Contestație decizie de concediere. Decizia 612/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 612
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Sorina Ciobanu Camelia Draghin
: - -
GREFIER: - - -
************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de SC. ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr.353 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-. -
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta prin consilier juridic și intimata, care se legitimează cu BI Seria - nr.- și CNP --.-
Procedura este legal îndeplinită. -
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.-
Reprezentantul recurentei având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond menținerea deciziei de desfacere a contractului de muncă ca fiind temeinică și legală. - Solicită obligarea la cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport. -
Intimata având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, susținând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică în raport de probele administrate în cauză. -
S-au declarat dezbaterile închise. -
CURTEA
-deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.353 din 5.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de contestatoarea - în contradictoriu cu intimata ROMÂNIA. A fost anulată decizia de concediere disciplinară nr.4754/04.12.2007.A fost obligată intimata să o reîncadreze pe contestatoare în postul deținut de aceasta anterior desfacerii disciplinare a contractului de muncă. A fost obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale aferente perioadei desfacerii disciplinare a contractului de muncă, respectiv începând cu data de 04.12.2007 până la data reîncadrării, reactualizate la data executării, drepturi ce vor fi calculate de intimată în raport cu dispozițiile art.78 alin.1 Codul Muncii.- S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoarea.-
A fost obligată intimata România să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de onorariu pentru avocatul din oficiu al contestatoarei.-
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 12/103 din 08.01.2008, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 4754/04.12.2007 emisă de intimata Romania, solicitând anularea acesteia, reintegrarea sa pe postul deținut anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data suspendării contractului de muncă pentru cercetare disciplinară și până la data reintegrării efective, indexate, majorate etc. precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că a fost încadrată la societatea intimată începând cu data de 19.02.2007, îndeplinind funcția de șef adjunct magazin din data de 01.05.2007 și că și-a desfășurat activitatea specifică postului deținut, deși nu a beneficiat de o instruire sau școlarizare prealabilă, până la începutul lunii noiembrie 2007, când sub pretextul că SRV- ul a găsit produse expirate i s-a solicitat să-și dea demisia. Arată că, după refuzul său, a primit o decizie de suspendare a contractului individual de muncă pentru cercetare disciplinară, fiind totodată convocată să dea notă explicativă cu privire la cele susținute în referatul de sancționare nr. 4281/06.11.2007.
Consideră contestatoarea că decizia emisă este nulă absolut, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale. Totodată, a arătat petenta că acuzele care i se aduc nu pot constitui motiv pentru concedierea sa disciplinară întrucât și-a îndeplinit conștiincios sarcinile de serviciu.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, arătând, în esență, că petenta se face vinovată de nerespectarea atribuțiilor de serviciu și a sarcinilor trasate de superiorul direct, precum și de comportament total neadecvat la locul de muncă. Consideră că decizia de concediere emisă este legală și temeinică, fiind respectată procedura prealabilă de cercetare disciplinară.
Analizând contestația în raport de probele administrate și dispozițiile legale în materie, instanța a constatat-o întemeiată, motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin decizia nr. 4754 din 04.12.2007 emisă de SC România, contestatoarea - a fost concediată, în temeiul art. 61 lit. din Codul Muncii, reținându-se în sarcina sa:
a) nerespectarea prevederilor contractului individual de muncă și al fișei postului privind disciplina muncii, încălcarea dreptului salariaților subordonați privind demnitatea în muncă și egalitatea de șanse și tratament,
b). nu a asigurat desfășurarea optimă a activității comerciale prin neîndeplinirea sarcinilor trasate de superior și prin comportamentul total neadecvat față de subordonați, favorizând un climat de stres."
Ori, analizând actul decizional contestat, instanța a constatat că nu este îndeplinită cerința art. 268 alin. 2 lit. a din Codul Muncii. În speță, decizia de sancționare cuprinde o descriere generală a faptelor ce constituie abateri disciplinare. Din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă, în concret care anume abateri disciplinare au fost săvârșite, data săvârșirii faptelor reținute ca abateri disciplinare sau caracterul continuu al acestora, astfel încât nu se poate verifica respectarea prevederilor art. 268 alin.1, privind termenul de 30 de zile de la data constatării abaterii, consemnată la registratura generală a unității, termen în care se poate face cercetarea propunerii de sancționare și comunicarea deciziei de sancționare disciplinară.
