Contestație decizie de concediere. Decizia 5978/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 4037/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5978/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către declarat de către recurenta-reclamantă () împotriva sentinței civile nr.425/F din data de 07.05.2009, pronunțate de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.803/2009), în contradictoriu cu intimata-pârâtă Bank România SA B - având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta-reclamantă () prin apărător d-nul avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 19 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 26.10.2009 și intimata-pârâtă Bank România SA B prin apărător d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 20 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 27.09.2006.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente, întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă () prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătorești atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința anulării deciziei de concediere emisă de către intimata Bank România SA B și obligarea acesteia la achitarea drepturilor salariale începând cu data concedierii până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
Pentru a se pronunța astfel, recurenta-reclamantă prin avocat, solicită a se avea în vedere faptul că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal a constatat că în cauză măsura reorganizării societății pârâte a fost reală și efectivă, măsură care nu a fost fundamentată și dovedită în nici un fel, ba dimpotrivă, din dovezile administrate de către reclamantă, rezultă fără putință de tăgadă faptul că pârâta a obținut un profit substanțial, situație publicată și pe site-ul instituției bancare, depusă la Bursa din Budapesta, înfrângând fundamentul privind criza economică a luării acestei hotărâri.
Mai mult, recurenta-reclamantă prin avocat arată că desființarea locului de muncă al acesteia nu a avut la bază o cauză reală, efectivă și serioasă întrucât postul nu a fost desființat efectiv, fiind transferată o altă persoană pe acesta, având aceleași atribuții ca și cele ale reclamantei, pârâta încălcând dispozițiile art. 65 din Codul muncii.
Recurenta-reclamantă prin avocat, în opinia sa, arată că în cauză nu este vorba de o restructurare în adevăratul sens al cuvântului, și în acest sens solicită a se avea în vedere extrasul din revista angajaților unității ce circulă în unitățile bancare.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere faptul că instanța de fond nu a apreciat corect probele depuse în cauză, cu atât mai mult cu cât reclamanta a făcut dovezi în susținerea afirmațiilor sale, ori intimata-pârâtă nu a produs dovezi în ceea ce privește concedierea unui număr însemnat de persoane.
Față de aceste considerente, apreciază cererea ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă Bank România SA B prin avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de către recurenta-reclamantă, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, în cauză nefiind îndeplinite cerințele prev. de art.304 ind. 1 Cod proc. civ.
Astfel, arată că în opinia sa, instanța de fond corect a apreciat probele administrate în cauză, constatând că măsura concedierii recurentei-reclamante îndeplinește cerințele prev. de art. 65 alin.82) Codul muncii, în raport de înscrisurile depuse la dosar - respectiv ștatul de funcții și organigrama societății înainte și după restructurare din care rezultă că postul recurentei-reclamante nu mai este menținut în organigrama instituției intimate.
Mai mult decât atât, reclamantei i s-a făcut o ofertă de posturi vacante, pentru care nu și-a manifestat interesul, necomunicând consimțământul pentru posturile oferite.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că recurenta a solicitat sprijinul Agenției de Ocupare și Profesională B, cu toate că pârâta a dispus o concediere individuală, au fost aplicate prevederi obligatorii doar în cazul concedierii colective și anume acest anunț către instituția citată, solicitând pentru toți cei 22 de salariați disponibilizați redistribuirea acestora, în acest sens existând corespondența cu agenția de redistribuire.
Mai arată intimata-pârâtă că instanța de fond corect a apreciat că singura persoană îndreptățită să aprecieze asupra oportunității luării măsurii de desființare a locului de muncă al salariatului în raport de dificultățile economice este angajatorul, instanța neputând să cenzureze aceste motive.
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea recurentei-reclamante de anulare a deciziei și plata drepturilor salariale, intimata-pârâtă prin avocat solicită a se avea în vedere faptul că în prezent reclamanta este angajata pe baza recomandării date de către instituția pârâtă, în acest sens existând dovezi la dosarul cauzei.
