Contestație decizie de concediere. Decizia 639/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6257/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.639/
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-contestator, împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18567/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII -UM 0198, având ca obiect - contestație decizie concediere, lămurire dispozitiv.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 04.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea dată în Camera de Consiliul la data de 26.06.2009 în dosarul nr.18567/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informații prin UM 0198
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a apreciat că cererea reclamantului de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1897/05.063.2008 este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o pentru următoarele considerente:
Astfel, prin sentința menționată mai sus, instanța de fond a procedat la obligarea pârâtului angajator, conform art.78 din Codul muncii, la plata unei despăgubiri egală cu salariile ce le-ar fi primit dacă ar fi fost în continuare salariat, indexate, majorate și reactualizate. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamant și a celorlalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă al acestuia, pe care le-ar fi primit dacă ar fi fost în activitate ca salariat al pârâtei.
Tribunalul a apreciat că dispozitivul sentinței este clar, concis și nu lasă loc de interpretări pentru nici una dintre părțile implicate în litigiu. Nu este obligatoriu ca sentința de anulare a deciziei (ordinului) de concediere să menționeze cuantumul exact al drepturilor salariale ce se cuvin reclamantului-salariat, fiind suficientă obligarea pârâtului conform art.78 din Codul muncii, chestiunea cuantumului drepturilor salariale putând fi lămurită cu ocazia punerii în executare a titlului executoriu.
S-a constatat că, în speță, pârâtul-angajator a pus de bună-voie în executare sentința de fond, însă reclamantul nu a fost mulțumit de cuantumul drepturilor salariale primite, apreciind că pârâta trebuia să-i plătească prima de aterizare și prima de reparații, ca sporuri permanente.
Pârâtul-angajator i-a calculat și achitat drepturile salariale și celelalte drepturi conform art.78 Codul muncii, respectiv prime anuale, dar a apreciat că nu i se cuvin primele trimestriale, prima de aterizare și de reparații, deoarece acestea nu au caracter permanent, nu fac parte din salariu și se acordă doar personalului care desfășoară efectiv activitate.
Dacă reclamantul era nemulțumit de cuantumul acestor drepturi, a statuat prima instanță că acesta avea posibilitatea să se lămurească printr-o expertiză contabilă efectuată în cadrul executării, sau în cadrul contestației la executare, pe care o putea formula pe calea dreptului comun, la instanța de executare.
S-a apreciat că instanța care a soluționat fondul nu are niciun motiv să lămurească dispozitivul care este clar și concis, aceasta pronunțându-se clar asupra drepturilor deduse judecății. Asupra cuantumului și componenței efective a drepturilor salariale și a altor drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantul la integrare se pronunță un expert contabil în cadrul executării și eventual instanța de la locul executării, printr-o eventuală contestație la executare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, neîntemeiat în drept, că în considerentele încheierii recurate se precizează faptul că "dispozitivul sentinței este clar, concis și nu lasă loc la interpretări pentru nici una dintre părțile implicate în litigiu. Nu este obligatoriu ca sentința de anulare a deciziei (ordinului) de concediere să menționeze cuantumul exact al drepturi lor salariale ce se cuvin reclamantului - salariat, fiind suficientă obligarea pârâtului conform art.78 Codul muncii."
Conform dispozițiilor art.78 Codul muncii (al.1) "În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul."
Consideră recurentul, că în mod netemeinic instanța de judecată precizează faptul că "nu este obligatoriu ca sentința să menționeze cuantumul exact al drepturilor salariale",ce i se cuvin.
Ori, din cuprinsul cererii de lămurire a dispozitivului, formulată în conformitate cu dispozițiile art.2811(1)2.pr.civ. rezultă faptul că prin cererea respectivă s-a solicitat lămurirea dispozitivului în sensul precizării celorlalte drepturi la care este îndreptățit contestatorul în conformitate cu dispozițiile legale, și nu neapărat menționarea cuantumului exact al drepturilor salariale.
