Contestație decizie de concediere. Decizia 5892/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR- ( număr în format vechi 3602/2009 )
DECIZIA CIVILĂ NR.5892/R/
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
______
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile, privind recursul formulat de recurenta - " Servicii" SRL, împotriva sentinței civile nr.1171 din data de 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28252/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2009, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, pentru a da posibilitate intimatei de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22 octombrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1171 din data de 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28252/3/LM/2008, a admis, în parte, contestațiile conexe formulate de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata - Servicii SRL, a fost dispusă anularea Deciziei de concediere nr.22/24.10.2008, emisă de intimată - Servicii, a fost obligată intimata să reintegreze contestatoarea pe postul deținut anterior concedierii, precum și să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data concedierii 24.10.2008 și până la efectiva încadrare.
Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de către intimată și a fost respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea notificării nr.252/2.06.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că eclamanta a fost salariata pârâtei - Servicii SRL, pe funcția de director executiv în baza contractului individual de muncă nr.22/20.01.2007 înregistrat la ITM, sub nr.781/6.02.2007.
Inițial, contractul de muncă a fost încheiat pe perioadă determinată de 3 luni iar ulterior la data de 1.04.2007 s-a încheiat actul adițional nr.1 prin care s-a modificat elementul "durata contractului" și "nedeterminată".
Prin actele adiționale nr.2 din 24.10.2007 și nr.11/26.11.2007 s-au modificat salariul și programul de muncă al reclamantei.
S-a apreciat că, în întâmpinare pârâta invocă nulitatea celor 3 acte adiționale, primul din 1.04.2007 pe motiv că nu a fost semnat de reprezentantul administratorului societății, cel de-al doilea din 24.10.2007 pe motiv că reclamanta ar fi schimbat semnăturile, în sensul că a semnat la angajator, iar cel de-al treilea din 26.11.2007 pe motiv că administratorul nu avea dreptul să modifice salariile angajaților societății.
S-a constatat că, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.d cererile privind nulitatea unui contract de muncă, act adițional sau clauză dintr-un contract colectiv sau individual pot fi formulate pe toată durata existenței contractului și că întrucât la data introducerii acțiunii, raporturile de muncă au încetat, s-a prescris dreptul la acțiune al reclamantului în ceea ce privește constatarea nulității celor 3 acte adiționale atât pe calea acțiunii directe cât și pe cale de excepție.
S-a arătat că la data de 24.10.2008 intimata emite decizia de concediere nr.22 prin care dispune începând cu data de 24.10.2008 încetarea raporturilor de muncă dintre părți în baza dispozițiilor art.65 Codul muncii.
S-a considerat că decizia de concediere susmenționată este nulă pentru încălcarea dispozițiilor art.74 litera a Codul muncii întrucât aceasta nu cuprinde motivele ce au determinat desființarea postului ocupat de reclamantă.
Astfel, precizarea făcută la art.4 din dispozitivul deciziei în sensul că motivul concedierii este desființarea postului ocupat de salariată dispusă prin Hotărârea Administratorului "ca urmare a politicii" nu echivalează în opinia instanței cu o indicare a motivului concret ce a dus la desființarea postului ocupat de reclamantă.
Sub aspectul temeiniciei instanța a precizat că pârâta nu a făcut dovada că desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă a avut la bază o cauză reală și serioasă, așa cum prevăd dispozițiile art.65 Codul muncii.
Desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, etc, și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
De asemenea, s-a mai arătat că pârâta nu a făcut dovada că măsura concedierii a fost impusă de nevoile reale ale societății și că la nivelul angajatorului ar fi avut loc o reorganizare și o restrângere reală a activității.
Tribunalul a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea notificării nr.252/2.06.2008 întrucât aceasta nu reprezintă decât o înștiințare prealabilă făcută de angajator reclamantei cu privire la încetarea pe viitor a raporturilor de muncă, și în consecință acest act nu și-a produs efecte juridice cu privire la încetarea raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs intimata - Servicii SRL, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că eorganizarea societății a fost impusă de dificultățile economice prin care - SERVICII SRL trecea de mai multă vreme. Astfel, Societatea a avut pierderi pe anul 2006, 2007 și 2008 care cumulat au ajuns ta suma de 1,5 miliarde lei vechi. Având în vedere aceste pierderi uriașe, au fost închise toate agențiile, și, în consecință, a fost redus personalul. Astfel, dacă în octombrie 2008 Societatea avea un număr de 181 de salariați, în luna octombrie societatea mai are numai un număr de 7 salariați.
După cum rezultă din documentele financiar contabile, concedierea a avut o cauză reală și anume pierderile economice foarte mari cifrate la aproximativ 1,5 miliarde lei vechi. Astfel, concedierea a avut atât o cauză reală cât și serioasă. Desființarea postului a fost efectiv, deoarece din organigramă rezultă ca el nu a mai fost înființat, iar activitățile postului nu se regăsesc distinct deghizate sub alt nume. De altfel, având în vedere că de la numărul de 181 de salariați, câți avea societatea în luna octombrie 2008, acesta s-a redus la numai 7 salariați în luna aprilie 2009, rezultă cu certitudine că pe de o parte postul de director executiv a fost desființat în mod efectiv, iar pe de altă parte Societatea nu avea și nu are interes să reînființeze postul de director.
Față de cele de mai sus rezultă cu claritate că au fost respectate dispozițiile art. 65 din Codul muncii, desființarea locului de muncă a fost efectivă (nu a mai fost reînființat postul de director executiv) și a avut o cauză reală și serioasă (pierderile financiare înregistrate pe anii 2006, 2007, 2008 care au condus la închiderea tuturor agențiilor Societății și diminuarea numărului de salariați de la 181 în octombrie 2008 la doar 7 (șapte) în prezent).