Față de aceste considerente, intimata-pârâtă prin avocat, concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către recurenta-reclamantă cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.425F/7.05.2009, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta () în contradictoriu cu pârâta Bank Romania SA, având ca obiect anularea deciziei de concediere nr.190/18.02.2009 emisă de pârâtă, cu obligarea acestea la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate de instanță.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.190/18.02.2009 emisă de pârâta BANK ROMANIA SA B reclamanta ( ) a fost concediată pentru motive ca nu țin de persoana salariatului, la data de 18.02.2009. in art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 55 lit. c din Codul muncii.
Din decizia de concediere rezultă că motivul acestei măsuri este reorganizarea internă a Băncii, determinate de cauze economice și respectiv limitarea forței de vânzare, măsuri de susținere a stabilității băncii prin reducerea costurilor operaționale și de personal, măsuri financiare de susținere a lichidității.
Măsura reorganizării pârâtei a fost reală și efectivă și a fost adoptață prin Decizia nr. 1241/17.12.2008 a Directoratului BANK ROMÂNIA SA la dosarul cauzei, filele 37-38.
Reorganizarea în sensul art. 65 din Codul muncii nu presupune cu necesitate existența unei situații economice precare a societății angajatoare, ci privește modificare a schemei de personal, oportunitățile reorganizării societății neputând fi cenzurate de instanță, angajatorul fiind singurul în măsură să decidă asupra acestui aspect.
Potrivit art. 65 pct. 1 din Codul muncii, se poate dispune concedierea unui salariat atunci când desființarea locului său de muncă este determinată de dificultăți economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activității, iar potrivit pct.2 al aceluiași articol, desființarea acelui post trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Deci, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci extern acestuia, și anume desființarea locului de muncă.
Condiția de legalitate impusă este că desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează activitatea.
Din înscrisurile administrate în cauza, respectiv organigramele societății anterioare restructurării și statul de funcțiuni și organigrama pe luna martie 2009 și statul de funcțiuni după restructurare, rezultă că postul reclamantei nu se mai regăsește îh organigrama societății și nici în statul de funcțiuni al diviziei din care acesta a făcut parte, astfel că instanța de fond a apreciat că au fost respectate condițiile impuse de art. 65 pct. 2 Codul muncii, desființarea postului reclamantei fiind efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
De asemenea, pârâta a respectat procedura comunicării deciziei de concediere cu acordarea termenului de preaviz de 20 de zile și cu înștiințarea Agenției de Ocupare a Forței de Muncă în vederea obținerii sprijinului corespunzător pentru reîncadrarea contestatoarei într-un post potrivit pregătirii profesionale a acesteia, a comunicat lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate conform pregătirii profesionale a reclamantei, iar după desființarea postului contestatoarei, nu s-au mai făcut angajări pe postul deținut de aceasta.
Cu privire la indicarea în cuprinsul deciziei de concediere a Tribunalului Urziceni ca instanță competentă pentru a soluționa contestația împotriva măsurii luate de către pârâtă, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate atrage nulitatea absolută a deciziei, ci doar o eventuală repunere în termen a reclamantei în vederea efectuării contestației.
De altfel, din interogatoriul luat reclamantei ( ) reclamantei rezultă că acesta recunoaște faptul că au fost concediați și alți salariați ai băncii ca urmare a procesului de restructurare, că i s-au plătit 2 salarii de bază -plăți compensatorii-, precum și faptul că nu solicită reintegrarea în funcția deținută parata BANK ROMÂNIA SA B întrucât în prezent este salariată a BCR SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie, în esență arătând următoarele:
Instanța de fond a condiționat in mod netemeinic si nelegal ca "măsura reorganizării paratei BANK ROMANIA SA a fost reala si efectiva si a fost adoptata prin Decizia 1241/17.12.2008, a Directoratului BANK ROMÂNIA, aflata la dosarul cauzei.
