Contestație decizie de concediere. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 629
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație decizie de concediere privind recursul declarat de recurenta Asociația din România - filiala interjudețeană I - V, împotriva sentinței civile nr. 209/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru ca recurenta Asociația din România - filiala interjudețeană I - V să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru azi, 29.05.2009, când:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sun nr- contestatoarea a formulat plângere împotriva deciziei nr. 3/9.10.2008 a Consiliului Director al Filialei Interjudețene I - Asociației din România solicitând anularea deciziei și suspendarea efectelor ei până la finalizarea procesului de judecată și pronunțarea unei hotărâri.
În motivarea cererii, contestatoarea arată că prin decizia nr. 3/09.10.2008 se desființează postul de referent de la punctul de lucru din al Filialei Interjudețene I - și implicit concedierea sa, dânsa fiind unicul salariat la acest sediu, în condițiile art. 65 și 73(1) Codul Muncii. Astfel art. 65(2) prevede că desființarea locului de muncă să aibă o cauză reală și serioasă. Consideră că acest lucru nu este realizat, desființarea postului de referent nu îndeplinește aceste două condiții pentru că; motivele desființării și concedierii nu sunt arătate deloc, ci doar se sugerează un deficit de colectare a cotizațiilor; membrii Filialei Interjudețene I - sânt arondați geografic celor 3 sedii V - Bârlad pentru înlesnirea deplasării acestora la activitățile specifice. În speță cotizațiile colectate de către referenții sociali de la cele trei sedii, diferă în funcție de numărul membrilor arondați fiecărui sediu și se depun într-un cont comun, din care se face plata tuturor utilităților și celor 7 salariați ai filialei.
Din textul Deciziei nr. 3/09.10.2008, emisă de Consiliul Director al Filialei I- al Asociației din România, nu rezultă imposibilitatea plății din cauza epuizării banilor pe întreaga filiala și chiar dacă aceste fonduri s-ar fi epuizat, HG268/2007 prevede la art. 54(1) posibilitatea subvenționării cheltuielilor de întreținere și de personal în limita doi salariați pe fiecare filiala Asociației din România. Conducerea filialei însă, nu făcut dovada solicitării acestor subvenții de la bugetul de stat prin Autoritatea Națională Persoanelor cu handicap. Contractele individuale de muncă și fișele posturilor nu prevăd plata salariilor în funcție de gradul de colectare cotizațiilor pe sedii (puncte de lucru), cu atât mai mult cu cât unii salariați nu au ca atribuție în fișa postului și colectarea de cotizații cum ar fi: președintele, referentul contabil, referentul cultural sportiv și femeia de serviciu, care își primesc salariul integral și fără condiționări.
La sediul din sunt arondați la momentul actual cca. 470 de nevăzători care beneficiază de serviciile specifice lor (distribuirea de bilete pentru transport gratuit auto și CFR, legitimații, informare și consiliere, activități culturale și de timp liber, aparatura tiflotehnică, etc.), deci odată cu concedierea sa ca unic salariat s-ar desființa implicit și acest sediu care este cumpărat din donațiile nevăzătorilor arondați, cu consecințe nefavorabile asupra lor, asociația nemairealizându-și astfel scopurile pentru care fost creată.
În final contestatoarea solicită anularea deciziei nr. 3/9.10.2008 și repunerea sa în funcția avută până acum.
Intimata Asociația din România, Filiala Interjudețeană I - V formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată și nefondată, menținerea deciziei nr. 03/2008 și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 2 din Codul Muncii desființarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală și serioasă.
Această cauză reală și serioasă este determinată de dificultățile economice ale filialei, care obține venituri din cotizațiile membrilor asociației și numai după epuizarea acestora poate obține subvenții prin Asociația din România de la bugetul de stat prin Autoritatea Națională Persoanelor cu Handicap.
Aceste sume provenite de la bugetul de stat potrivit art. 54 alin.2 lit. a) din Normele Metodologice la Legea nr. 448/2006 modificată sunt acordate exclusiv pentru cheltuieli necesare funcționării organizațiilor, iar reclamanta își desfășura activitatea la subfiliala V, neîncadrându-se în dispozițiile legii menționate mai sus, care prevăd subvenționarea cheltuielilor de personal în limita doar 2 persoane la nivel de filială. Astfel de la buget sunt acordați banii pentru plata personalului administrativ de la filiala I, pentru grupa nu sunt prevăzuți bani de la buget pentru plata salariatei.
