.
Sancțiunile pe care le poate aplica managerul unității în cazul în care un salariat săvârșește o abatere disciplinară sunt cele prevăzute de art.264 alin.1 lit.a-f din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru aceste motive partea a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.204/10.03.2008, Tribunalul Vâlceaa admis contestația și a anulat decizia nr.427/2007.
A reținut pentru aceasta, ca urmare a aprecierii înscrisurilor și declarațiilor de martori următoarele:
Prin decizia nr.427/2007, emisă de intimatul Spitalul Județean de Urgență V, contestatorul G, asistent medical la unitatea de primire urgențe din cadrul spitalului, angajat cu contract individual de muncă, a fost sancționat cu "avertisment scris".
S-a reținut în decizie că în data de 11.07.2007, ora 15,35, în timp ce se afla în desfășurarea programului de lucru, contestatorul a adresat cuvinte și expresii jignitoare medicului de la ambulanță, nu a respectat sarcinile de serviciu și în consecință, dată fiind această stare de fapt, ținând cont de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, se impune aplicarea sancțiunii disciplinare menționate mai sus.
Potrivit fișei postului, contestatorul are următoarele atribuții: preluarea bolnavului în camera de stabilizare și în celelalte compartimente ale departamentului, monitorizarea acestuia, susținerea și efectuarea manevrelor invazive sau neinvazive pe care le propune medicul, etc.
În speța dedusă judecății, tribunalul a constatat că depozițiile martorilor nu confirmă situația de fapt reținută de angajator prin decizia de sancționare, în sensul că reclamantul G ar fi adresat cuvinte și expresii insultătoare medicului de la Serviciul Județean de Ambulanță V și prin aceasta ar fi încălcat prevederile art.15 lit.p - comportarea corectă în cadrul relațiilor de serviciu, adoptarea unei atitudini demne, respectuoase și principiale față de colegii de serviciu și de publicul cu care intră în contact - și art.17 lit.j - folosirea de către personalul medical a unui limbaj politicos atât față de pacienți, cât și față de vizitatori - din regulamentul intern al Spitalului Județean de Urgență
A rezultat că în data de 11.07.2007 serviciul de urgență era suprasolicitat, motiv pentru care exista o stare de tensiune, generată de numărul mare de pacienți ce trebuiau examinați și de spațiul restrâns existent, respectiv numărul redus de personal.
În acest context a avut loc o altercație între petent și medicul de la Ambulanță, care stăruia în mod vehement să-i fie preluat un pacient, deși acest lucru nu era obiectiv posibil. Mai mult, martorii au relatat că s-a constatat ulterior că pacientul respectiv nu era într-o stare gravă, în comparație cu cei aflați deja în examinare la.
S-a mai reținut că petentul G s-a supus unui ordin al conducătorului ierarhic, dr., care i-a solicitat să nu mai permită accesul niciunui alt medic sau pacient în cabinet până nu soluționează cazul primit anterior. Atitudinea acestuia era justificată de vreme ce era singurul asistent medical pe tură.
Datorită acestui complex de împrejurări între contestator și medicul de la salvare a avut loc un schimb de replici nepoliticoase, care nu a condus însă la perturbarea activității în cadrul serviciului de urgență și nu s-a soldat cu nici o pagubă.
Ulterior datei de 11.07.2007 au fost luate măsuri legislative ce au condus la mărirea numărului de personal pentru o mai bună desfășurare a activității.
S-a mai arătat în motivarea hotărârii că potrivit dispozițiilor art.34 din regulamentul intern al Spitalului Județean de Urgență V, pentru nerespectarea prevederilor acestuia, managerul Spitalului Județean de Urgență V poate dispune sancționarea disciplinară a persoanei vinovate. Art.44 din același regulament prevede obligativitatea sesizării de către conducerea Spitalului Județean de Urgență Va C olegiului Medicilor sau, după caz, a Ordinului Medicali și V, pentru abaterile de la etica profesională și deontologie medicală săvârșite de către personalul medico-sanitar superior și cu studii medii.
Interpretând dispozițiile din regulament și pe cele din Legea nr. 307/2004 menționate anterior, instanța a constatat că managerul Spitalului Județean de Urgență V avea îndrituirea de a aplica sancțiuni disciplinare, dar se impunea sesizarea Ordinului Medicali și V, împrejurare ce nu s-a dovedit că s-ar fi realizat.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că reclamantul nu a comis o faptă ilicită aflată în legătură de cauzalitate cu un rezultat dăunător care să reflecte gradul de periculozitate socială a abaterii, astfel încât sancțiunea disciplinară aplicată a fost privită ca netemeinică și nelegală.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, intimatul Spitalul Județean de Urgență V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Instanța de fond a acordat prin soluția pronunțată ceea ce nu s-a cerut.
Prin contestație a fost învestită a examina dacă angajatorul Spitalul Județean V avea prerogativa sancționării disciplinare a contestatorului.
