Contestație decizie de sancționare. Decizia 4927/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3603/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4927/
Ședința publică de la 01 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.2101 din data de 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.44292/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimataCompania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă B,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 30.06.2009 depusă la dosar-fila 12 și intimataCompania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă B,prin consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.220/CD/7370 din 29.06.2009 depusă la dosar-fila 13.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 29.06.2009, întâmpinare din partea intimatei Compania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, arată că a solicitat cauza la amânare în vederea comunicării întâmpinării formulată de partea intimată.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimată către reprezentantul legal al recurentei, după care, dispune lăsarea pricinii la ordine.
La reluarea pricinii, respectiv la ordine, se prezintă recurenta, prin avocat și intimataCompania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă B,prin consilier juridic.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii, întrucât procesul-verbal întocmit de către recurentă și aflat la dosar, reprezintă activitatea desfășurată de aceasta în cadrul Companiei Naționale de Poștă B, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, nu s-a pronunțat asupra capătului subsidiar al cererii privind înlocuirea sancțiunii dispusă prin decizia contestată, cu avertisment și reducerea procentului de reținere din salariul de bază de la 10% la 5% pe o perioadă de o lună.
Intimata Compania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă,prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2101 din data de 12.03.2009, pronunțată în dosarul nr.44292/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Compania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Între părți a fost încheiat contractul individual de muncă din data de 01.01.1994 prin care contestatoarea a fost angajă postul de oficiant, fiind promovată prin actul adițional din data de 1.04.2006 în postul de inspector exploatare la Administrație
Conform fisei postului, adusa la cunoștință sub semnătură la data de 2.04.2008, contestatoarea avea ca atribuții, printre altele, sa coordoneze, să îndrume și să asigure aplicarea instrucțiunilor de exploatare poștală și a celorlalte reglementări care vizează activitatea poștală a formației, să organizeze și să verifice efectuarea controlului de exploatare poștală în toate etapele de lucru ale procesului tehnologic, să ia masuri pentru înlăturarea neregulilor, să verifice predarea zilnică a actelor de manipulație pe locuri de muncă, să efectueze și să îndrume instructajul profesional al salariaților în scopul îmbunătățirii profesionale al acestora, sa facă propuneri de înființare sau reorganizare a itinerariilor mijloacelor de transport.
Din punctul de vedere al condițiilor de forma ce trebuie îndeplinite în mod imperativ conform art. 268 alin. 2 Codul muncii, s-a constatat că intimata a respectat aceste cerințe.
Susținerile contestatoarei referitoare la încălcarea art. 268 lit. c) Codul muncii au fost considerate neîntemeiate, având în vedere că decizia contestată precizează apărările invocate de contestatoare, precum și motivul pentru care au fost respinse. Obligația de a motiva înlăturarea apărărilor salariatului trebuie privită și analizată în raport de împrejurările concrete ale cauzei și de natura apărărilor formulate de salariat. Or, afirmațiile contestatoarei nu necesitau o motivare mai amplă, intimata considerând ca demersurile contestatoarei în sensul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu nu au fost suficiente.
In ceea ce privește temeinicia deciziei, s-a constatat că, față de atribuțiile ce-i reveneau conform fisei postului și în raport de constatările efectuate de angajator, în mod justificat a fost stabilită răspunderea disciplinară a salariatei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Instanța de fond in mod greșit a considerat că intimata angajatoare a respectat condițiile de formă ce trebuie îndeplinite în mod imperativ conform art. 268 alin. 2 Codul muncii. Astfel, prin întregul material probator administrat. s-a dovedit că, periodic,contestatoarea a adus la cunoștința salariaților subordonați, prin procese-verbale, care sunt atribuțiile și obligațiile de serviciu, modul în care se ține evidența sacilor de colectare - pe culori, actele ce sunt necesar a fi întocmite, atât la plecare în cursa, cât și la sosire, dar și persoana care îi supraveghează, respectiv dispecerul de serviciu.
Așa fiind, în mod eronat, Comisia de Cercetare Prealabila, a reținut în sarcina contestatoarei faptul că "nu a coordonat și supravegheat modul în care se derulează activitatea de colectare a trimiterilor de la cutiile poștale", întrucât fiecare agent de transport valori are ca atribuție, și totodată ca obligație de serviciu, să respecte procedura de colectare a trimiterilor de la cutii, iar dispecerul de serviciu are responsabilitatea de a-i supraveghea.
Procesele-verbale întocmite de contestatoare reprezintă dovada supervizării întregii activități pe care o coordonează.
