Contestație decizie de concediere. Decizia 5954/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 7633/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5954/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.4829 din data de 11.06.2008 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45511/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC " " SRL - având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta-contestatoare personal și asistată de apărător dnul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 22 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 06.03.2009 și intimata SC " " SRL prin apărător d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 21 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică 74533din data de 30.03.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la de 21.10.2009 de către intimata SC " " SRL un set de înscrisuri, în dublu exemplar, respectiv acte de care a făcut vorbire la termenul de judecată din data de 09.06.2009.
Curtea în ședință publică, procedează la comunicarea înscrisurilor depuse de către intimata SC " " SRL către recurenta-contestatoare prin avocat.
Recurenta-contestatoare prin avocat, întrebată fiind, arată că a luat cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate la termenul de azi, cu precizarea că în opinia sa, lipsește niște piese, în sensul că, atunci când se dispune plecarea în interes de serviciu, trebuie să existe și un ordin de deplasare în acest sens, ori, această piesă lipsește din înscrisurile depuse de către intimată pentru acest termen de judecată.
În acest sens solicită depunerea ordinului de deplasare de către ointimată.
Intimata SC " " SRL prin avocat, având cuvântul, arată că din documentele depuse pentru acest termen rezultă fără putință de tăgadă că recurenta-contestatoare a călătorit în Turcia în perioada 26.07.2007 - 02.08.2007, ca și turist și nu în interes de serviciu.
Așa fiind, solicită a se avea în vedere faptul că obiectul cererii deduse judecății îl constituie anularea deciziei desfacerii contractului individual de muncă al recurentei-contestatoare întrucât aceasta a lipsit nemotivat de la locul de muncă în perioada 03.08. -04.07.2007, ori aceasta s-a întors din Turcia cu o zi înainte de luarea acestei măsuri, astfel că în opinia sa, nu are relevanță înscrisul solicitat de către contestatoare prin avocat.
Curtea, pe cererea de probatorii solicitată de către recurenta-contestatoare prin avocat apreciază față de obiectul dosarului și întreg materialul probator existent că cererea de suplimentare a probatoriului, formulată de către recurenta-contestatoare prin avocat, cu ordinul de deplasare nu este pertinentă, utilă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care o va respinge.
Părțile prezente, întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-contestatoare prin avocat, având cuvântul, solicită a se avea în vedere faptul că hotărârea pronunțată de către instanța de fiind nu este temeinică și nici fundamentată în spiritul legii pentru următoarele considerente:
În acest sens, solicită a se observa la fila 36 dosar fond contractul de muncă al recurentei angajată începând cu data de 01.06.2006.
La filele 50, 51 fond există fișa postului nr.4/02.07.2005, fișă încheiată cu un an înainte de întocmirea contractului de muncă.
Așa fiind, solicită a se constata că aceste înscrisuri sunt acte preconstituite, desfacerea contractului de muncă fiind o măsură abuzivă, chiar dacă înainte recurenta și asociatul principal al societății au avut și alte relații decât cele strict profesionale, relații care s-au transformat într-un război, solicită a se constata că această măsură este ilegală, în baza unor acte fără temei, preconstituite.
Față de aceste considerente, față de cele pe larg dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta-reclamantă prin avocat, concluzionează în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, casarea hotărârii judecătorești atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata SC " " SRL prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-contestatoare, ca nefondat, și judecând fondul pricinii respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Măsura desfacerii contractului de muncă a fost dispusă ca urmare a lipsei nejustificate a recurentei-contestatoare în perioada 03.08. - 04.10.2007, mai mult decât atât, fiind prietena asociatului societății aceasta nu a lucrat nicio zi, motiv pentru care nu i s-a plătit salariul.
Cu toate acestea, recurenta de azi a înțeles să cheme în judecată societatea intimată pentru acordarea drepturilor ce i se cuvin, litigiu ce a fost soluționat prin respingere de către instanțele de fond și recurs, la dosarul cauzei existând cele două hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește actele medicale de care recurenta înțelege să se prevaleze, acestea nu pot fi luate în considerare de vreme ce nu acoperă o zi din perioada sus menționată.
În ceea ce privește cercetarea prealabilă, intimata prin avocat solicită a se avea în vedere adresa făcută prin poștă aflată la filele 23-24 dosar fond, cu confirmare de primire, în esență acesta fiind de fapt o solicitare de a se prezenta la sediul angajatorului pentru a da explicații cu privire la absența nejustificată de la locul de muncă începând cu data de 03.08.2007, și care s-a întors la expeditor fără ca aceasta să fie ridicată de către destinatar.