Solicită a se avea în vedere Procesul verbal nr. 360/06.10.2008, în cuprinsul căruia se arată deficitul economic de la Grupa V, având în vedere că suma cotizațiilor este mult mai mică decât cheltuielile salariale și administrative, rezultând un deficit economic de 9.012,50 lei pentru perioada 01.2007 - 09.2008.
În cuprinsul Deciziei este indicat deficitul dintre încasări și plăți pe anii 2004 - 2008, arătându-se astfel motivele de fapt care au stat la luarea deciziei de se desființa postul de referent de la Grupa și implicit concedierea salariatului. Mai arată că urmează a nu se reține susținerile reclamantei că nu făcut dovada imposibilității plății prin epuizarea banilor, deoarece pârâta nu trebuie să ajungă în situația epuizării tuturor fondurilor.
Prin sentința civilă nr.209 din 06.02.2009 Tribunalul Iași admite contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Asociația din România, Filiala Interjudețeană I -
Anulează Decizia nr. 3 din 09.10.2008, emisă de intimată. Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
Obligă intimata să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu 05 noiembrie 2008 și până la reintegrarea efectivă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Contestatoarea fost angajata Asociației din România - Filiala Interjudețeană I - în baza contractului individual de muncă înregistrat la. I sub nr. - din 20 decembrie 2007, încheiat pe durată nedeterminată și avut funcția de referent de specialitate, desfășurându-și activitatea la sediul din al filialei.
Prin Decizia nr. 3 din 09.10.2008 - Filiala Interjudețeană dispus desființarea postului de referent de la Filiala Interjudețeană I - V - Grupa și concedierea salariatei începând cu 05.11.2008, având în vedere deficitul intre încasări și plăți în anii 2004 - 2008.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 2 din Codul Muncii desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, nu rezultă cauza reală și serioasă concedierii contestatoarei.
. Potrivit dispozițiilor art. 54 din Normele metodologice de aplicare prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. (anexă la HG nr. 268/2007), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap acordă subvenții organizațiilor prevăzute la art. 97 din lege (printre care și Asociația din România) exclusiv în completarea veniturilor proprii ale acestora, cu specificarea că sumele provenite de la bugetul de stat se vor utiliza numai după epuizarea veniturilor proprii ale organizațiilor.
Sumele provenite de la bugetul de stat se vor utiliza pentru o serie de cheltuieli inclusiv cheltuieli de personal, prin acestea înțelegându-se plata personalului administrativ, dar nu mai mult de două persoane la nivel de filială și 5 persoane la nivel central.
În speță, deși conform raportului economic ce stat la baza emiterii deciziei contestate ar exista un deficit economic în activitatea desfășurată la grupa V, intimata nu a dovedit că a dat curs posibilității instituite prin normele metodologice de aplicare Legii nr. 448/2006, respectiv solicitarea de fonduri de la bugetul de stat în cazul epuizării veniturilor proprii.
Abia după emiterea deciziei nr. 3 din 09.10.2008 în perioada de preaviz pentru contestatoare, prin adresa nr. 387/23.10.2008 - Filiala Interjudețeană I - solicitat sprijinul financiar conform art. 97 din Legea nr. 448/2006.
Prin adresa nr. 567/24.10.2008 Asociația din România răspuns adresei nr. 387/23.10.2008 Filialei I - în sensul că pentru a primi acest sprijin financiar trebuie ca în cel mai scurt timp posibil să se trimită Consiliului Director extrase din conturile de buget și donații ale filialei pentru se putea analiza situația financiară acesteia.
Deși dovedirea epuizării veniturilor proprii era imperios necesară pentru obținerea subvențiilor de la bugetul de stat, unitatea intimată nu a făcut dovezi din care să rezulte că a dat curs solicitării de depune extrase din conturile de buget și donații.
