Contestație decizie de concediere. Decizia 637/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 637
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta UNIVERSITATEA " " DIN I împotriva sentinței civile nr.657 din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat - pentru recurentă și intimatul asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită; nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat, pentru intimat, depune la dosar precizări cu privire la fila lipsă din motivele de recurs.
Avocat - primește copia precizărilor și solicită amânarea cauzei pentru lua cunoștință de acestea. Depune la dosar copia articolului
" Regulamentul intern - corelații și confuzii, publicat la data de 27 oct.2007 în Tribuna Economică.
Avocat, pentru intimat, revine asupra depunerii precizărilor și declară că nu înțelege să le mai depună la dosar, solicită a-i fi restituie împreună cu duplicatul acestora.
Se restituie apărătorului intimatului precizările depuse.
Recursul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Va depune note de concluzi scrise în termen de 24 de ore.
Susține că, potrivit art.68 din Legea nr.128/1997, universitatea este condusă de un senat prezidat de către un rector. Între conducere și salariați există relații de subordonare. Faptul că intimatul nu l-a recunoscut ca rector pe este un act de insubordonare, un act de indisciplină la locul de muncă. Din ancheta administrativă privind cercetarea prealabilă rezultă că intimatul a afirmat că dacă i s-ar da o dispoziție de către rectorul nu ar respecta-o.
Instanța de fond greșit a apreciat că ar există două Universități, fără a avea în vedere decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Galați ( filele 79 și 83 dos de fond ) din care rezultă că există o singură.
In mod legal s-a emis decizia de concediere. Este o răspundere patrimonială și nu disciplinară, neexistând un prejudiciu material sau moral.
Precizează că este cunoscută opiniei publice situația conflictuală de la I. Orice încurajare a acestui conflict, prin acțiunile lui, de a participa la manifestări publice a acestuia, prin sechestrare de persoane, nu este o dovadă de loialitate față de universitate.Intimatul a recunoscut că este angajat la. Dar s-a depus la dosar decizia Curții de Apel Suceava având ca obiect desfacerea contractului de muncă a lui. Mai mult, intimatul a propus colegilor transferul la. Urmare a acestor abateri disciplinare, s-a procedat la concedierea disciplinară a intimatului. Intimatul a săvârșit o abatere disciplinară gravă prin încălcarea Regulamentului intern prin nerespectarea unor obligații și interdicții, în mod expres utilizarea resurselor universității în mod personal, respectiv a folosit telefonul universității pentru a informa colegii lui despre transferul la . S-au încălcat astfel disp.art.16, lit. c,e,k,l,art.17 li,a,g,h. art.19,20, 25 alin,3,29,58 lit.e din Regulamentul interior, salariatul nu a fost loial universității și a prejudiciat imaginea acesteia.
Solicită a se constata că starea conflictuală care s-a creat datorită atitudinii intimatului, prin reîncadrarea sa, s-ar perpetua, el a săvârșit abateri disciplinare grave.
Referitor la prejudiciul cauzat, solicitată a se avea în vedere că la instanța de fond s-a solicitat proba cu martori și proba a fost respinsă.
admiterea recursului și menținerea deciziei de concediere, cu cheltuieli de judecată. Va depune chitanța privind cuantumul cheltuielilor de judecată.
Avocat, pentru intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică,fără cheltuieli de judecată.
Solicită a se constata că nu are calitatea de rector. I nu are un rector legal investit.Precizează că s-a susținut că intimatul ar fi realizat o activitate de grave abateri disciplinare. nu are nici o legătură cu dosarul. Curtea de Apel Suceava nu a pronunțat o deciziei de legalizare a deciziei de desfacere a contractului de muncă a lui, dimpotrivă, s-a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă. Apărătorul recurentei a făcut azi o afirmație falsă.
În mod corect instanța de fond a reținut că decizia de desfacere a contractului de muncă s-a făcut cu încălcarea regulilor stabilite de Codul muncii.Ancheta administrativă este nulă. S-a efectuat o altă anchetă administrativă și aceasta cu încălcarea disp.art.272 alin.2 din Codul muncii. Din procesul - verbal depus la dosar nu rezultă proba pretins peremtorie în acest dosar. Se susține că reîncadrarea intimatului ar fi imposibilă.Dar a fost încheiat un contract de muncă, care nu poate fi reziliat doar la voința uneia din părți. Este ca și într-o căsătorie. nu se poate obține doar la voința unuia din soți. Se invocă existența unui ordin al ministrului. Intimatul nu a negat că ar fi făcut afirmațiile a celor ce rezultă din Ordinul ministrului și anume că este necesar a se face alegeri și salariații să-și facă transferul de la la I. Ei trebuiau să-și facă transferul încă de la apariția Legi nr.408, potrivit Ordinului ministrului. Asemenea activitate nu poate fi considerată o abatere disciplinară. Nu rezultă din procesul - verbal al ședinței că ar fi afirmat că nu s-ar supune unei dispoziții dată de. Și așa fiind, simpla afirmație nu este de ajuns. Trebuie dovedit acest aspect. Nu se poate reține că există imposibilitatea reprimirii intimatului pentru că ar fi o " spina iritativa ".
