Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 563/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.563
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER -- -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta- contestatoare, domiciliată în T,- A, jud.G, împotriva sentinței civile nr.631/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în B,. nr.106 R, camera A2, sector 4, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.09.2008 când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 631/15.05.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta împotriva intimatei SRL
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Galați, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata SC SRL B anularea deciziei de concediere nr.2782/30.11.2007, reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, precum și cheltuieli de judecată.
A arătat că a fost angajată la societatea intimată în funcția de șef departament vânzări cu un salariu lunar de 1519 lei, potrivit copiei contractului individual de muncă.
A mai susținut că prin decizia contestată i s-a comunicat încetarea contractului individual de muncă, în temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul muncii, invocându-se că potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație din 3.08.2007 ca urmare a unei reorganizări, postul de șef departament vânzări ocupat de aceasta a fost desființat.
A mai susținut că decizia de concediere este nelegală, întrucât nu întrunește condițiile prevăzute de disp.art.65 alin.2 Codul muncii, în sensul că desființarea postului nu este efectivă și nu au o cauză reală și serioasă.
Contestatoarea a mai menționat că urmare a reorganizării postul deținut de aceasta, respectiv șef departament vânzări ar fi desființat conform hotărârii 03.08.2007, însă la începutul lunii septembrie 2007, intimata angajează în aceeași funcție de agent vânzări o persoană din afara societății.
Se mai arată că s-a condiționat această angajare de deținerea unor studii superioare, avându-se în vedere faptul că prin actul adițional nr.132/23.01.2007 la contractul de muncă, intimata a procedat la modificarea contractului de muncă, în sensul că începând cu 15.01.2007, a fost trecută din funcția de administrator vânzări în cea de șef departament vânzări, în fișa postului menținându-se printre condițiile ce trebuia să le îndeplinească "studii medii sau superioare".
Arată contestatoarea că intimata l-a avansat în funcție începând cu data de 15.01.2007, cunoscând faptul că aceasta nu avea terminate la acel moment studiile superioare, cu precizarea că este studentă în anul terminal 5, la Facultatea de Studii Economice Dunărea de G-specialitatea finanțe bănci-iar cheltuielile cu formarea sa profesională au fost suportate de intimată în perioada anilor 1-4.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri și interogatoriul intimatei.
Intimata SC METAL SRL a formulat întâmpinare (filele 46-48 la dosar) prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că contestatoarea a fost angajata societății începând cu 1.07.2005 în funcția de administrator vânzări, iar în data de 23.01.2007 aceasta a semnat un act adițional la contractul individual de muncă, prin care, începând cu 15.01.2007, a ocupat funcția de șef departament vânzări.
Se susține că reorganizarea companiei a fost reală și serioasă, având cauze obiective, în sensul că societatea a trecut printr-un proces de restructurare serios, determinat de rezultate slabe ale societății, așa încât Consiliul de Administrație, în ședința din 3.08.2007, a hotărât eficientizarea și restructurarea activității prin desființarea mai multor posturi, inclusiv cel ocupat de contestatoarea.
A mai menționat că s-a solicitat sprijinul, după ce Consiliul de Administrație a luat decizia de reorganizare al societății fiind nevoie de concedierea mai multor persoane, societatea sesizând Agenția Teritorială pentru Ocuparea Forței de Muncă T despre situația ivită și a solicitat sprijinul în relocarea forței de muncă.
Intimata mai precizează că contestatoarea a beneficiat de toate drepturile salariale, chiar și de plata cursurilor școlare, începând cu anul 2004, de când contestatoarea s-a înscris la cursurile Facultății de Studii Economice Dunărea de G-specialitatea finanțe-bănci, societatea în calitate de angajator, a plătit cursurile școlare aferente anilor 1-4.
În combaterea susținerilor contestatoarea s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei SC SRL B, potrivit copiei contractului individual de muncă (filele 4-5 dosar) în funcția de administrator vânzări.
Prin Decizia nr.2782/30.11.2007, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul muncii, având în vedere Hotărârea Consiliului de Administrație din 3.08.2007, privind reorganizarea activității societății, prin desființarea postului de șef departament vânzări, din cadrul Punctului de Lucru T, post ocupat de salariata contestatoare.