Recurenta a solicitat instanței sa constate ca Decizia Directoratului nr. 1241/17.12.2009 prin care a fost luata măsura concedierii este mai mult decât sumara in arătarea motivelor pentru care se ia aceasta măsura.
De fapt, aceasta măsura nu a fost fundamentata si dovedita in nici un fel, ba dimpotrivă dovezile pe care subsemnata le-am administrat la instanța de fond arătau ca BANK ROMÂNIA a avut profit, (fiind primul an din istoria băncii in care aceasta a avut profit), in realitate aceasta fiind dupa cate se pare o măsura preventiva luata in detrimentul angajaților pentru ca banca sa-si păstreze profitul substanțial obținut pana la sfârșitul anului 2008 si nu o măsura necesara luata ca urmare a condițiilor financiare precare sau pierderilor băncii.
Instanța de fond a reținut in mod netemeinic si nelegal ca "reorganizarea in sensul art.65 din Codul nu presupune cu necesitate existenta unei situații economice precare a societății angajatoare ci privește orice modificare a schemei de personal oportunitățile reorganizării societății neputand fiind cenzurate de instanța, angajatorul fiind singurul in măsura sa decidă asupra acestui
aspect. "
Recurenta a solicitat instanței superioare sa constate ca instanța de fond a reținut in mod netemeinic ca angajatorul poate face orice modificare de personal dupa bunul sau plac, modificare numita reorganizare, fara ca instanța sa poată interveni si controla pentru legalitate si temeinicie procedura de reorganizare.
Aceasta libertate absoluta a angajatorului ar da naștere la decizii arbitrare si controversate, situații a căror apariție se evita in fapt prin controlul judiciar pe care ar trebui sa il exercite instanța de judecata in mod efectiv si nu formal cum a fost in cazul de fata.
Instanța de fond a reținut in mod netemeinic si nelegal ca au fost îndeplinite condițiile de legalitate ca aceasta concediere sa fie efectiva si cu o cauza reala si serioasa.
Condițiile de legalitate ale deciziei de concediere sunt expres menționate chiar de către instanța de fond fara ca aceasta sa cont de ele in cauza de fata.
Astfel, "desființarea locului de munca, este efectiva atunci cand el este suprimat din structura angajatorului, are o cauza reala cand prezintă un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizând imbunatatirea activității si nu disimulează activitatea."
Recurenta a solicitat Curții de APEL BUCUREȘTI sa constate ca de fapt in cauza de fata nu a fost respectata condiția concedierii efective intrucat locul de munca nu a fost suprimat cu adevărat având in vedere faptul ca in câteva săptămâni de la concedierea subsemnatei a fost transferata o alta persoana de la alt departament pentru a îndeplini atribuțiile respective, necesitatea . respectivelor atribuții subzistând in fapt si dupa data
concedierii subsemnatei. Dovada transferării unei alte persoane pe postul respectiv fost depusa de către subsemnata la dosarul cauzei, constând intr-un extras din buletinul intern/revista in ediție electronica a unității parate care face mențiuni cu privire la transferul unei alte persoane la data de 01.03.2009 la departamentul in care a lucrat subsemnata.
De asemenea, a solicitat instanței de control judiciar sa constate ca măsura concedierii nu a avut un caracter obiectiv intrucat aceasta a fost luata ca urmare a punctelor de vedere diferite pe care subsemnata le avea fata de conducătorul de departament in ceea ce privește respectarea unui set de valori la locul de munca.
In ceea ce privește cea de-a treia condiție, aceea a existentei unor studii temeinice care sa stea la baza luării acestei masuri, invederează instanței de control judiciar ca nu exista asemenea studii sau rapoarte financiar-contabile in care sa se concluzioneze ca este necesara luarea unei asemenea masuri de desființare a locurilor de munca in vederea bunului mers in continuare al organizației. Ba din contra, subsemnata am depus extrase de pe site-ul oficial al unității parate referitoare la situația financiara a acestei societăți din care reiese faptul ca unitatea a avut profit in anul respectiv si ca a avut o activitate pozitiva, rezultatele financiare publice ducând la concluzia ca de fapt măsura concedierii nu se justifica din punct de vedere tehnico-economic.