Nu trebuie neglijat în acest sens că prin întimpinarea depusă, intimata apreciază că "referirea instanței la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii 15.05.2007 și până la data reintegrării efective, este una generică făcând posibilă acordarea sau nu a anumitor drepturi (prime,recompense, bonusuri etc.), în funcție de îndreptățirea și legalitatea acordării lor. Apreciază intimata că "sporurile pentru condiții deosebite de muncă nu se iau în considerare în calculul despăgubirilor (ele putându-se acorda numai atunci și pe perioada în care o persoană lucrează efectiv în condiții deosebite)".
Se ignoră în susținerea recurentului, atât cuprinsul fișei postului în ceea ce-l privește, cât și cuprinsul actului adițional la contractul său individual de muncă, înscrisuri atașate la dosarul cauzei. Conform fișei postului, în art.7, referitor la atribuțiuni generale ale titularului postului, se specifică că recurentul "execută lucrări la aeronave,potrivit specializării pe care o deține, legate de pregătire pentru zbor,remedieri de defecțiuni, lucrări regulamentare, disponibilizare". În actul adițional la contractul individual de muncă al recurentului, se specifică faptul că "se păstrează toate celelalte elemente ale contractului individual de muncă".
Se impune a se avea în vedere și faptul că instanța de judecată când a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul-recurent în prezenta cauză de la data concedierii 15.05.2007 până la data reintegrării efective, a avut în vedere aceste acte anexate la dosarul cauzei, respectiv fișa postului în care se specifică celelalte drepturi de care trebuie sa beneficieze salariatul, recurent în prezenta cauză. Din coroborarea acestor înscrisuri cu statele de plată depuse de intimată rezultă că solicitantul era îndreptățit la plata tuturor drepturilor înscrise în contractul individual de muncă și a fișei postului, respectiv și la plata primei de aterizare și a primei de recepție și reparație celulă - motor.
În considerentele încheierii atacate, instanța de judecată precizează faptul că "nu are nici un motiv să lămurească dispozitivul care este clar și concis, aceasta s-a pronunțat clar asupra drepturilor deduse judecății. Asupra cuantumului și componenței efective a drepturilor salariale și altor drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantul la reintegrare se va pronunța un expert contabil în cadrul executării și eventual instanța de la locul executării, printr-o eventuală contestație la executare."
Numai că o cerere întocmită în conformitate cu dispoz.art.2811pr.civ. pentru lămurirea dispozitivului hotărârii, este formulată atunci când dispozitivul hotărârii nu cuprinde date care să permită executarea ei, părțile având alegerea folosirii procedurii reglementată prin art.2811,sau prin art.400 (al.1) pr.civ. în acest sens pronunțându-se fosta C Supremă de Justiție - Secția Civilă - decizia nr.3780/2002.
Drept urmare, instanța de judecată nu putea ignora principiul fundamental al disponibilității procesului, trecând peste voința părții contestatoare, în sensul în care consideră că "dacă reclamantul este nemulțumit de cuantumul acestor drepturi are posibilitatea să se lămurească printr-o expertiză contabilă efectuată în cadrul executării, sau în cadrul contestației la executare"; contestatorul prin cererea formulată în condițiile art.2811pr.civ. alegând această cale, instanța era obligată să dea curs cererii astfel cum a fost formulată.
Această procedură, întemeiată pe dispoz.art.2811pr.civ.a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare, cum este cazul în speță.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând încheierea atacată sub aspectul criticilor aduse (încadrate în baza art.306 alin.3 Cod pr.civilă în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă), a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri pentru că el este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac.
Având în vedere astfel că dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, aceasta trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametri pentru a fi adus la îndeplinire pe calea executării.
În speța dedusă judecății, prin dispozitivul sentinței civile nr.1897/05.03.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a dispus doar obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii - 15.05.2007 până la data reintegrării efective, fără a menționa niciun element de identificare a acestor ultime drepturi.
