Contestație decizie de concediere. Decizia 638/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 638
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta - "" - împotriva sentinței civile nr.162 din 14 02 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație decizie de concediere;
La apelul nominal din ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al treilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită; se solicită judecata în lipsă, prin serviciul registratură s-a depus la dosar nota de concluzii scrise formulate de către recurent.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 162/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admisă în parte contestația formulată de împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 73/14.11.2007 emisă de "" V, s-a dispus anularea deciziei, reîncadrarea pe postul deținut anterior și obligarea unității la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă.
S-a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajat la societatea intimată, începând cu data de 01.06.2004, pe funcția de șef compartiment resurse umane.
Prin Hotărârea nr. 3 din 15.05.2006, administratorul unic al societății intimate a hotărât reorganizarea activității unității prin desființarea Compartimentului Resurse Umane (cu un post) și a Compartimentului Juridic (cu un post) și înființarea unui singur birou de Resurse Umane Juridic și Arhivă, având în componență un singur post, al cărui ocupant trebuia să aibă în mod obligatoriu studii superioare juridice. Având în vedere această hotărâre, contestatorul a fost disponibilizat în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, prin decizia nr. 47 din 7.08.2006, decizie care a fost însă anulată de instanța de control judiciar prin Decizia nr. 321 din 08.05.2007 prin care s-a dispus și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
Această hotărâre a Curții de APEL IAȘI nu a fost pusă în executare, întrucât la data de 01.04.2007, prin Hotărârea nr. 4, administratorul unic al societății intimate a dispus o noua reorganizare a activității societății prin desființarea Biroului Resurse Umane, Juridic și Arhivă, și înființarea Compartimentului Juridic, Administrativ și Personal cu un singur post, în subordinea directorului general, pentru ocuparea căruia se impuneau obligatoriu cunoștințe juridice de specialitate.
Având în vedere această ultimă hotărâre a administratorului unic, dar și hotărârea nr. 3 din 15.05.2006 a aceluiași administrator, precum și hotărârea nr. 321 din 08.05.2007, societatea intimată a considerat că postul ocupat de contestator nu mai există și, astfel, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul munciia emis decizia nr. 73 din 14.11.2007 de desfacere a contractului de muncă, care face obiectul prezentei contestații.
Față de motivele invocate de intimată în emiterea deciziei, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinate de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia".
Iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".
Din actele depuse la dosar de intimata nu rezultă că ar fi existat o desființare efectivă a locului de muncă și nici cauzele reale și serioase care ar fi dus la această desființare.
Hotărârea nr. 3 a administratorului societății, invocată în decizia de concediere, ce face obiectul prezentei contestații, a fost pusă în discuție și în dosarul nr- în care s-a pronunțat Decizia nr. 321/2007 a Curții de APEL IAȘI, stabilindu-se în acel dosar faptul că această hotărâre nu este relevantă în dovedirea concedierii.
Ori, analizând hotărârile nr. 3 și nr. 4 ale aceluiași organ de conducere al societății, prima instanta a retinut că între ele nu există o diferență de esență. Prin desființarea Biroului Resurse Umane, Juridic și Arhivă, și înființarea Compartimentului Juridic, Administrativ și Personal, având în componență același post existent anterior, nu s-a creat decât o modificare a denumirii biroului.
De altfel, din organigramele depuse la filele 35 - 37 din dosar nu rezultă decât comprimarea birourilor de resurse umane și juridic, și înființarea unui singur birou, nefiind depus la dosar nici un stat de funcții din care să reiasă ca postul ocupat efectiv de către contestator a fost desființat.
Pentru aceste motive, instanța de fond a considerat că o schimbare a denumirii compartimentului în care contestatorul își desfășura activitatea, nefiind însoțită de acte din care să reiasă că postul efectiv ocupat de acesta a fost desființat, nu echivalează cu o reorganizare efectivă a societății, motiv pentru care a apreciat decizia de concediere nr. 73 din 14.11.2007 ca fiind netemeinică și nelegală.În ce privește drepturile salariale cuvenite contestatorului, acestea urmează să fie plătite începând cu data emiterii deciziei de concediere până la data reintegrării efective întrucât pentru perioada anterioară, acestea au fost stabilite prin titlu executoriu și anume decizia nr. 321 din 08.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, existând la dosarul cauzei la filele 15 și 17 și două decizii ale unității intimate prin care s-a dispus achitarea drepturilor salariale restante.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de contestator, acest capăt de cerere fost respins, întrucât nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "" V, considerând-o nelegală și netemeinică. A invocat recurenta că în mod greșit tribunalul a reținut că nu s-ar fi dovedit în cauză faptul că postul ocupat de contestator a fost efectiv desființat, întrucât este clar că prin reorganizare s-a creat un singur birou și anume "compartiment juridic, administrativ și personal" cu un singur post, conform Hotărârii nr. 4/01.04.2007 a administratorului unic.