Toate sentințele și deciziile civile depuse la dosar înlătură afirmația că ar fi rectorul.Cauza privind acest obiect este în recurs la M S-au făcut afirmații neconforme cu realitatea. În decizia de concediere nu se reține că intimatul ar fi participat la o manifestare anti . Solicită a se înlătura această afirmație ca fiind total neavenită. Întreg probatoriul administrat în cauză duce la concluzia că această desfacere a contractului de muncă nu poate avea loc din antipatie.
respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat - arată că procesul - verbal este de la ora 12 și este adus la ora 13, este de fapt un singur proces - verbal de cercetare prealabilă disciplinară.
S-a făcut similitudinea cu un proces de divorț dar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimatul nu-l recunoaște pe ca rector, că nu-i va respecta dispozițiile, avea opțiunea să se transfere la.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- contestatorul Bulgariu a chemat în judecată intimata Universitatea " " I, solicitând anularea deciziei nr.47/20.12.2007, reintegrarea în funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă și plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea contestației sale contestatorul a susținut că prin decizia contestată s-a reținut că ar constitui abateri disciplinare faptul că nu a înțeles să îi recunoască calitatea de rector a numitului și că le-ar fi solicitat unor colegi să se transfere la o structură ilegală condusă de d-nul Prof.univ.dr., că a folosit resursele materiale ale universității în interes personal și că a răspândit într-o anumită manieră Ordinul nr.2146/21.09.2007.
Mai arată contestatorul că decizia contestată este lovită de nulitate absolută deoarece este semnată și emisă de numitul, în pretinsa calitate a acestuia de rector al instituției, acesta fiind invalidat prin Ordinul nr.4320/2004 al, ordin menținut prin decizia ICCJ nr.1072/20.02.2007 și prin decizia nr.3216/22.06.2007.
De asemenea, cercetarea disciplinară încalcă dispozițiile art.120 din Legea nr.128/1997, iar convocarea la cercetarea disciplinară nu conține elementele prevăzute de art.276 alin.2 din Codul muncii, lipsind obiectul cercetării. Totodată, decizia este lovită de nulitate absolută și prin prisma insuficienței descrierii faptelor reținute în sarcina sa.
In ceea ce privește temeinicia deciziei contestate, contestatorul a considerat că faptele reținute în sarcina sa nu constituie abateri disciplinare, ceea ce atrage, de asemenea, nulitatea absolută.
Prin sentința civilă 657/9.05.2008, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Universitatea " " și în consecință, a anulat decizia nr. 47/20.12.2007 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii, a obligat intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu 20.10.2007 și până la reintegrarea efectivă; a fost respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din 18.04.2008 instanța, având în vedere dispozițiile art.123 din Legea nr.128/1997, republicată, coroborate cu dip.art.119 alin.3 din aceeași lege și raportat la procesul-verbal încheiat în ședința Senatului Universității " " din I din 19 dec.2007 (fila 193 dosar) din care rezultă că Senatul a împuternicit pe Prof.univ.dr. să emită decizia de concediere cât și faptul că cercetarea disciplinară efectuată în cauză îndeplinește condițiile prevăzute de disp.art.267 Codul muncii, disp.art.120 din Legea nr.128/1997 și ale art.59-61 din regulamentul intern al intimatei, atât în ceea ce privește convocarea la cercetarea disciplinară cât și efectuarea propriu-zisă a cercetării, fiind îndeplinite și condiția prevăzută de disp.art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, a respins excepția nulității absolute invocată de contestator.
Pe fond, instanța a reținut că Bulgariu a fost angajat în baza contractului de muncă nr.19064/1.10.1999 pe durată nedeterminată în funcția de preparator universitar, iar prin semnarea actului adițional nr.7/30.09.2007, avea funcția de lector universitar la Universitatea " " din I (fila 167 dosar).
Prin decizia nr.47/20 decembrie 2007 contestatorului îi încetează contractul individual de muncă cu data de 20 decembrie 2007, în temeiul disp.art.116 lit.f din Legea nr.128/1997 și art.61 lit. a din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art.61 lit. a din Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă,contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Faptul că Bulgariu a afirmat în ședința Colegiului că nu îl recunoaște ca rector al universității intimate pe Prof.. Dr. nu constituie o încălcare a disp. art. 39 al. 2 lit. b din Codul muncii, ci o exprimare a propriei opinii, drept garantat de disp. art. 30 din Constituția României referitoare la libertatea de exprimare.