Potrivit disp.art.65 alin.1 și 2 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat dintr-unul sau mai multe motive ce care nu țin de persoana acestuia, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În cauză, prin hotărârea nr.2 a Consiliului de Administrație al SC METAL SRL J-, CUI - (filele 29-30 dosar) din data de 3.08.2007, s-a dispus modificarea organigramei societății prin desființarea unor posturi ca măsură de eficientizare a activității societății.
Măsura reorganizării structurale a fost luată ca urmare a rezultatelor financiare negative înregistrate de societate, volumul productivității reducându-se cu peste 20 %.
Cu actele depuse la dosar, intimata a făcut dovada existenței unei cauze reale și serioase, desființarea postului prezentând un caracter obiectiv, datorită dificultăților economice în care se află societatea.
Totodată, măsura contestată s-a impus pentru a se asigura flexibilitatea structurii organizatorice, eficientizarea și optimizarea activității.
Se constată că postul ocupat de contestatoare, acela de șef departament vânzări, s-a desființat în mod efectiv, acesta nemaifiind prevăzut în organigrama societății. În urma reorganizării s-a desființat funcția de director comercial, aceasta devenind director vânzări, având în subordine 2 persoane de execuție. Considerăm că menținerea unei funcții de șef departament vânzări nu mai apărea ca fiind oportună în acest condiții.
Apărarea contestatoarei nu poate fi primită întrucât din fișa postului numitului rezultă că acesta a fost angajat pe post de agent vânzări, funcție de execuție și nu de conducere, cu alte atribuții și răspunderi.
Nici împrejurarea că în publicația locală din 4 - 10.12.2007 Taa fișat lista locurilor de muncă nu îi este favorabilă contestatoarei în condițiile în care postul disponibil este de agent vânzări și nu de șef departament vânzări.
De asemenea, intimata a făcut dovada că a urmat procedura prevăzută de disp.art.64 (2) Codul muncii în sensul că s-a adresat Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă în vederea redistribuirii contestatoarei (fila 33 la dosar), nefiindu-i imputabil răspunsul nefavorabil al acesteia.
Așadar față de considerentele expuse instanța a apreciat că desființarea locului de muncă al contestatoarei a fost efectivă și a avut o cauză serioasă și reală, sens în care a fost respinsă contestația.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și pe fond, admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive.
Hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Însăși motivarea instanței potrivit căreia funcția de director comercial a fost desființată devenind director vânzări ce are în subordine 2 persoane de execuție, cât și faptul că postul de agent vânzări este o funcție de execuție, demonstrează că desființarea postului nu este efectivă și nu are la bază o cauză reală și serioasă, în accepțiunea art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
De asemenea, anterior reorganizării, departamentul avea 4 posturi, iar după reorganizare și angajarea numitului, sunt ocupate tot 3 posturi.
Intimata ava obligația să îi ofere posibilitatea angajării sale în funcția oferită numitului conform art. 64 alin. 1 din Codul muncii.
Intimata METAL nu a depus întâmpinare însă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
A arătat că, în urma reorganizării activității societății, s-a observat de către Consiliul de Administrație că pe partea de execuție mai este nevoie de un post de agent vânzări. Domnul a fost angajat pe postul de agent vânzări, funcție de execuție și nu de conducere. Postul de agent vânzări s-a înființat în luna septembrie 2007respectiv ulterior preavizării contestatoarei.
Cele două fișe de post diferă în ceea ce privește atribuțiile, cele are recurentei fiind decizionale, de conducere, iar ale d-lui de execuție.
În ceea ce privește organigrama aprobată în data de 03.08.2008, Consiliul de Administrație a hotărât eficientizarea și restructurarea activității prin desființarea, printre altele, și a postului de șef departament vânzări ocupat de contestatoarea recurentă.
De asemenea, a mai arătat că, postul de agent vânzări s-a înființat în luna septembrie 2007, ulterior preavizării contestatoarei. Acest post nu putea fi oferit contestatoarei recurente deoarece, din momentul comunicării preavizului în 03.08.2007, aceasta a depus 9 certificate de concediu medical iar, la data emiterii deciziei de concediere, postul de agent vânzări era ocupat iar anterior emiterii deciziei, dar ulterior emiterii preavizului, recurenta a fost în concediu medical iar acest post nu i-a putut fi oferit din motive obiective.