În al doilea rând, întrucât nici la cea de a doua convocare din 15.11.2007 recurenta nu a dat curs, angajatorul a procedat la desfacerea contractului de muncă al acesteia.
Cum recurenta-reclamantă nu a dat curs celor două convocări, intimata prin avocat apreciază că desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este una legală și temeinică, având în vedere faptul că legea nu leagă nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă cu existența sau inexistența cercetării disciplinare prealabile.
Față de aceste considerente, față de motivele arătate pe cale de întâmpinare, intimata prin avocat concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către recurenta-contestatoare, ca nefondat.
Depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
În replică, recurenta-contestatoare prin avocat solicită a se avea în vedere faptul că deși nu a lucrat nicio zi de la data angajării, astfel cum se susține de către intimată, aceasta a procedat la desfacerea unui contract de muncă.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4829/11.06.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația precizata formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC SRL ca neîntemeiată, având ca obiect anularea deciziei de concediere nr.3/28.11.2007 și reintegrarea pe postul și funcția avute anterior.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata intimatei SC SRL pe funcția de consultant management.
La data de 19.11.2007 angajatorul emite Decizia nr. 1 prin care a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantei pentru absente nemotivate de la serviciu în perioada 3.08.2007-4.10.2007.
Întrucât pe data de 27.11.2007 reclamanta s-a prezentat la serviciu și a prezentat certificat de concediu medical prin care se făcea dovada că la data emiterii deciziei de concediere aceasta se afla în imposibilitate temporara de munca întrucât dispozițiilor art. 60 lit. Codul muncii interzic concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de munca, intimata a emis Decizia nr. 2/27.11.2007 prin care a dispus revocarea Deciziei de concediere nr. 1/ 19.11.2007.
Instanța de fond a apreciat că angajatorul avea dreptul să revoce prima decizie de concediere întrucât nici un text legal nu oprește revocarea iar, pe de alta parte, decizia de concediere privește un act jurisdicțional care, prin esența, este irevocabil.
Ulterior, la data de 28.11.2007 angajatorul a emis decizia cu nr. 3 prin care a dispus concedierea disciplinara a reclamantei începând cu data de 28.11.2007 pentru lipsă nemotivata de la serviciu în perioada 3.08.2007 - 4.10.2007.
Analizând decizia sus-menționata prin prisma respectării cerințelor de conținut obligatorii prevăzute de art. 268 al 2 Codul muncii, instanța de fond a apreciat că aceasta conține toate mențiunile prevăzute de lege.
Cu privire la apărarea reclamantei în sensul că decizia a fost emisa fara a se efectua cercetarea disciplinara instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât în
mod nejustificat salariata nu s-a prezentat la convocările făcute de angajator în sensul prezentării la sediul firmei în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Prin adresa din data de 4.09.2007 intimata a transmis la domiciliul salariatei din str. - invitația de a se prezenta la punctul de lucru al societății pe data de 20.09.2007 ora 12 pentru a da explicații privind absenta nejustificata la program începând cu 3.08.2007 însă recomandata poștala cu nr.11052 din 4.09.2007 se întoarce la expeditor pe 18.09.2007 fara că aceasta să fie ridicata de destinatar, fiind evident faptul că angajata societății nu a dorit să primească plicul.
Pe dată de 7.11.2007, intimata a trimis oad oua invitație salariatei pentru a se prezenta la sediul societății, pe dată de 12.11.2007 ora 12, invitația trimisa prin serviciu Curier la adresa din Bd. - - ( unde de altfel reclamanta și-a ales domiciliul procesual) unde este primita de mama salariatei, (confirmarea de primire seria - SPR nr. -).
nu s-a prezentat pe 12.11.2007 pentru a da explicații privind absenta de la program astfel încât la data de 14.11.2007 s-a întocmit referatul fara număr privind cercetarea disciplinara a reclamantei prin care se propune desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 3 Codul muncii neprezentarea salariatului la convocarea făcuta în condițiile prev. de alin. (2) fara motiv obiectiv da dreptul angajatorului să dispună sancționarea fara efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Sub aspectul temeiniciei instanța de fond a apreciat că în mod legal angajatorul s-a prevalat de prerogativa disciplinara prev. de art. 264 lit. Codul muncii întrucât a apreciat că fapta săvârșita de reclamanta - absenta nejustificata de la serviciu pe perioada 3.08.-4.10.2007 constituire abatere disciplinara în sensul dispozițiilor art. 263 al. 2. muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea în tot a hotărârii recurate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recurenta a criticat sentința atacată pe motive de nelegalitate, netemeinicie, în esență, arătând următoarele:
Prima instanță a pronunțat hotărârea cu interpretarea si aplicarea greșită a legii, neținând cont de faptul că, reclamanta nu s-a putut prezenta la convocarea făcută pe data de 12.11.2007 în vederea cercetării disciplinare, deoarece se afla în concediu medical, fapt adus la cunoștința societății angajatoare prin depunerea certificatelor medicale. În mod nelegal la data de 14.11.2007 s-a întocmit un referat prin care s-a constatat lipsa nejustificată a reclamantei de la cercetarea disciplinară și s-a propus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Recurenta a învederat faptul că nu a absentat nejustificat de la serviciu în perioada 03.08.2007-04.10.2007, în perioada 02.08-09.08.2007 fiind plecată în interes de serviciu în Turcia, alături de administratorul societății angajatoare.