Simpla remarcă a contestatorului nu este de natură a induce ideea că acesta a încălcat disciplina muncii, atât timp cât unitatea intimată nu a executat în fapt dispoziții date de conducătorii ierarhici sau atribuții stabilite prin fișa postului.
De asemenea, faptul că a purtat discuții cu colegii săi cu privire la o eventuală dizolvare a universității, nu poate constitui motiv de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, având în vedere că din declarațiile existente la filele 31-35 din dosarul cauzei rezultă cu claritate că afirmația contestatorului a făcut referire la o eventuală dizolvare a Universității " " și nu la dizolvarea universității intimate, respectiv Universitatea " " din
Mai mult, intimata nu a făcut dovada că a suferit vreun prejudiciu moral sau material ca urmare a acestor afirmații ale contestatorului.
Cât privește cel de-al treilea motiv de desfacere a contractului individual de muncă al contestatorului și anume, că a utilizat resursele universității intimate un fapt ilegal sau o abatere disciplinară, cu atât mai mult, "maniera" în care acesta este făcut cunoscut, oricare ar fi aceea, nu poate constitui o abatere disciplinară.
Un asemenea înscris, ce emană de la conducerea unui organ de specialitate al administrației publice centrale, nu are un caracter secret și nici nu trebuie adus la cunoștința celor interesați printr-o anume modalitate, astfel încât să fie sancționat modul prin care contestatorul a înțeles să facă cunoscut colegilor săi Ordinul nr. 2146/21.09.2007.
Faptul că acțiunea de a aduce la cunoștința colegilor dispozițiile unui ordin (ordinul nr.2146/2007 al, care este un act administrativ, de autoritate publică, nu constituie o încălcare a sarcinilor de serviciu.
A mai reținut instanța că, față de dispozițiile art.39 pct.2 lit a din Codul muncii, nici una din mențiunile deciziei de concediere nu face referire la vreo îndeplinire necorespunzătoare de către salariat a atribuțiilor sale de serviciu ce ar rezulta din fișa postului de cadru didactic
Față de considerentele expuse și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatorul Bulgariu, a anulat decizia nr. 47/20.12.2007 emisă de intimată și a dispus reintegrarea acestuia în funcția deținută anterior concedierii, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. 2 Codul muncii.
În ceea ce privește obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a respins acest capăt de cerere, deoarece nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Universitatea " " din I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele considerente:
1.În mod greșit instanța de fond a apreciat că nerecunoașterea rectorului de către contestator nu ar constitui o încălcare a disciplinei muncii.
Într-adevăr, art. 30 din Constituția României garantează dreptul la liberă exprimare, dar acest drept trebuie exercitat cu bună credință și în limitele legii ori ale altor obligații asumate de către individ.
Prin încheierea contractului de muncă contestatorul și-a asumat obligația de a respecta disciplina muncii și de a se subordona angajatorului.
Angajatorul Universitatea " " din I, fiind o persoană juridică, își exercită drepturile prin organele sale (art. 35 din Decretul nr. -). Potrivit art. 68 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic "instituția de învățământ superior este condusă de senatul universitar, prezidat de rector". Astfel exprimarea publică de către Bulgariu a propriei opinii referitoare la nerecunoașterea rectorului nu este o exercitare a libertății de exprimare, ci o manifestare de insubordonare.
Subordonarea - trăsătură specifică raportului juridic de muncă - stă la baza disciplinei muncii. Subordonarea nu constă numai în respectarea unor dispoziții date de către șeful ierarhic superior, ci și în recunoașterea autorității organului de conducere al angajatorului, respectiv rectorul și senatul universitar.
2.Instanța de fond a reținut în mod eronat că ar exista două Universități " ".
Așa cum rezultă și din decizia nr. 556R/25.10.2007 a Curții de Apel Galați, aflată la fila 83, există o singură Universitate " " din Faptul că a incitat o serie de cadre didactice, constituind o grupare separatistă în cadrul universității nu este un aspect care să conducă la ideea existenței unei alte Universități " ", întrucât nu a fost adoptată nici o lege în acest sens (ori, universitățile se înființează prin lege).
3.Instanța a reținut faptul că nu s-a făcut dovada potrivit căreia Universitatea " " din I ar fi suferit vreun prejudiciu moral sau material.
În cadrul administrării probatoriului, recurenta a solicitat administrarea probei testimoniale, cerere care, însă a fost respinsă. Cu toate acestea, conflictul generat de (la care a făcut referire contestatorul în discuțiile cu colegii săi) și modul în care este afectată imaginea Universității sunt de notorietate publică, întrucât au fost intens mediatizate.
