Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 4646/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 2736/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.4646
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta, împotriva sentinței nr.1226/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Universitar de Urgență, având ca obiect - contestație decizie de suspendare contract de muncă. având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 22.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de fata, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1226/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Universitar de Urgență
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta are funcția de Director administrativ în cadrul Spitalului Universitar de Urgență
La data de 16.12.2008 intimata emite decizia cu nr.1162 prin care se dispune suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei, în temeiul dispozițiilor art.52 litera c Codul Muncii.
Potrivit prevederilor susmenționate, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile în funcția deținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Cerințele prevăzute de lege sunt ca angajatorul să fie formulat o plângere penală împotriva salariatului sau salariatul a fost trimis în judecată la sesizarea unei alte persoane fizice sau juridice decât angajatorul iar fapta reclamată să fie incompatibilă cu funcția deținută.
În speță, instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea opera suspendarea prevăzută de art.52 al.1 litera c Codul Muncii.
Intimata a făcut dovada că a formulat 2 plângeri penale împotriva reclamantei înregistrate la DGPMB - Poliția Sectorului 5 B Serviciul de Investigare a Fraudelor sub nr.50113/19.11.2008 și 53688/10.12.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și uz de fals în legătură cu încheierea unui contract de furnizare de echipamente de aer condiționat, pentru -perator nr.35783/18.08.2008 între și SC SRL B, și în legătură cu încheierea contractului de închiriere nr.33325/31.07.2008 pentru spații de publicitate între și SC Media Print SRL.
Reclamanta este acuzată că a favorizat câștigarea licitațiilor unor firme pentru furnizarea de materiale (echipamente serviciu, la prețuri nejustificat de mari).
Pârâta pretinde că la una dintre aceste firme, SC SRL, reclamanta este asociat, iar cealaltă firmă, SC SRL, are ca director pe d-na - administrator la firma la care reclamanta deține părți sociale.
S-a considerat că faptele reclamate sunt incompatibile cu funcția de Director administrativ deținută de reclamantă, în temeiul căreia aceasta răspunde de organizarea, conducerea, coordonarea și controlul activităților din subordine.
Contrar susținerilor reclamantei, Codul Muncii nu conține reglementări privind conținutul deciziei de suspendare emisă în baza dispozițiilor art.52 Codul Muncii astfel încât această decizie nu trebuia să cuprindă menționarea faptelor penale de săvârșirea cărora este acuzată reclamanta.
Așa cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr.24/2003 instituția suspendării contractului de muncă reprezintă o măsură de protecție a angajatorului al cărui contract nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Luând măsura suspendării contractului individual de muncă, angajatorul nu se pronunță asupra vinovăției sau nevinovăției angajatului și nici asupra răspunderii penale, acestea fiind chestiuni a căror soluționare intră în sfera de activitate a organelor judiciare.
Angajatorul poate doar să formuleze plângerea penală împotriva salariatului, dacă deține date și indicii suficiente cu privire la săvârșirea de către acesta a unei fapte penale incompatibile cu funcția deținută solicitând autorităților competente soluționarea cazului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, solicitand modificarea in tot a sentinței recurate in sensul admiterii contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1162/ 16.12.2008 emisa de intimata.
În motivarea recursului recurenta a arătat că prin contractual individual de munca incheiat si înregistrat sub nr. 285/02.04.2007, a fost angajata de aceasta pe postul de director administrativ, pe perioada nedeterminata.