Instanța nu poate reține apărările intimatei potrivit cărora reclamanta nu ar fi putut beneficia de dispozițiile legii privind subvenționarea cheltuielilor de personal întrucât își desfășura activitatea la subfiliala V, iar banii de la bugetul de stat ar fi putut acoperi doar cheltuielile personalului administrativ de la filiala I, având în vedere dispozițiile din Statutul referitoare la Structurile Teritoriale ale asociației.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 din Statut, structurile teritoriale ale sunt filiala și sucursala neexistând ca structură teritorială subfiliala sau grupa, așa cum denumește intimata punctul de lucru de la
Așadar, ținând cont de aceste prevederi, precum și de faptul că în contractul individual de muncă al contestatoarei este menționată ca loc de muncă Filiala I - V, contestatoarea ar fi putut beneficia de subvenționarea plății salariului cu atât mai mult cu cât intimata nu făcut dovada ar mai beneficia de astfel de subvenții alți salariați ai filialei.
Față de aceste considerente, instanța a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - Filiala Interjudețeană I - și a dispus anularea deciziei nr. 3/09.10.2008 emisă de intimată.
Ca și consecință firească anulării deciziei de concediere, instanța a dispus în temeiul dispozițiilor art. 78 Codul Muncii reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii precum și obligarea intimatei la achitarea către contestatoare unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu 05.11.2008 și până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Asociația din România, Filiala Interjudețeană I - V, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta pârâtă că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a art.65 al.2 din Codul Muncii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Asociația din România, Filiala Interjudețeană I - V este o persoană juridică de drept privat, ce este înființată și funcționează în temeiul OG26/2000, astfel că veniturile asociației pot proveni din cotizațiile membrilor nevăzători, donații, sponsorizări, subvenții de la bugetul de la bugetul de stat. Printre scopurile asociației nu se numără și colectarea de fonduri în scopul angajării și salarizării de personal.
Date fiind dificultățile financiare prin care trece asociația a fost luată ca o măsură de restrângere a activității, în scopul limitării pierderilor, prin simplificarea schemei supraîncărcate de personal și reducerea cheltuielilor excesive sau nejustificate.
În aceste împrejurări, teza susținută de instanța de fond, cum că măsura concedierii de personal prin desființarea posturilor nu poate fi luată decât la momentul epuizării fondurilor, în mod cert produce drept consecințe blocarea inutilă a tuturor activităților și serviciilor sociale oferite de filială și imposibilitatea îndeplinirii scopurilor și obiectivelor sale specifice. Că, deși suntem într-un litigiu de muncă, interesul major care trebuie ocrotit este cel al membrilor nevăzători, care beneficiază de protecție socială minimă din partea statului.
Așa după cum însăși intimata contestatoare a evidențiat la fond, în cursul anului 2008 s-au înregistrat întârzieri la plata salariilor, generate de lipsa disponibilului în cont.
Mai motivează recurenta că a probat că desființarea locului de muncă al intimatei a fost reală și efectivă, din moment ce, ulterior concedierii intimatei, nici o persoană nu a fost angajată și nici nu s-a desfășurat activitate la sediul secundar al filialei din
Mai motivează recurenta că, deși intimata a fost somată să predea gestiunea și cheile de acces în incinta punctului de lucru, încă de la data concedierii, 5.11.2008, aceasta a procedat în consecință abia la data de 17.02.2009.
Motivează recurenta că sentința a fost dată și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.97 din Legea 448/2006 coroborat cu art.54 din Normele metodologice de aplicare a Legii 448/2006.
Asociația din România a dovedit că în practică este imposibil ca funcționarea asociației cu filialele sale cu tot să se desfășoare după modelul normelor metodologice: epuizarea veniturilor proprii și abia apoi primirea subvenției pentru salarii și activități specifice. S-a a ajuns la numeroase blocaje financiare, numeroase salarii nu au fost plătite, ori au fost achitate cu întârziere, iar la contribuțiile către stat s-au înregistrat numeroase întârzieri. Aceste aspecte au fost arătate în petiția nr.7468/04.09.2008 adresată de către către Avocatul Poporului.
Mai motivează recurenta că subvenția alocată scriptic de către stat în temeiul Legii 448/2006, pentru anul 2008, la nivelul întregii asociații și destinată centrului și celor 30 de filiale teritoriale, s-a ridicat la suma de 1.321.000 lei/an. Din aceasta asociația a primit efectiv doar 979.392 lei, care a fost împărțită.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Susține că încetarea contractului și privarea de drepturile salariale pe motive financiare nu are temei legal. Culpa în tergiverasarea obținerii fondurilor de la aparține recurentei. Dacă situația financiară a asociației ar fi înregistrat pierderi substanțiale și ca urmare a faptului că nu a mai existat o colectare a fondurilor identică cu cea din trecut, restrângerea activității și reducerea cheltuielilor se putea realiza în raport cu tot personalul și nu doar cu ea. În plus, problemele financiare puteau fio rezolvate prin reducerea altor cheltuieli.