În drept, a invocat Codul muncii, Legea nr. 168/1999.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 65 alin. 2, desființarea locului de muncă în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului prevăzută la alin. 1 al aceluiași articol, trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Cauza reală și serioasă se referă la desființarea locului de muncă și concedierea salariatului ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Potrivit Hotărârii nr. 2/03.08.2007, Consiliul de Administrație al societății intimate a luat măsuri de desființare a unor posturi, printre care și cel deținut de către contestatoarea recurentă (șef departament vânzări), tocmai pe baza necesității unui număr redus de salariați impus de măsurile de eficientizare, așa cum se precizează chiar în cuprinsul hotărârii.
Ca urmarea a acestei hotărâri, la data de 03.08.2007 se comunică recurentei durata preavizului de 20 de zile (06.08-31.08. 2007) care a fost prelungit până la data de 29.11.2007 pe durata concediului medical.
Potrivit deciziei nr. 2782/30.11.2007 contestată, începând cu această dată, s-a dispus concedierea recurentei în baza prev. art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Însă instanța de recurs apreciază că societatea intimată nu a dispus concedierea contestatoarei în mod legal, nefiind respectate condițiile impuse de concedierea individuală prevăzute de art. 65 alin. 1 și 2 din Codul muncii, în sensul că desființarea locului de muncă nu a avut la bază o cauză reală și serioasă, deși a fost efectivă.
Astfel, deși prin Hotărârea nr. 2/03.08.2007, s-a stabilit necesitatea unui număr redus de salariați, totuși, societatea intimată a făcut angajarea domnului pe postul de agent vânzări (contract aflat la fila 66 dosar fond) la data de30.08.2007,contrazicând propria hotărâre.
De remarcat este și faptul că angajarea a avut loc imediat după comunicarea avizului către recurentă, situație ce denotă că restructurarea nu a avut la bază o cauză reală și serioasă, întrucât, în fapt, societatea avea nevoie de personal și a făcut chiar angajări, fiind lipsit de relevanță aspectul că angajarea nu s-au făcut pe postul deținut de contestatoare.
Mai mult, după data concedierii recurentei, într-un ziar local din perioada 04-10.12.2007, a apărut anunț de angajare electrician, mașinist, agent vânzări.
Ori, reducerea activității nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat și, în consecință, contrar susținerilor intimatei și a argumentelor instanței de fond, desfacerea contractului de muncă a unui salariat urmat de încadrarea altuia din afara unității,indiferent pe ce post, este inadmisibilă și, în aceste condiții, reorganizarea nu este reală.
Față de argumentele arătate mai sus, recursul apare ca fiind fondat prin prisma art. 304 indice 1.pr. civilă iar cercetarea celorlalte motive de recurs nu mai este necesară întrucât situația în care societatea face angajări în timp ce afirmă că este în reorganizare este suficientă pentru a demonstra nelegalitatea măsurii concedierii prin prisma nerespectării condițiilor impuse de art. 65 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1,2,3 pr. civilă, se va admite recursul declarat de contestatoare, se va modifica în tot sentința civilă recurată și în rejudecare, se va admite contestația și se va anula decizia de concediere nr. 2782/30.11.2007 emisă de intimata
Conform disp. art. 78 din Codul muncii, se va dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior și se va obliga intimata la plata drepturilor salariale de la data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrarea efectivă.
Ca parte căzută în pretenții, se va obliga intimata să plătească recurentei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit disp. art. 274.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta- contestatoare, domiciliată în T,- A, jud.G, împotriva sentinței civile nr.631/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.631/15.05.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SRL
Anulează decizia de concediere nr.2782/30.11.2007 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior și obligă pe intimată la plata drepturilor salariale de la data emiterii deciziei de concediere până la reintegrarea efectivă.
Obligă pe intimată să plătească recurentei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/30.09.2008
FOND:-
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 855/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 613/2008. Curtea de... → |
|---|