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
eclamanta a fost salariata pârâtei - Servicii SRL, pe funcția de director executiv în baza contractului individual de muncă nr.22/20.01.2007 înregistrat la ITM, sub nr.781/6.02.2007.
La data de 24.10.2008, intimata emite decizia de concediere nr.22 prin care dispune începând cu data de 24.10.2008 încetarea raporturilor de muncă dintre părți în baza dispozițiilor art.65 Codul muncii.
Curtea retine ca potrivit art. 74 Codul muncii, decizia de concediere rebuie să conțină în mod obligatoriu, printre altele, motivele care determină concedierea.
Lipsa acestei mentiuni este sanctionata cu nulitatea, desi aceasta nu are un caracter expres, aceasta sanctiune presupunand ca o conditie de existenta existenta unei vatamari care nu poate fi prezumata in cazul nulitatilor virtuale, ci trebuie dovedita de cel interesat. Indiferent de caracterul nulitatii, absoluta sau relativa, vatamarea este o conditie obligatorie.
Or, intimata reclamanta nu a invocat niciodata pe parcursul judecatii drept motiv de nulitate a deciziei de concediere faptul ca motivele nu sunt detaliate, criticile sale vizand lipsa unei cauze reale si serioase.
Prin urmare, in conditiile in care reclamanta intimata nu a contestat niciodata din punct de vedere formal decizia de concediere, Curtea considera ca aceasta nu a fost prejudiciata, mai ales ca este indicat temeiul de drept al masurii, iar hotararea administratorului invocata in decizie poate fi identificata, astfel incat nu se justifica anularea deciziei sub acest aspect.
Cat priveste temeinicia emiterii deciziei, constatam ca la nivelul societatii angajatoare s-a aprobat la data de 01.06.2008, o noua organigrama ce nu mai cuprindea postul de director executiv, administratorul societatii, desemnat prin Hotararea din 20.05.2008, care este si unul dintre semnatarii hotararii din 1.06.2008, fiind imputernicit sa aplice aceasta organigrama.
In consecinta, cum postul ocupat de intimata reclamanta nu mai era prevazut in structura angajatorului, s-a dispus desfiintarea acestuia in temeiul art. 65 Codul muncii.
Caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca rezulta cu certitudine din organigrama si din statele de salarii depuse la dosarul de recurs de catre recurenta, acest post nemaifiind infiintat ulterior emiterii deciziei de concediere.
In ce priveste cauza reala si serioasa, apreciem ca stabilirea unei noi structuri organizatorice este un motiv intemeiat de desfiintare a unor locuri de munca, atat timp cat nu mai sunt necesare in functionarea societatii. Evolutia societatii poate impune infiintare sau desfiintarea unor posturi, oportunitatea acestor modificari fiind stabilita de conducerea societatii.
Mai mult, recurenta a probat ca in anii 2006-2008 inregistrat pierderi financiare.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modfica in parte sentinta recurata in sensul ca va respinge contestatia ca neintemeiata. Va mentine dispozitia privind respingerea ca inadmisibila a cererii de anulare a notificarii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Admite recursul declarat de recurenta - " Servicii" SRL, împotriva sentinței civile nr.1171 din data de 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28252/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge contestația împotriva deciziei de concediere, ca neîntemeiată.
dispoziția privind respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a notificării nr.252/2.06.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
03.11.2009
Jud. fond:; Dalina
Cu opinie separată a d-nei judecător: în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului.
Astfel,potrivit dispozițiilor art.74 alin.1 din Codul muncii "decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 69 alin 2 lit. d numai în cazul concedierile colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art.64 ".
Dispozițiile sus-menționate,ce prevăd obligativitatea menționării motivelor de fapt și a celor de drept ce determină concedierea sunt sancționate de o nulitate absolută virtuală, necondiționată de invocarea și dovedirea de către persoana ocrotită prin instituirea lor, a unei vătămări a intereselor sale; o altă interpretare a dispozițiilor art. 74 alin.1 din Codul muncii neputând fi primită,altfel s-ar ajunge ca instanța de judecată să adauge la lege, ceea ce nu poate fi primit.
Mai mult,indicarea de către angajator ca motiv al concedierii salariatului desființarea locului de muncă ocupat de către acesta nu satisface exigențele dispozițiilor susmenționate cîtă vreme potrivit dispozițiilor art.65 alin.1 din Codul muncii "oncedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat,din unul sau mai multe motivefără legătură cu persoana acestuia";prin urmare desființarea locului de muncă al salariatului nu poate constitui prin ea însăși un motiv de concediere în sensul dispozițiilor art.65 alin.1 din Codul muncii,ci reprezintă doar operațiunea prealabilă concedierii salariatului pentru motive ce nu țin de persoana acestora.
Această interpretare logică și gramaticală a dispozițiilor art.74 alin.1 din Codul muncii este susținută și ca urmare a corelării acestora cu dispozițiile art.77 din Codul muncii ce prevăd că "în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere";ori neindicarea în cuprinsul deciziei a unor motive concrete de concediere,în condițiile în care acestea sunt prevăzute de Hotărâri ale Adunării Generale ale societății angajatoare ce nu pot completa decizia de concediere, pune pe angajator în imposibilitatea de a face dovada caracterului real și serios al concedierii privite prin prisma motivelor de concediere.
De altfel,este de reținut că recurentul,prin motivele de recurs nici nu critică aprecierea primei instanțe referitoare la nulitatea deciziei de concediere ca urmare a lipsei indicării în cuprinsul acesteia a motivelor de concediere.
JUDECĂTOR
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Scrob Bianca Antoaneta
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 4927/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 6606/2009. Curtea... → |
|---|