Ca atare, susține recurenta, prima instanță trebuia să aibă în vedere organigramele depuse la filele 35-37 și să solicite, dacă considera necesar, și statele de funcții.
A mai arătat pârâta-recurentă că după pronunțarea hotărârii de la fond s-a dispus executarea sentinței însă reclamantul-intimat a refuzat reîncadrarea, solicitând suspendarea contractului de muncă și ulterior, încetarea raporturilor de muncă. Deci, nu se mai impune reîncadrarea intimatului acesta angajându-se la o altă societate, și nici plata drepturilor bănești.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare la recursul declarat de "" V, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
A arătat în esență intimatul că în loc să pună în executare decizia nr. 321/08.05.2007 a Curții de APEL IAȘI, unitatea l-a concediat din nou prin decizia ce face obiectul prezentului litigiu.
În recurs s-au depus statele de funcții valabile la datele de 31.07.2006, respectiv 07.01.2008, adresele nr. 456 și 853/2008 și deciziile nr. 20/27.02.2008 și 32/06.05.2008 emise de administratorul unic.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul administrat în cele două faze procesuale și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Totodată, conform alin. 2 al aceluiași text de lege, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, prin decizia nr. 73/14.11.2007 (filele 62-63 dosar fond) s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului-intimat cu data de 12.12.2007, motivându-se în preambulul deciziei că această concediere are la bază desființarea postului ocupat de reclamant, acela de șef compartiment resurse umane ca urmare a înființării unui singur birou numit "resurse umane, juridic și arhivă", cu un singur post, pentru care există condiția ca ocupantul să fie în mod obligatoriu absolvent de studii superioare juridice, condiție pe care nu o îndeplinește.
Cu înscrisurile depuse la filele 35-37 dosar fond și 24-53 dosar recurs, angajatorul a dovedit într-adevăr desființarea efectivă a locului de muncă ocupat de reclamantul-intimat, postul său fiind înlăturat din statul de funcții începând cu luna decembrie 2007.
Însă, condiția caracterului efectiv al desființării locului de muncă trebuie completată de existența unei cauze reale și serioase pentru care unitatea dispune concedierea salariatului pentru motive ce nu țin de persoana sa.
Cauza reală și serioasă trebuie să aibă caracter obiectiv și trebuie să fie precisă, adică să reprezinte adevăratul motiv al concedierii. Seriozitatea cauzei trebuie raportată deci atât la situația angajatorului, în sensul de a se stabili înțelesul său real și legitim pentru concediere, cât și la situația personală a salariatului.
Este real că singurul în măsură să aprecieze oportunitatea reorganizării activității este angajatorul, însă Curtea apreciază că instanța de judecată poate și trebuie să verifice împrejurarea dacă această reorganizare este reală și necesară pentru eficientizarea activității unității, respectiv dacă există analize economice si contabile care să justifice măsura concedierii și din care să rezulte ca s-ar îmbunătăți in mod efectiv activitatea prin eliminarea acestui salariat din structura sa.
Ori, cu nici unul din înscrisurile depuse la fond sau în recurs pârâta-recurentă, căreia îi revenea sarcina probei conform dispozițiilor art. 287 Codul muncii, nu a dovedit ce analiza/studii economice au stat la baza Hotărârilor nr. 3/15.05.2006 și nr. 4/01.04.2007 emise de administratorul unic al societății.
Ca atare, întrucât nu s -au probat în cauză, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 65 alin. 2 Codul muncii, concedierea apare ca nelegală, instanța de fond dispunând corect anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Nu are relevanță în cauză împrejurarea că ulterior pronunțării sentinței Tribunalului Vaslui reclamantul-recurent a solicitat suspendarea contractului de muncă iar ulterior încetarea acestuia ori că s-a angajat la o altă societate întrucât este la latitudinea acestuia, din momentul rămânerii irevocabile a prezentei, ce atitudine va adopta în faza de executare a hotărârii judecătorești referitor la reintegrarea pe post.
În ceea ce privește drepturile bănești, în mod judicios acestea au fost acordate de prima instanță, fiind incidente dispozițiile art. 78(1) teza 2 din Codul muncii.
Față de cele reținute și constatând că nu există alte motive de casare ori modificare, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta "" V împotriva sentinței nr. 162/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
10.11.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Smaranda
| ← Conflict de muncă. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de pensionare. Decizia 460/2008. Curtea de... → |
|---|