În drept, recurenta s-a prevalat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție să se conteste nulitatea recursului pentru depunerea tardivă a motivelor de recurs și pe fondul cauzei, respingerea căii de atac a recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 19.11.2007, societatea angajatoare a emis decizia nr.1 prin care a dispus concedierea disciplinară a recurentei pentru absență nemotivată de la serviciu în perioada 03.08.2007-04.10.2007. Întrucât recurenta a dovedit cu certificat medical că se află în concediu medical la data emiterii deciziei sus-menționate, angajatorul a revocat această dispoziție și la data de 28.11.2007, prin decizia nr.3 contestată a luat din nou măsura concedierii disciplinare.
Din analiza materialului probator administrat în cele două faze procesuale rezultă că societatea intimată nu a procedat la efectuarea cercetării disciplinare, considerând că cele două convocări trimise în perioada septembrie-noiembrie 2007, anterior emiterii primei decizii de concediere (revocate ulterior) sunt suficiente pentru a dovedi imposibilitatea efectuării cercetării datorate refuzului nejustificat al salariatei de a se prezenta în fața comisiei de disciplină.
Trebuie observat faptul că pentru cea de-a doua convocare trimisă la data de 07.11.2007, prin care recurenta-reclamantă era invitată la cercetarea disciplinară la data de 12.11.2007, aceasta a făcut dovada cu certificat medical că se află în concediu medical. Deși salariata a adus la cunoștința angajatorului acest lucru, fapt care reiese din viza pusă de reprezentantul societății pe certificatul medical, însotită de semnatura acestuia, la aceeași dată se întocmește un referat prin care s-a constatat refuzul salariatei de a se da curs convocărilor făcute în vederea cercetării disciplinare și se propune sancționarea acesteia cu desfacerea contractului de muncă. Faptul că, deși angajatorul a cunoscut că cea de-a doua convocare, pentru data de 12.11.2007 nu era valabilă, în condițiile în care recurenta se afla în incapacitate temporară de muncă în perioada 03.11.22-11.2007, totuși la aceeași dată,când a luat cunoștință de această situație, a inocmit referatul prin care propune desfacerea disciplinară a contractului de muncă, evidențiază că instrumentarea cercetării disciplinare nu s-a realizat în condiții de regularitate procedurală, lipsind practic cercetarea disciplinară care potrivit disp. art.267 Codul muncii are caracter obligatoriu, fiind o garanție a respectării dreptului la apărare al salariatului.
Având în vedere că cercetarea disciplinară nu a fost realizată nici anterior emiterii deciziei nr.3/28.11.2009, instanța de recurs constată că sunt incidente disp. art.267 alin.1 Codul muncii, care sancționează cu nulitatea absolută aplicarea unei măsuri disciplinare fără cercetarea prealabilă disciplinară (contractul colectiv de muncă la nivel nationalpe anii 2007-2010 generalizând obligativitatea efectuării cercetării și în cazul avertismentului).
Pe cale de consecință, instanța apreciind recursul ca întemeiat, îl va admite și va modifica hotărârea recurată în sensul admiterii contestației reclamantei și anulării deciziei nr.3/28.11.2007 de concediere disciplinară. Făcând aplicarea prevederilor art.78 Codul muncii, instanța va dispune reintegrarea salariatei pe postul și funcția deținute anterior, cu plata drepturilor salariale majorate, indexate și reactualizate de la data plății, precum și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Făcând aplicarea disp. art.274 Cod procedură civilă raportat la art.316 Cod procedură civilă, coroborat cu art.298 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimatul la plata sumei de 400 Ron cu titlul de cheltuieli de judecată conform chitanței nr.60/05.06.2009 (fila 42 din dosarul de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.4829/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia de concediere nr.3/28.11.2007.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă intimata la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, cuvenite contestatoarei de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Obligă intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex./7.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4002/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 405/2010. Curtea... → |
|---|