Deși a statuat că managerul spitalului avea îndrituirea de a aplica sancțiuni disciplinare, instanța a considerat că se impunea sesizarea Ordinului Medicali și din România și a admis contestația.
- Din declarațiile de martori a reieșit că intimatul contestator a adresat cuvinte jignitoare medicului, cu toate acestea s-a reținut eronat că nu s-a comis o faptă ilicită.
Potrivit art. 15 lit. p și art. 17 lit. j din regulamentul intern al spitalului toți salariații au obligația de a se comporta corect, civilizat la serviciu, în relațiile cu colegii și cu publicul.
- Astfel, se arată, soluția constituie greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În drept, recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct. 6 și 9 pr.civ.
Recursul este fondat.
Potrivit motivelor de fapt și de drept arătate în cererea de chemare în judecată se contestă legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare disciplinară sub următoarele aspecte: organul competent să aplice sancțiunea disciplinară, regimul sancționator aplicabil medicali, individualizarea sancțiunii.
Se invocă emiterea deciziei cu încălcarea de către intimat a prevederilor art. 264 alin. 2. muncii și ale art. 1 din Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă, precum și organizarea și funcționarea Ordinului medicali și din România, potrivit cărora în cazul medicali, cum este și contestatorul, vor fi aplicate sancțiunile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 307/2004, printre care nu se regăsește avertismentul scris.
Aceste dispoziții legale au fost încălcate în opinia contestatorului și în privința organului competent să aplice sancțiunea disciplinară. Acesta este Consiliul Județean al Ordinului Medicali și din România.
Se mai susține că sunt încălcate prevederile art. 67 din Legea nr. 307/2004, care asimilează profesiei de asistent medical pe cea de asistent medical de farmacie, de optician medical și pe cea de tehnician dentar, precum și cele ale art. 73, 94 și următoarele din aceeași lege, texte care nu regăsesc în cuprinsul actului normativ menționat.
În fine, se arată că la individualizarea sancțiunii nu s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Tribunalul a reținut legalitatea deciziei din punctul de vedere al regimului sancționator aplicabil asistentului medical și al organului competent să aplice sancțiunea. S-a menționat în considerentele sentinței că angajatorul poate aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de Codul muncii în cazul în care salariatul săvârșește cu vinovăție o faptă prin care încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul colectiv sau contractul individual de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Cu depășirea limitelor învestirii sub aspectul obiectului și motivelor, instanța de fond a examinat însă existența abaterii disciplinare, aspect necontestat de către salariatul sancționat.
A considerat că abaterea disciplinară nu există deoarece schimbul de replici nepoliticoase dintre contestator și medicul de pe ambulanță a avut loc în executarea ordinului medicului de a nu se permite accesul altui medic sau pacient în cabinet până nu se soluționa cazul aflat în analiză.
Împrejurările în care a fost săvârșită fapta și consecințele acesteia supuse analizei la judecata în primă instanță sunt elemente în funcție de care se stabilește sancțiunea potrivit disp. art. 266 Codul muncii.
Verificând modalitatea în care s-a făcut individualizarea sancțiunii disciplinare, curtea reține că ordinul medicului nu prevedea decât interzicerea accesului în cabinetul de urgențe medicale, nu și utilizarea cuvintelor nepoliticoase în acest scop.
Este aprecierea că schimbul de replici jignitoare nu este de natură a perturba activitatea serviciului de urgență.
Orice întârziere în preluarea pacienților de la personalul de pe ambulanță constând chiar și într-un schimb de replici necuviincioase îngreunează activitatea întregului personal din serviciul urgență și de pe ambulanță și poate pune în pericol salvarea pacientului, atenția pe care o presupune acordarea asistenței de urgență fiind direcționată în alt sens.
Fapta de a adresa cuvinte nepoliticoase colegilor sau colaboratorilor afectează disciplina la locul de muncă, lezează imaginea colectivului de salariați, diminuează încrederea în promptitudinea și calitatea actului medical.
Sunt elemente care luate în considerare justifică sancțiunea aleasă de angajator pentru cazul de față - avertismentul scris - de altfel cea mai blândă dintre sancțiunile prevăzute de Codul muncii.
Analiza gravității abaterii disciplinare nu trebuie să se limiteze la consecințele deja produse, ci să vizeze și efectele pe care fapta le poate determina așa cum am arătat mai sus.
Ca împrejurări reținute în circumstanțiere, numărul mare de urgențe și personalul medical insuficient, acestea au determinat deja alegerea celei mai blânde dintre sancțiunile disciplinare.
Rezultă că sancțiunea avertismentului scris corespunde gravității faptei, împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită și că din acest punct de vedere decizia de sancționare este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ, în care se încadrează criticile formulate, recursul va fi admis iar în baza art. 312.pr.civ. va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-intimat SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, împotriva sentinței civile nr.204 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./28.05.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 277/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 586/2008. Curtea de... → |
|---|