In ceea ce privește disimularea activității, solicita instanței de control judiciar sa aiba in vedere argumentele indicate la efectivitatea luării măsurii, menționata cu 3 paragrafe mai sus, idee in completarea cărora trebuie sa se seama de argumentul ca necesitatea existentei postului nu a dispărut efectiv intrucat s-a impus tranferarea unei alte persoane pentru îndeplinirea acelorași atribuții pe care le-a îndeplinit recurenta, activitățile in sine definind postul si nu fisa postului sau oraganigrama.
Instanța a reținut in mod netemeinic si nelegal ca probele administrate in cauza de față fac dovada suficienta a legalității hotărârii.
Recurenta a solicitat instanței de control judiciar sa constate ca de fapt parata in sarcina căreia cade obligația de a proba legalitatea masurilor dispuse, nu a probat in mod concludent si efectiv legalitatea si temeinicia masurilor dispuse.
In mod concret, solicită recurenta instanței sa constate astfel cum a învederat si mai sus ca probele depuse de către intimata - parata BANK ROMÂNIA si menționate de către instanța de fond in hotărârea sa decizia directoratului, statul de funcții sau organigrama băncii - ca acestea nu probează in nici un fel necesitatea si temeinicia luării măsurii reorganizării - in lipsa unor documente de fundamentare incontestabile, cat si faptul ca statul de funcții sau organigrama băncii nu fac proba absoluta in ceea ce privește desființarea efectiva a postului deoarece suma atribuțiilor postului definesc postul in sine si nu fisa postului, statul de funcții sau organigrama băncii.
Instanța a reținut in mod netemeinic si nelegal ca parata BANK ROMÂNIAS. a respectat procedura comunicării deciziei de concediere cu acordarea termenului de preaviz de 20 zile si
cu înștiințarea Agenției de Ocupare a Forței de Munca, in vederea obținerii sprijinului corespunzător pentru reîncadrarea contestatoarei intr-un post potrivit pregătirii profesionale a acesteia, ca a comunicat
lista tuturor locurilor de munca disponibile conform pregatiriii profesionale a reclamantei iar dupa desființarea postului contestatoarei nu s-au mai făcut angajări pe postul deținut de aceasta.
Referitor la instiintarea Agenției de Ocupare a Forței de Munca, in vederea obținerii sprijinului corespunzător pentru reincadrarea contestatoarei intr-un post potrivit pregătirii profesionale a acesteia, invederam instanței de control judiciar ca aceasta comunicare s-a făcut doar pentru un număr de 21 de persoane dintre cele 23 de persoane concediate conform afirmațiilor si dovezilor depuse la dosar de către parata insasi.
Aceasta neconcordanta reprezintă o dovada elocventa in ceea ce privește maniera de lucru a unitarii intimate cat si a lipsei de respect pe care o are aceasta unitate fata de lege si proprii angajați.
In ciuda faptului ca instanța de fond a considerat ca uni ta ta angajatoare a comunicat si a respectat intreaga procedura referitoare la oferirea unui post similar in cadrul unitarii, solicitam instanței de control judiciar sa constate ca in realitate aceasta a fost o procedura pur formala, subsemnata neavand in realitate posibilitatea de a ocupa unul din acele posturi întrucât nu a primit nici pana in prezent un răspuns la interviul pe care 1-a susținut cu unul dintre reprezentații departamentului de resurse umane ale unitarii angajatoare.
In ceea ce privește proba cu interogatoriul luat recurentei-reclamatente instanța de fond acorda o importanta deosebita acesteia, respectivul interogatoriu nu aduce nicio informație importanta care sa conducă la aflarea adevărului, facandu-se referire de fapt
la aspecte irelevante - plata unor salarii compensatorii prevăzuta la nivel de ramura si de unitate sau la incadrarea subsemnatei in cadrul unei alte unitari angajatoare, trecandu-se cu vederea interogatoriul propus de către subsemnata in cadrul căreia întrebărilor pertinente si utile adresate de către subsemnata s-au dat răspunsuri care nu au nicio
legătura cu întrebarea pentru a evita probele spinoase sesizate.