Totodată, a mai arătat recurenta, aceasta este angajată la societatea intimată cu contract individual de muncă din data de 01.01.1994, ocupând postul de oficiant, iar la data 01.04.2006 a fost promovată în postul de inspector exploatare, nefiind sancționată disciplinar. Acest aspect demonstrează că respectă cu rigurozitate normele de lucru, coordonează optim activitatea întregului serviciu ce se află în subordinea sa, că își instruiește periodic personalul ce se află sub îndrumarea sa, iar atunci când se ivesc abateri de la atribuțiile de serviciu, aceștia sunt sancționați. Prin urmare, contestatoarea și-a îndeplinit atribuțiile conform fișei postului.
A fost criticată, de asemenea, motivarea instanței de fond în ceea ce privește înlăturarea apărărilor formulate de contestatoarea în cadrul cercetării preliminare, arătându-se că instanța de fond nu a reținut si analizat împrejurările concrete ale cauzei și natura apărărilor formulate.
A mai susținut recurenta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra solicitărilor formulate in subsidiar în ceea ce privește înlocuirea sancțiunii dispuse prin decizia nr. L 10/23.10.2008 cu avertisment și reducerea procentului de reținere din salariul de bază de la 10% la 5% pe perioada de 1 luna.
Prin întâmpinare depusă, intimata a solicitat respingerea recursului.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin decizia nr. /23.10.2008, recurenta contestatoare, având funcția de inspector de exploatare, a fost sancționată disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1 lună cu 10%, în conformitate cu prevederile art. 264 alin. 1 lit. d), art. 263 alin. 2 și art. 267 din Codul muncii, coroborat cu art. 137 alin. 1 lit. d) din CCM 2008/2018, prin raportare la dispozițiile art. 100 din Regulamentul intern.
Abaterea disciplinară reținută în sarcina sa a constat în aceea că nu a coordonat și supravegheat modul în care se derulează activitatea de colectare a trimiterilor de la cutiile poștale.
În mod corect instanța de fond a reținut că decizia de sancționare cuprinde toate elementele prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, inclusiv cerința înscrisă la art. 268 alin. 2 lit. c) privind menționarea în decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetare prealabilă.
În cauză, în cadrul cercetării disciplinare, prin nota explicativă din data de 8.10.2008, contestatoarea a arătat că își cunoaște atribuțiile de serviciu, a efectuat verificări în fiecare lună și a aplicat sancțiuni și că, deși evidența sacilor nu se face în fiecare zi, atunci când aceștia au fost verificați erau de culoarea care trebuia.
Toate aceste apărări au fost reținute în decizia contestată și înlăturate de intimată, care a arătat că, prin raportare la atribuțiile înscrise în fișa postului recurentei contestatoare, ele nu sunt de natură aoe xonera de răspunderea disciplinară.
În mod corect instanța de fond a reținut că afirmațiile contestatoarei nu necesitau o motivare mai amplă, intimata considerând ca demersurile contestatoarei în sensul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu nu au fost suficiente.
Curtea își însușește argumentele primei instanțe în sensul că față de atribuțiile ce-i reveneau conform fisei postului - de coordonare, îndrumare și asigurare a aplicării instrucțiunilor poștale și a celorlalte reglementări la nivelul Formației Auto - și în raport de constatările efectuate de angajator, în mod justificat a fost stabilită răspunderea disciplinară a salariatei.
Împrejurarea că s-au efectuat controale lunare și s-au aplicat sancțiuni nu este de natură a înlătura răspunderea disciplinară a contestatoarei - inspector exploatare pentru fapta pentru care a fost cercetată.
Astfel, atât potrivit atribuțiilor înscrise în fișa postului, cât și în conformitate cu prevederile Ordinelor nr. 222/692/5.05.2008 și 222/3664/16.06.2008, inspectorul de exploatare are îndatorirea de a supraveghea modul în care se derulează activitatea ce colectare a trimiterilor de la cutiile poștale, sarcină care a fost îndeplinită în mod defectuos.
Din procesul-verbal nr. 222/7105/14.10.2004 de cercetare disciplinară (fila 38 și urm. din dosarul instanței de fond), menționat în decizia de sancționare, rezultă că, în data de 23.09.2008, a fost verificat timpul de circulație a trimiterilor de corespondență din categoria standard "prioritar", precum și a modului în care se face înlocuirea sacilor de colectare din cutiile poștale, fiind introduse în circuitul poștal 6 scrisori de încercare.
Or, în urma controlului, a rezultat că la nivelul Formației Auto nu se respectă dispozițiile transmise în ceea ce privește procedeul de înlocuire a sacilor din cutiile poștale și de supraveghere a modului în care se derulează activitatea de colectare a trimiterilor poștale, fapte imputabile inclusiv recurentei contestatoare.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că decizia contestată este legală și temeinică, sub toate aspectele, deci inclusiv în ceea ce privește sancțiunea aplicată - reducerea cu 10% a salariului pe o lună.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.2101 din data de 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.44292/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimataCompania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
27.07.2009
Jud. fond.:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2569/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5892/2009. Curtea... → |
|---|
