Contestație decizie de concediere. Decizia 613/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.613/
Ședința publică din 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de intimata "" - SUCURSALA B, cu sediul în B, nr.2A, jud.B împotriva sentinței civile nr.460/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatoarea -, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.09.2008 care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 24.09.2008 și apoi la data de 25.09.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.460/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.21/25.03.2008 emisă de intimata SC B -
S-a anulat decizia sus-menționată.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior concedierii.
A obligat pe intimată să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației pentru perioada începând cu 23.04.2008 până la data reintegrării efective.
A obligat pe intimată să plătească contestatoarei suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 879/113/10.04.2008 pe rolul Tribunalului Brăila, contestatoarea a contestat decizia nr.21/25.03.2008 emisă de intimata - B, solicitând anularea acestei decizii, reintegrarea sa în funcția avută anterior și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației de la data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective
La ultimul termen de judecată contestatoarea a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că a fost angajată ca subinginer, după care, urmare a intrării unei salariate în concediu postnatal, intimata a decis ca ea să îndeplinească funcția de secretară a directorului executiv al zonei B și a celui comercial.
Deși contestatoarea a solicitat expres să participe la cursurile de perfecționare, intimata a refuzat-o, astfel că și după întoarcerea din concediul postnatal a celeilalte salariate contestatoarea a continuat să îndeplinească funcția de secretară.
La data de 25.03.2008 intimata a emis decizia atacată prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, motivat de dificultățile economice ale unității, restrângerea portofoliului de lucrări specifice și faptului că nu sunt posturi vacante corespunzătoare pregătirii contestatoarei, motive despre care aceasta susține că sunt nereale.
În drept contestatoarea a invocat dispozițiile art.65 alin.1 și 281 și următoarele din Codul muncii.
Ca dovadă a celor susținute a depus copie de pe decizia contestată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care s-a apărat arătând că locul de muncă ocupat de contestatoare s-a desființat datorită modificării structurii organizatorice a societății, desființarea locului de muncă fiind efectivă, iar cauza ei reală și serioasă.
Intimata a precizat că, urmare a restrângerii portofoliului de lucrări, obiectul muncii menționat în contractul individual de muncă al contestatoarei a fost imposibil de îndeplinit încă din anul 2005, astfel că până la data desființării celor trei zone de execuție i s-a oferit posibilitatea să își continue activitatea pe locul de muncă al altei salariate, care avea contractul de muncă suspendat.
În dovedirea apărărilor intimata a depus copie de pe contractul individual de muncă și actul adițional, carnetul de muncă al contestatoarei, vechea și actuala organigramă, decizia de modificare a structurii organizatorice, precum și referatul întocmit de directorul zonei B cu privire la situația contestatoarei.
La propunerea contestatoarei s-a administrat proba cu interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Contestatoarea a fost angajată de intimata - B în funcția de subinginer la Zona B pe o perioadă de 5,5 luni, începând cu data de 16.06.2004, astfel cum reiese din copia contractului individual de muncă depusă la dosar.
Prin actul adițional încheiat la data de 6.10.2004 durata contractului de muncă a fost modificată în durată nedeterminată.
Prin decizia nr.21/25.03.2008 intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 23.04.2008, în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.
În motivarea deciziei s-a arătat că măsura a fost luată avându-se în vedere dificultățile economice, restrângerea restrângerea portofoliului de lucrări specifice.
În conținutul deciziei s-a mai precizat că unitatea nu poate oferi un alt loc de muncă, deoarece nu are posturi vacante corespunzătoare pregătirii contestatoarei.
Decizia a fost contestată în termenul prevăzut de art.268 alin.5 Codul muncii.
Examinând legalitatea deciziei, instanța constată că, potrivit art.76 Codul muncii, măsura concedierii este lovită de nulitate absolută deoarece nu s-au respectat dispozițiile art.74 lit.d Codul muncii.
Astfel, art.74 lit d Codul muncii prevede că decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
Art.64 Codul muncii la care se face trimitere stipulează la alin.1 că, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit.c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
Conform alin.2 al aceluiași articol, n situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale și/sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
Deși art.65 Codul muncii nu reglementează în sarcina angajatorului aceste obligații de diligență, din interpretarea a fortiori a art.64 alin.1 și 2 și în virtutea principiului egalității de tratament și al protecției salariaților împotriva concedierilor
nelegale se impune concluzia că cele două obligații de diligență reveneau intimatei și în cazul concedierii contestatoarei pentru un motiv ce nu ține de persoana acesteia.