Completarea argumentării criticilor aduse sentinței atacate; motive ce țin de fondul cauzei invocate in vederea admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata.
Desființarea locului de munca ocupat de subsemnata nu a avut o cauza reala si serioasa in conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel cum s-a indicat atat in cererea de chemare in judecata cat si pe parcursul intregii judecați in fata instanței de fond, in conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii, desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Cauza reala si serioasa care sta la baza concedierii subsemnatei reclamante indicata in mod neîntemeiat de care parata BANK ROMÂNIA SA. este cri^a financiara mondiala generalizata care a afectat unitatea angajatoare astfel începând cu sfârșitul anului trecut de încât a fost nevoita sa ia măsura concedierii reclamantei ca urmare a acestei crize.
Recurenta a solicitat instanței sa constate ca existenta crizei financiare mondiale este de notorietate insa acesta nu o indreptateste pe parata BANK ROMÂNIA A ca, inca de la începutul acestei crize si fara sa fie afectata cu adevărat de aceasta criza, sa fie nevoita sa ia măsura concedierii angajaților.
Mai degrabă se poate spune ca parata a luat o asemenea măsura in mod neintemeiat deocamdată si mai mult din precauție in detrimentul angajărilor pentru a putea sa-si păstreze profitul substanțial obținut pana la sfârșitul anului 2008.
In dovedirea afirmațiilor de mai sus recurenta a invederat instanței ca parata BANK ROMÂNIA A nu a fost afectata in mod dramatic de criza financiara mondiala dupa cum reiese din concluziile financiare postate de către aceasta pe site-ul oficial al BANK ROMÂNIA la rubrica "Despre noi" si din Raportul in limba engleza a exercițiului financiar ale grupului bancar pe anul 2008, documente depus spre informare la Bursa de Acțiuni din Budapesta, si depuse si de către subsemnata in cadrul dosarului de fata.
Recurenta a mai aratat instanței de control judiciar ca aceste documente au fost scoase la imprimanta de pe site-ul oficial al unitarii angajatoare parate si ca subsemnata l-a depus in intregime in limba engleza si in extras in limba - traducerea legalizata a segmentului referitor la BANK ROMÂNIA
Din rezultatele financiare prezentate in mod punctual pe site-ul oficial al paratei BANK ROMÂNIA A si depuse de către subsemnata reclamanta la termenul din data de 05.05.2009, termen la care cauza s-a judecat pe fondul sau, nu putem decât concluziona ca aceasta nu a fost afectata in mod dramatic de criza financiara mondiala ba dimpotrivă, in trimestrul III al anului 2008 si-a crescut poziția pe piața si si-a mărit profitul cu 80 o fata de anul anterior, fapt care ne dovedește ca reorganizarea prin desființarea locului de munca ocupat de către subsemnata () nu a avut o cauza reala si serioasa atâta timp cat unitatea angajatoare realizase in perioada precedenta un profit substanțial.
In acest sens s-a pronunțat si jurisprudenta, care a reținut intr-o Decizie1 de speța ca "In situația in care reorganizarea unității nu este efectiva, desființarea locului de munca de natura celui ocupat de contestatoare face ca măsura de concediere sa nu fie legala."
Desființarea locului de munca ocupat de subsemnata nu a avut o cauza reala si serioasa intrucat postul pe care subsemnata 1-a ocupat in cadrul Departamentului Trezorerie nu a fost desființat efectiv, parata incalcand dipozitiile art. 65 din Codul muncii, deoarece la scurt timp dupa concedierea subsemnatei, mai precis de la data de 1 martie 2009 fost transferata o alta persoana de la un alt departament in departamentul unde subsemnata am fost angajata.