Așa-zisele abateri disciplinare sunt menționate în mod generic și neindividualizate, nefiind precizat în ce constau actele de indisciplină și ce prejudiciu a suferit unitatea.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a reținut că decizia contestată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. a și b din Codul Muncii, fiind lovită de nulitate absolută, astfel încât se impune anularea acestei dispoziții.
Având în vedere dispozițiile art. 78 alin.1 și 2 din Codul Muncii, instanța a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior și va obliga intimata la plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Susținerile intimatei privind imposibilitatea reintegrării contestatoarei, motivat de vânzarea intervenită între SC România și SC SRL, nu a putut fi primită, având în vedere că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare și cesiunea de drepturi nr. 5/6711 din 28.12.2007, art. 9: " este succesorul în drepturi, din punct de vedere al dreptului muncii, în raport cu angajații preluați de la."
În temeiul dispozițiile art. 81 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, ca parte căzută în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata România, recurs declarat și motivat în termen și înregistrat pe rolul Curții de Aperl B sub nr-.-
Susține recurenta faptul că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, în mod greșit reținându-se că nu este îndeplinită cerința art.268 alin.2 lit.a și b din Codul Muncii.Aceasta întrucât invocă recurenta,decizia de sancționare contestată cuprinde descrierea faptelor care constituie abateri disciplinare, fiind astfel respectate dispozițiile legale sus-menționate. -
În susținerea recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat. -
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.3041, 312 Cod procedură civilă se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta. -
În mod corect a reținut instanța de fond că decizia de sancționare contestată este lovită de nulitate absolută.
Astfel,înainte de analizarea fondului cauzei sub aspectul vinovăției sau nevinovăției contestatoarei, și implicit, a legalității și temeiniciei deciziei de sancționare atacată, instanța are obligația de a verifica dacă decizia contestată cuprinde toate elementele, a căror omisiune este sancționată de legiuitor cu nulitate absolută,potrivit dispozițiilor art.268 alin.2 Cod procedură civilă.-
Textul menționat, la litera a, prevede sub sancțiunea nulității absolute, că în decizie se cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, pentru a putea fi legală. -
Privind această mențiune, în decizie trebuie descrise în mod concret faptele pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară.-
Astfel, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară presupune menționarea aspectelor care o individualizează și anume data la care a fost săvârșită ( pentru a putea verifica dacă sancțiunea a fost aplicată în termenul prevăzut de art.268 alin.1 Codul Muncii ) și modalitatea în care s-a comis, în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina contestatorului.-
Concret în decizia de concediere nr.4754 din 04.12.2007 faptele sunt menționate astfel:
a) nerespectarea prevederilor contractului individual de muncă și ale fișei postului privind disciplina muncii, încălcarea dreptului salariaților subordonați privind demnitatea în muncă și egalitatea în șanse și în tratament.-
b) nu a asigurat desfășurarea optimă a activității comerciale prin neîndeplinirea sarcinilor trasate de superiori și prin comportamentul total neadecvat față de subordonați, favorizând un climat de stres.-
Așadar, prin decizia sus - menționată nu sunt descrise faptele și nu se arată care sunt acele nereguli pentru care a fost necesară aplicarea sancțiunii disciplinare.-
Trimiterea la prevederile Contractului individual de muncă, ale fișei postului nu prezintă relevanță, față de dispozițiile legale care prevăd strict și imperativ, care sunt elementele obligatorii ale unei decizii.-
Enumerarea faptelor cu ocazia audierii contestatoarei nu înlocuiește omisiunea recurentei, întrucât este vorba despre o nulitate absolută și expresă.
Caracterul normei legale este imperativ, și încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.-
Sub acest aspect, decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, iar soluția primei instanțe este corectă, contrar susținerilor recurentei.-
Urmează ca, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă să fie respins ca nefondat recursul.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de SC ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.353 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2008.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.,
Red.dec. /20.09.2008
Tehn.red.EG./29.09.2008
Ex.2
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Sorina Ciobanu Camelia Draghin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 334/2008. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 427/2009. Curtea de... → |
|---|