Este adevărat, că în acest sens dispun prevederile art.78 Codul muncii atunci când se constată nelegalitatea și netemeinicia măsurii concedierii, a anulării măsurii și repunerii părților în situația anterioară concedierii, ce a operat și în cazul recurentului din prezenta cauză, respectiv că acordarea drepturilor de care a beneficiat salariatul să se realizeze generic.
Numai că, potrivit principiului de drept quod nulum est, nulum producit effectum, consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității constau în lipsirea actului anulat de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea sa valabilă și restabilirea legalității.
Ori, restabilirea legalității, ca efect al nulității implică restabilirea situației anterioare, restitutio in integrum. in integrum presupune ca persoana în cauză, ca urmare a anulării concedierii să ajungă la situația de a-și recupera toate drepturile de care a fost deposedată prin actul nelegal al angajatorului, respectiv să-și recupereze statutul de salariat, funcția sau postul, locul de muncă, să primească salariul retroactiv cu titlu de despăgubiri și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
În cauză însă, angajatorul se opune la acordarea unora dintre aceste drepturi, în concret la acordarea primei de aterizare și a primei de recepție celulă motor, cum de altfel recunoaște prin întâmpinarea depusă la dosar, cu motivația că acordarea lor se poate realiza numai în situația în care persoana lucrează efectiv în condiții deosebite.
Numai că, anterior concedierii, așa cum rezultă din fișa postului, dar și din ștatul de plată anexat cauzei - fila 133 dosar fond (depus la solicitarea primei instanțe potrivit art.129 alin.4 Cod pr.civilă), recurentul-contestator a fost beneficiarul acestor prime, prime pe care evident le-ar fi încasat în continuare dacă nu ar fi operat concedierea nelegală realizată de angajator și constatată nulă prin titlul executoriu deținut de recurent - sentința civilă nr.1897/05.03.2008 a Tribunalului București.
Culpa pentru neprestarea efectivă a activității recurentului-contestator incumbă în exclusivitate intimatului-angajator pentru că a dispus concedierea nelegală, constatată nulă, sens în care evident că nu-și mai putea invoca propria culpă în apărare.
Cum, dispozitivul hotărârii nu cuprinde date care să permită executarea sa, sub aspectul "celorlalte drepturi" cuvenite contestatorului pentru nelegalitatea concedierii, cu atât mai mult cu cât angajatorul contestă legalitatea acordării lor, fapt inadmisibil față de conținutul titlului executoriu și înscrisurilor anexate cererii de lămurire dispozitiv, nelegal a apreciat prima instanță că acesta este clar și concis, că asupra cuantumului despăgubirilor se poate pronunța un expert contabil, în cadrul executării silite sau instanța de executare.
Expertul contabil nu ar putea individualiza drepturile cuvenite printr-o eventuală expertiză contabilă, în lipsa unui titlu executoriu, care să le indice clar.
Nu trebuie neglijat totodată, că prima instanță a nesocotit principiul fundamental al disponibilității procesului, nesocotind voința recurentului-contestator, care, nemulțumit de cuantumul drepturilor sus menționate are opțiunea alegerii între folosirea procedurii reglementate de art.2811sau cea din art.4001Cod pr.civilă.
Constatând încălcarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și interpretarea eronată a prevederilor art.2811Cod pr.civilă, ce atrage incidența cazului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot încheierea recurată și va admite cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1897/05.03.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în sensul că, în categoria "celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii (15.05.2007) și până la efectiva reintegrare" se includ și prima de aterizare, prima recepție - reparație celulă motor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18567/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII -UM 0198
Modifică încheierea atacată în tot în sensul că:
Admite cererea.
Dispune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.1897/05.03.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în sensul că, în categoria "celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii (15.05.2007) și până la efectiva reintegrare" se includ și prima de aterizare, prima recepție - reparație celulă motor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./17.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4994/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2983/2009. Curtea... → |
|---|