Acest aspect reiese in mod indubitabil din articolul publicat in numărul 43 din luna martie 2009 al Magazin, revista angajaților unității, la pagina 4 si din intranet, rețeaua informatica interna a tuturor angajaților băncii de pe care au fost depuse extrase de către subsemnata la același termen de judecata, respectiv. 05.05.2009.
faptul ca aceste informării au fost imprimate pe hârtie de pe site-ul unitarii parate, rețeaua interna, astfel incat se poate spune ca informația originala se afla in format electronic si nu scriptic, pentru a exista posibilitatea conformării cu originalul.
In ceea ce privește probele depuse de către unitatea angajatoare solicitam instanței de judecata sa le privească pe acestea cu rezerve intrucat acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza de fata, concluziile care se desprind din acestea fiind chiar contradictorii cu cele care se desprind din înscrisurile depuse de către subsemnata si care emana, in proporție covârșitoare, de la societatea parata.
Cu titlu de exemplu recurenta a evidentiat concluziile contradictorii care se desprind din depunerea Adresei paratei de luare in evidenta a tuturor persoanelor concediate - 21 de persoane trimisa către Agenția de Ocupare a Forței e Munca B, cu toate ca din celelalte documente depuse de către unitatea parata (decizii de concediere, evidente ale persoanelor concediate, etc.) reiese ca au post concediate 23 si nu 21 de persoane, astfel cum am prezentat in detaliu situația la capitolul precedent.
Revenind la preluarea atribuțiilor subsemnatei de către o alta persoana desi acest post "se desființase" invederam instanței ca este vorba de d-ra, care a fost transferata din funcția de Credit r din cadrul Departamentului Credite in funcția de r in Departamentul Trezorerie, reinfiintandu-se cu aceasta ocazie postul pe care l-am deținut subsemnata anterior in cadrul aceluiași departament, la numai câteva zile de cand acesta fusese desființat si subsemnata concediata.
Este astfel evidenta nevoia unității angajatoare de ocuparea respectivului post de către o persoana, desființarea acelui post nefiind decât un pretext pentru concedierea subsemnatei.
Așadar, Decizia nr. 1241 Directoratului BANK ROMÂNIA A din data de 17 2008 (emisa intr-o perioada in care nici nu se încheiase cea mai profitabila perioada din istoria România SA) nu reflecta realitatea si necesitățile adevărate ale băncii atat din punct de vedere financiar, in sensul ca dificultățile economice de care se fac vorbire in întâmpinare nu sunt nici pe departe reale astfel cum am dovedit mai sus, cat si din punct de vedere al forței de munca in sensul ca nu era necesara restructurarea departamentului de Trezorerie prin desființarea postului subsemnatei având in vedere ca. cele doua persoane ramase in departament nu au putut sa faca fata cerințelor si drept urmare la puțin timp de la concedierea subsemnatei a fost necesara reinfiintarea postului pe care parata il desfintase inainte cu doua săptămâni.
In concluzie, astfel cum s-a dovedit cu prisosinta mai sus, recurenta a solicitat instanței sa constate ca desființarea postului subsemnatei nu a fost reala si nici efectiva, incalcandu-se in mod evident si flagrant dispozitiile art. 65 din Codul muncii.
In ceea ce privește aspectul angajării unei alte persoane pe postul ocupat de fostul angajat care a fost concediat, recurenta a cerut instanței sa constate ca in jurisprudenta si in doctrina juridica se arata in mod expres faptul ca nu se justifica desființarea postului de munca si in consecința, concedierea salariatului, atunci când angajatorul angajează ulterior, la un interval scurt de timp, un alt salariat care sa indepiinesca atribuții similare celui care a post concediat.
Or în cauza de față solicită instanței de control judiciar- sa constate ca la puțin timp dupa ce subsemnata fusesem concediata a fost transferata o alta persoana, respectiv. având aceleași atribuții ca si cele ale subsemnatei in cadrul Departamentului de Trezorene.