Mai arată intimata că instanța de fond a reținut corect că nu există o cauză reală și serioasă în concedierea sa. Art.97 din Legea 448/2006 și art.54 din Normele metodologice de aplicare a Legii 448/2006, referitor la acordarea subvențiilor pentru - uri, inclusiv pentru, și în subsidiar pentru filiale, prevăd că raportat la situația de fapt și filiala I-V era și este îndreptățită să solicite și să beneficieze de subvențiile acordate de la bugetul de stat prin.
Recurenta și intimata au depus în probațiune înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr.3 din 09.10.2008 - Filiala Interjudețeană dispus desființarea postului de referent de la Filiala Interjudețeană I - V - Grupa și concedierea salariatei începând cu 05.11.2008, având în vedere deficitul între încasări și plăți în anii 2004 - 2008. Decizia a fost motivată în drept pe dispozițiile art.65 și următoarele din Codul Muncii.
Potrivit disp. art. 65 alin. 1 Codul Muncii, "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă". Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții. De asemenea, desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Curtea constată că desființarea locului de muncă de referent specialitate pentru filiala I-V este efectivă, fiind suprimat din structura Filialei Interjudețeane I - V - Grupa Acest aspect este probat cu organigramele de dinainte (nr.1033/17.12.2007) și de după concediere (nr.401/04.11.2008). Măsura încetării contractului are și o cauză reală, în sensul că a fost determinată de dificultățile economice ale filialei. În acest sens, din raportul economic pe anul 2007, și raportul economic pe anul 2008, ambele înregistrate sub nr.357/06.10.2008, precum și din procesul verbal nr.360 din 06.10.2008 (filele 66-68 fond) rezultă un deficit economic.
Curtea constată, însă, că măsura nu are un caracter serios, în accepțiunea art.65 din Codul Muncii, în sensul că recurenta angajatoare nu depus diligențe, anterior încetării raportului de muncă cu salariata, pentru a obține fondurile bugetare necesare acoperirii cheltuielilor de personal.
Obligația Asociația din România, Filiala Interjudețeană I - V, rezultată din art.97 din Legea 448/2006 coroborat cu art.54 din Normele metodologice de aplicare a Legii 448/2006, este una de mijloace și nu de rezultat.
Cu alte cuvinte, măsura concedierii ar fi avut o cauză serioasă dacă recurenta, angajatoare ar fi sesizat autoritatea competentă despre blocajul financiar ce-l traversează și ar fi solicitat fonduri pentru funcționarea filialei, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de administrare, categorie în care intră și cele de personal, ce vizează salarizarea.
Or, aceasta a uzat de dispozițiile art.97 din Legea 448/2006 coroborat cu art.54 din Normele metodologice de aplicare a Legii 448/2006 ulterior luării măsurii, respectiv la data de 23.10.2008, astfel cum rezultă din adresa nr.387 (fila 69 fond).
Este de netăgăduit faptul că interesul și scopul primordial al asociației este de a veghea la ocrotirea și promovarea drepturilor membrilor nevăzători. Însă această circumstanță nu scuză concedierea nelegală dispusă cu privire la un salariat al asociației.
De asemenea, faptul că dispozițiile Legii 446/2006 și în special fondurile alocate în baza acesteia, nu corespund situației factuale a asociației, conducerea acesteia sesizând în acest sens avocatul poporului, nu este o justificare obiectivă și rațională a unei disponibilizări nelegale.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va respinge recursul și va menține sentința ca legală și temeinică, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9.civ, instanța de fond făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale la situația de fapt litigioasă.
Cum recurenta se află în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274.pr.civ va fi obligată să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de pârâta Asociația din România, Filiala Interjudețeană I - V împotriva sentinței civile nr.209/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored
2 ex, 17.06.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Conflict de muncă. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 989/2009. Curtea de... → |
|---|