Ori, în cauză, intimata nu a propus contestatoarei alt loc de muncă în unitate, motivând că nu dispune de locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea ei profesională și, după cum a recunoscut la interogatoriul propus de contestatoare, nici nu a solicitat sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii acesteia.
Față de cele expuse instanța a constatat că este fondată contestația, motiv pentru care o va admite și în temeiul art.78 alin.1 Codul muncii va dispune anularea deciziei de concediere.
Ținând seama de dispozițiile art.78 alin.2 Codul muncii referitoare repunerea părților în situația anterioară, instanța a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior concedierii, iar conform alin.1 al aceluiași articol a obligat pe intimată să plătească acesteia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației pentru perioada începând de la data încetării contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții intimata a fost obligată să plătească contestatoarei și cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, constând în onorariul avocatului.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, potrivit dispozițiilor art.58 din Legea nr.304/2004 de organizare judiciară, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata "" - SUCURSALA B criticând- ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Au fost încălcate dispozițiile art.65 raportat la prevederile art.76,74 lit.d și art.64 al.1 și 2 Codul muncii.
Concedierea contestatoarei s-a dispus în baza art.65 al.1 Codul muncii pentru motive care nu țin de persoana salariatului iar obligațiile ce reveneau angajatorului au fost îndeplinite.
În cuprinsul deciziei de concediere s-a stipulat clar faptul că societatea nu are posturi vacante pentru oferi contestatoarei un alt loc de muncă iar solicitarea sprijinului în vederea distribuirii salariatului are în vedere alte situații pentru care se dispune concedierea, respectiv cele prevăzute de art.61 lit.c, d și art.56 lit.f din Codul muncii.
A depus în susținerea recursului adresele nr.15608/27.06.2008 a B și adresa nr.8397/3.07.2008 emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Cu ocazia dezbaterilor intimata a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect avându-se în vedere reîncadrarea sa cât și ca nefondat.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă,curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi trebuie precizat faptul că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, pronunțându-se numai asupra unei condiții reglementată de art. 64 Codul munciia cărei nerespectare ar atrage nulitatea absolută deciziei de concediere nr.21/25.03.2008 emisă de recurenta - intimată -
Respectând astfel limitele judecății realizată de prima instanță,curtea constată că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel,dispozițiile art.64 Codul muncii instituie pentru angajator obligații de diligență, respectiv de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate sau de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii acestuia corespunzător pregătirii sale profesionale,după caz, capacității de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
Asemenea obligații sunt prevăzute în mod expres și limitativ în situațiile în care concedierea salariatului se dispune pentru motivele prevăzute de art.61 lit.c,d, precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art.56 lit.f Codul muncii.
În speță, însă, concedierea intimatei-contestatoare - s-a dispus în temeiul dispozițiilor art.65 al.1 Codul muncii, deci urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat.
Acesta reprezintă altă formă a concedierii pentru care, potrivit redactării textului de lege, nu mai există obligația angajatorului de a propune persoanei concediate alte locuri de muncă vacante în unitate sau de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare forței de muncă,în vederea redistribuirii salariatului.
În același sens sunt și înscrisurile depuse la dosar eliberate de instituțiile de specialitate în materie.
De altfel, prin decizia contestată recurenta intimată înștiințat- pe intimata contestatoare -, cu privire la faptul că nu-i poate oferi un alt loc de muncă deoarece nu are posturi vacante corespunzătoare pregătirii sale.
Nu pot fi reținute apărările intimatei - contestatoare în sensul că prezenta cale de atac ar fi lipsită de obiect,reîncadrarea în funcție dispunându-se de recurenta - intimată prin decizia nr.72/23.07.2008 datorită caracterului executoriu al sentinței civile nr.460/30.06.2008 a Tribunalului Brăila, desființată cu ocazia soluționării prezentei căi de atac.
În consecință,în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 raportat la prevederile art.312 al.3 Cod procedură civilă,urmează să fie admis recursul declarat de intimata, casează sentința civilă nr.460/30.06.2008 a Tribunalului Brăila și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
După casare,instanța de fond va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată,potrivit dispozițiilor art. 315 al.3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata "" - SUCURSALA B,cu sediul în B,nr.2A,jud.B împotriva sentinței civile nr.460/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.460 din 30.06.2008 a Tribunalului Brăila.
Trimite cauze spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/ 24.10.2008
Tehnored./ 32 ex./ 30 Octombrie 2008
Fond:-
Asistenți jud. -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 187/2009. Curtea de... → |
|---|