De asemenea, se mai arata cu aceeași ocazie ca nu se justifica desființarea postului de munca si, in consecința, concedierea salariatului in situația in care un alt salariat, încărcat excesiv este însărcinat sa execute și atribuțiile de serviciu a le celui concediat. In acest caz, in realitate locul de munca nu a dispărut ca necesitate funcționala.
Recurenta a mai solicitat instanței de control judiciar sa constate faptul ca in doctrina juridica se indica in mod expres faptul ca se săvârșește un abuz de drept in situațiile in care concedierea nu se face respectând dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii, respectiv desființarea locului de munca nu are o cauza serioasa si reala, abuz de drept care duce la anularea deciziei de concediere si, implicit, a întregii proceduri care a fost făcuta in mod netemeinic si nelegal.
Mai mult decât atat, s-a cerut instanței sa constate ca in practica judecătoreasca din mai muie state europene, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului nu este posibila decât daca angajatorul care are interes legitim a făcut eforturi rezonabile pentru a evita concedierile sau a le diminua, sau a negociat cu reprezentanții salariaților.
Având in vedere cele arătate mai sus, nu se poate vorbi de o concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului ca urmare a desființării locului de munca pentru ca desființarea locului de munca trebuia sa aiba o cauza efectiva, reala si serioasa.
Mai degrabă putem vorbi de un abuz de drept având in vedere ca. desființarea locului de munca nu a avut o cauza efectiva, reala si serioasa in conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
Recurenta a învederat instanței ca parata a organizat un program de disponibilizare a angajaților care se desfășoară in termen de 6 luni pentru a evita cu rea-credinta concedierea colectiva si indeplinirea procedurilor legale aplicabile in acest caz, aspect ce duce la concluzia ca in cauza de fata a fost săvârșita o frauda la lege.
S-a solicitat instanței sa constate si in aceasta privința ca principiul răsturnării sarcinii probei care este aplicabil in dreptul muncii se justifica in mod deplin in aceasta privința deoarece numai parata poate face dovada ca a fost o concediere individuala si nu colectiva.
In acest sens recurenta aai nvederat instanței ca parata a depus o serie de documente printre care se afla si "Decizia nr. 1241 Directoratului Bank România SA din 17 2008". document in care instituția parata isi asuma anumite termene pentru reducerea personalului, numărul de persoane din fiecare direcție ce urmează a fi concediate indicandu-se in paranteze.
S-a solicitat instanței, sa constate ca instituția parata a eșalonat concedierile pe o perioada de câteva luni tocmai pentru a evita concedierea a 30 de angajați intr-o perioada de 30 zile ceea ce ar fi dus la procedura concedierii colective.
Recurenta a învederat instanței ca la sfârșitul reducerii personalului propusa de către instituția parata prin aceasta Decizie 1241/17.12.2008 urmează a fi disponibilizate 67 de persoane, număr ce depaste cu mult valoarea prag indicata de art. 68 alin. 1 litera c) din Codul muncii insa nu in perioada de 30 de zile indicata de respectivul act normativ pentru a fi concediere colectiva.
Din modul de a acționa in general al unității parate se desprinde intenția de a evita aplicarea prevederilor legale referitoare la concedierea colectiva folosindu-se de prevederile art. 68 din Codul muncii in sensul concedierii eșalonate a angajaților, nu mai mult de 30 de angajați in 30 de zile.
Acest procedeu prin care un subiect de drept se folosește de anumite prevederi legale pentru a evita aplicarea altor prevederi legale este cunoscut in doctrina juridica ca si "frauda la lege", procedura care este sancționată in mod evident cu lipsirea de efecte juridice a documentului contestat.
Procedura impusa de concedierea individuala de munca pentru motive care nu țin persoana salariatului, ca urmare a restructurării postului de munca,nu a fost realizata in conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 1, alin. 3 si alin.4 din Codul muncii.
Astfel, solicita recurenta instanței sa constate ca la data de 23.01.2009, a primit comunicarea numărul 2270 prin care i se aducea la cunostinta posibilitatea de a opta pentru ocuparea unui post compatibil cu pregătirea profesionala potrivit dispozițiilor art. 64 alin 1 si art. 67 din Codul muncii.