Mai mult, prejudiciul suferit de Universitate se subînțelege și din aspectul referitor la incitarea cadrelor didactice să se transfere de la această instituție. Prin transferarea unor cadre didactice s-ar crea situația imposibilității desfășurării activității didactice și chiar a desființării Universității, întrucât una dintre condiții pentru care sunt monitorizați este numărul și gradul cadrelor didactice.
În plus, propagarea ideii de către Bulgariu că propriul angajator se dizolvă este de natură să creeze în rândul personalului didactic, prin aceasta perturbându-se buna desfășurare a procesului de învățământ (art. 17 lit. g din Regulamentul intern).
De altfel, așa cum statuează și practica judiciară în materie, nu în toate situațiile în care salariatul a săvârșit o abatere disciplinară trebuie să existe și prejudiciu. Prejudiciul este o condiție a răspunderii patrimoniale, nu disciplinare.
4.În mod greșit și nemotivat se reține că utilizarea neautorizată a telefonului Universității de către Bulgariu nu ar constitui abatere disciplinară.
Telefonul (și întreaga rețea de comunicații) face parte din resursele materiale ale Universității, așa cum sunt definite prin art. 20 din Regulamentul intern. Potrivit art. 58 lit. e din Regulamentul intern, utilizarea resurselor universității în scop neautorizat constituie abatere disciplinară gravă și conduce la desfacerea disciplinară a contractului de muncă. De altfel, același act prevede în art. 29 că "telefoanele universității vor fi utilizate numai în interesul serviciului", adică pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, deci numai în interesul angajatorului. Ori, apelarea cadrelor didactice pentru a le solicita să se transfere la alt angajator, nu este în interesul universității.
Ori, Bulgariu a luat cunoștință de Regulamentul intern, semnând în acest sens.
Abaterea disciplinară nu constă doar în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către salariat a atribuțiilor de serviciu. Abaterea disciplinară poate consta și în încălcarea Regulamentului intern (art. 263 alin. 2 din Codul muncii ).
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că afirmația contestatorului Bulgariu făcută în ședința Colegiului că nu recunoaște ca rector al Universității " " pe Prof.. Dr. nu constituie o încălcare a prevederilor art. 29 al.2 din Codul muncii, respectiv o încălcare a disciplinei muncii, ci o manifestare a libertății de exprimare (garantată de art. 30 din Constituția României), justificată - în opinia sa - de existența Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și T nr. 2146/21.09.2007.
Prin acest Ordin s-a prevăzut ca în termen de 10 zile să fie propusă o persoană care să asigure interimatul funcției de rector, pentru ca, ulterior, să se procedeze la preluarea, prin transfer în interesul serviciului, a personalului didactic și nedidactic din instituția care a fost autorizată să funcționeze provizoriu, respectiv Universitatea " " I la instituția nou înființată prin Legea 408/2002, Universitatea " " din
Tocmai în contextul emiterii acestui ordin, ce reprezintă un act administrativ de autoritate, și al soluțiilor pronunțate în numeroasele litigii în care a fost implicată Universitatea " ", exprimarea publică a contestatorului în sensul arătat nu poate fi calificată ca o manifestare de insubordonare.
De asemenea, faptul aducerii la cunoștință telefonic, unor colegi, a existenței și conținutului Ordinului 2146/2007 nu poate fi calificat ca o abatere disciplinară în sensul prevăzut de art. 58 lit. e și art. 20 din Regulamentul intern; folosirea "resurselor materiale" (respectiv a telefonului) nu s-a făcut în interes personal, ci pentru a comunica dispozițiile actului administrativ emis de Ministru.
Instanța a reținut corect și faptul că Universitatea nu a dovedit prejudiciul moral sau material suferit ca urmare a afirmațiilor contestatorului. Este adevărat că abaterea disciplinară nu presupune neapărat existența unui prejudiciu material, însă și prejudiciul moral se impunea a fi invocat și dovedit.
Ori mediatizarea conflictului generat de, la care face referire recurenta, nu are legătură cu pretinsele prejudicii de imagine aduse de contestator. Discuțiile acestuia au avut loc în cadrul Universității, cu colegii, iar aducerea la cunoștința acestora a dispozițiilor Ordinului în discuție nu echivalează cu "incitarea" cadrelor didactice la transfer ori perturbarea procesului de învățământ.
De altfel, din declarațiile persoanelor în cauză (în număr de 4) depuse la dosarul de fond de către recurentă, rezultă că acestea urmau să ia cunoștință personal despre prevederile ordinului și să acționeze în consecință.
Ca atare, având în vedere că faptele reținute în sarcina contestatorului intimat nu reprezintă abateri disciplinare, în sensul art. 263 al. 2 Cod procedură civilă, respectiv că acesta nu a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual/colectiv de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de Universitatea " " din I și în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Universitatea " " din I, prin reprezentant, împotriva sentinței civile nr. 657/9.05.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
13.11.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -;
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Smaranda
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 828/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 126/2008. Curtea de... → |
|---|