Pe fondul unor neînțelegeri cu conducerea Spitalului, determinate de faptul ca a inteles sa exercite in mod corect atributiunile de serviciu, in data de 24.09.2008 intimata a emis Decizia nr. 929 prin care a dispus suspendarea subsemnatei din funcția de director administrativ pe o durata de 45 zile lucratoare, perioada in care o Comisie nominalizata de managerul spitalului urma sa efectueze cercetări cu privire la activitatea desfășurata in aceasta funcție. Prin aceeași Decizie s-a dispus ca pe perioada suspendării subsemnata sa ocup funcția de economist Prin Sentința Civila nr. 7085/14.11.2008 - dosar nr- - Tribunalul Bucureștia dispus anularea acesteia. In acest context, in data de 11.11.2008 intimata a emis Decizia nr. 1065 prin care a dispus ca de la data de 19.11.2008 inceteaza suspendarea subsemnatei din funcția de Director administrativ, urmând ca de la aceeași data sa imi reiau prerogativele specifice funcției, tot de la data de 19.11.2008 incetand valabilitatea Deciziei 929/24.09.2008. In mod total abuziv, in data de 19.11.2008, intimata emite Decizia nr. 1079 prin care, incepand cu data de 20.11.2008 anulează postul de director administrativ din Statul de funcții al unității. Prin aceeași Decizie recurenta arata ca a fost revocata din funcția de director administrativ si a fost încadrata din nou in funcția de economist grad I in cadrul Serviciului de Statistica si Evaluare Medicala, contractual individual de munca urmând sa fie incheiat pe durata determinata, pentru o perioada de 3 luni, iar in termenul perioadei de proba de 30 de zile urmând sa se analizeze posibilitatea prelungirii sau incetarii acestui contract individual de munca, urmând ca titularizarea sa se realizeze prin concurs.
In data de 16.12.2008, intimata emite Decizia nr. 1162 (decizie care face obiectul prezentului dosar), prin care se dispune, incepand cu data de 17.12.2008, suspendarea contractului individual de munca, contract ce privește funcția de economist la Serviciul de Statistica si Evaluare Medicala, suspendare determinata de faptul ca intimata a formulat plângeri penale pentru săvârșirea unor fapte grave, de natura sa aducă prejudicii instituției.
Astfel, instanta de fond retine ca la Politia Sectorului 5 B -Serviciul de investigare a fraudelor, au fost înregistrate doua plângeri penale - 50113/19.11.2008 si 53688/10.12.2008 pentru săvârșirea in exercitarea atribuțiilor de serviciu - Director Administrativ a infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice, fals intelectual si uz de fals. Arata recurenta ca hotărârea instanței de fond este nelegala prin prisma art. 304 pct. 8 si 9.pr.civ. in sensul ca instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii.
Astfel, art. 52 alin. 1 lit. c din Codul Muncii prevede: "Contractul individual de munca poate fi suspendat din inițiativa angajatorului in următoarele situații:. c) in cazul in care angajatorul a formulat plângere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținuta, pana la rămânerea definitive a hotărârii judecătorești".
Recurenta arata ca a fost suspendata din funcția de economist pentru fapte pe care intimata susține ca le-a savarsit in funcția de Director administrativ.
Astfel, potrivit Codului muncii, angajatorul poate suspenda contractual individual de munca in cazul in care plângerea penala are legătura directa cu atribuțiile de serviciu ale angajatului care sunt prevăzute prin contractul de munca, fisa postului, regulamente de ordine interioara etc.
In drept, cererea se intemeiaza pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cpc, art. 304ind1 Cpc.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține ca recursul nu este fondat.
Astfel, chiar daca la momentul emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de munca recurenta nu mai detinea functia de director administrativ, faptele imputate acesteia, prin continutul lor, determina o incompatibilitate si cu postul detinut la acel moment. Plangerea penala se refera si la infractiunile de fals intelectual si uz de fals, acestea creand o stare de incompatibilitate si cu alta functie, nefiind specifice unei anumite activitati. Incompatibilitatea la care se refera art. 52 Codul Muncii nu trebuie inteleasa in sensul ca in mod obligatoriu faptele trebuie savarsite in exercitarea functiei pe care salariatul o detine la data emiterii deciziei, ci este suficient ca faptele respective sa aiba legatura cu munca prestata in favoarea angajatorului, in raport de intreaga situatie de fapt. Intrucat postul de director administrativ a fost desfiintat din structura angajatorului, salariata ocupand o alta functie, intervalul scurs intre aceste momente fiind foarte scurt, nu se poate nega dreptul angajatorului de a lua o masura prevazuta de Codul Muncii in vederea protejarii activitatii sale, atat timp cat aceasta modificare a functiei a fost generata de cauze obiective.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței nr.1226/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Universitar de Urgență, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
14.07.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 991/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5978/2009. Curtea... → |
|---|