S-a menționat faptul ca in vederea ocupării posturile indicate in respectiva comunicare se dădea concurs pe post sub forma unui interviu in cazul in care respectivele posturi erau vizate de mai mulți participanți si ca posturile indicate intr-o prima faza ca sunt vacante au fost următoarele: -Agentia B, Client -Agentia B, (perioada determinata)-Sucursala Targu, (perioada determinata)-Sucursala S,. Manager-Canale alternative de distribuție, Manager Recuperare creanțe persoane fizice-HO/ risk.
Recurenta a învederat instanței faptul ca in chiar aceeași zi in care am primit aceasta comunicare de la Departamentul de Resurse Umane, am dat curs invitației si am mers la interviu.
Pentru postul de teller (casier) care ramasase liber si care nu necesita o experiența deosebita in domeniul bancar, am susținut interviu urmând sa mi se aducă la cunostinta in cel mai scurt timp rezultatul.
Acest rezultat nu i-a fost comunicat niciodată desi aveam dreptul legal de al cunoaște si de a acționa in cunostinta.
S-a învederat instanței ca din succesiunea evenimentelor mai sus indicate se trage concluzia ca respectiva oferta de posturi in cad nil aceleiași instituții a fost pur formala si doar pentru a respecta in aparenta prevederile legale incidente deoarece rezultatul, pozitiv sau negativ al respectivului interviu nu mi-a fost comunicat in nici un fel nici pana la data prezentei.
In ceea ce privește angajarea sa la Banca Comerciala SA, invederează instanței ca aceasta sunt aspecte conexe care nu fac obiectul litigiului de fata si cu care recurenta sau partea adversa printr-o cerere reconventionala nu au investit instanța.
Cu privire la obligarea paratei la plata derpturilor salariale cuvenite recurentei de la data concedierii pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, recurenta a solicitat instantei sa constate ca acesta reparare este pe deplin justificata fata de prevederile art 78 al 1 din Codul muncii, determinata de masura concedierii care este ilegala
În drept, recurenta a invocat disp. art.3041Cod procedură civilă, art.65 și următoarele din Codul muncii, art.76 Codul muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși motivele de recurs sunt amplu dezvoltate, în esență recurenta critică sentința primei instanțe pentru faptul că Tribunalul Ialomițaa reținut cauză reală și serioasă a desființării efective a postului deținut de recurentă, deși acest lucru este infirmat în opinia acesteia de transferul unui alt salariat de la alt departament pentru a îndeplini atribuțiile ce-i reveneau recurentei.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că din analiza comparativă a statului de funcții și a organigramei elaborate de angajator înainte și după reorganizare, rezultă că postul ocupat de recurentă a fost în mod efectiv desființat, alături de alte două posturi, reorganizarea având o cauză reală și serioasă, constând în eficientizarea activității societății. Așa cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, pentru a ne situa în ipoteza reorganizării, reglementata de dispozitiile art 65 din Codul muncii, nu este absolut necesarsa existe o situatir economica precara a societatii angajatoare, prin reorganizare înțelegându-se orice modificări ale schemei de personal, fiind prerogativa angajatorului să decidă asupra oportunității unor astfel de modificări în raport de necesitățile firmei și de posibilitățile de optimizare a activității acesteia.
Faptul că ulterior, atribuțiile de serviciu ale recurentei-reclamante au fost preluate de un alt salariat, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, în conditiile in care din statul de funcții și din organigrama emise ulterior reorganizării rezulta ca postul a fost efectiv desființat, ceea ce a condus, astfel, la o reașezare a atribuțiilor de serviciu intre salariati.
Pentru toate aceste considerente, față de disp. art.312 Cod procedură civilă, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă ). împotriva sentinței civile nr.425/F/7.05.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata-pârâtă BANK ROMÂNIA SA
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex.
2.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Singh Ioana
Judecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 331/2010. Curtea de... → |
|---|
