Contestație decizie de concediere. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 62/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta - - Făgăraș împotriva sentinței civile nr.1201/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă - - Făgăraș și intimata contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar, prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare de către intimata contestatoare.
Instanța comunică reprezentantei recurentei pârâte un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar, care arată că nu solicită termen pentru studiu.
Întrebate fiind de către instanță, părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată dezbaterile închise în temeiul art.150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului, susținând motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris.
Precizează că, intimata contestatoare a fost angajata societății în funcția de casier încasator până la data de 1.10.2007 când i s-a desfăcut contractul de muncă disciplinar datorită refuzului acesteia de a merge pe teren la încasarea facturilor. Desfacerea contractului individual de muncă a urmat toți pașii disciplinari, societatea încercând în repetate rânduri prin referate, ca intimata contestatoare să-și îndeplinească sarcinile de serviciu, iar această decizie s-a luat după mai multe abateri disciplinare ale contestatoarei, care a refuzat categoric să-și îndeplinească sarcinile de serviciu.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut.
Intimata solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Arată că nu a refuzat categoric să-și îndeplinească sarcinile de serviciu, însă avea prea mult de lucru și nu mai putea face față solicitărilor societății.
În replică consilier juridic pentru recurenta pârâtă precizează că era prima lună când apăruseră facturile de încasat în com.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1201/2007 a Tribunalului Brașova fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - SERV -, și în consecință:
- A anulat decizia nr.66/27.09.2007 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei.
- A dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii.
- A obligat pârâtă să achite reclamantei drepturile salariale de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.2007 și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată în cadrul societății pârâte în funcția de casier încasator, pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.07.2001, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
Prin Decizia nr.66/27.09.2007, pârâta prin reprezentantul său legal a dispus, în baza art.61 lit.a din Codul Muncii desfacerea disciplinară a contractului de muncă, reținându-se că aceasta a refuzat să procedeze la încasarea facturilor de salubritate emise pentru comuna.
Analiza legalității deciziei de sancționare sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă prevalează examinării temeiniciei acesteia.
Verificând elementele obligatorii pe care ar trebui să le cuprindă orice decizie de sancționare, conform dispozițiilor art.268 alin 2 Codul Muncii, instanța a constatat că decizia contestată în cauza dedusă judecății nu precizează care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare. Potrivit dispozițiilor art.268 alin. 2 din Codul Muncii,sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind, în mod obligatoriu", mențiunile prevăzute la punctele a-f din acest text.
Norma juridică este imperativă și omisiunea oricăruia dintre elementele obligatorii enumerate în alin 2 atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
În efectuarea cercetării prealabile angajatorul nu se poate limita doar la luarea unei note explicative, acesta fiind obligat de dispozițiile art.268 alin 2 lit. c din Codul Muncii să verifice și apărările salariatului și să menționeze în decizie și motivele pentru care a înlăturat aceste apărări sau să se menționeze faptul că nu și-a făcut nici o apărare.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat ca fiind întemeiat primul petit, admițându-l și a dispus anularea deciziei de concediere contestate.
Referitor la petitul privind drepturile salariale cuvenite din momentul emiterii decizie și până la reintegrarea efectivă, instanța a apreciat ca fiind întemeiat, în raport de dispozițiile art.78 din Codul Muncii ce vizează repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere și la art.154 alin 2 și art.163 alin 1 Codul Muncii ce prevăd obligația angajatorului de plată a salariului.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - - criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că desfacerea contractului de muncă al reclamantei a fost luată datorită refuzului acesteia de a proceda la încasarea facturilor pentru prestația de salubritate în comuna, deși avea această sarcină în fișa postului.
Motivarea sentinței atacate, referitoare la faptul că decizia de concediere ar fi trebuit să cuprindă și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, apare ca lipsită de temei deoarece angajata nu a formulat nici un fel de apărări, recunoscând că nu dorește să meargă la încasarea facturilor, lucru care era principala sa sarcină în contractul de muncă.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Cerințele impuse de disp. art. 268 alin 2 din Codul Muncii sunt imperative și lipsa lor este sancționată cu nulitatea decizie de sancționare.
Așa cum a reținut instanța de fond cercetarea prealabilă administrativă nu trebuie să fie pur formală, limitându-se doar la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, ci trebuie să respecte și dispozițiile imperative ale codului muncii privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului. Prin urmare criticile din recurs care în principal vizează faptul că este lipsit de temei, un asemenea demers, sunt nefondate și în consecință vor fi respinse.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - Serv - Făgăraș împotriva sentinței civile nr.1201/2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: NG/12.02.2008
Dact: MD/19.02.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1234/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 90/2008. Curtea de... → |
|---|
