Contestație decizie de concediere. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 64
Ședința public de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
Judector - -
Judector - -
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta " I " împotriva sentinței civile nr. 1448 din 01 X 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint consilier jr. pentru recurent și procuratorul intimatei,.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c dosarul este la al doilea termen de judecat.
Consilier jr. depune la dosar înscrisuri în susținerea motivelor de recurs constând în copii de pe Organigrama societții și de pe statul de funcțiuni, de pe:- Procesul verbal din 14 XI 2008 AGA; - Hotrârea nr.6/2008 a societții;- Procesul verbal nr.13/14 XI 2008 AGA;- de pe sentința civil nr. 1795/2008 a Tribunalului Iași;- de pe procesul verbal de control din 28 I 2008 efectuat de ITM înscrisurilor se înmâneaz reprezentantului intimatei.
Reprezentantul intimatei precizeaz c nu solicit termen pentru a lua cunoștinț de înscrisurile ce i-au fost înmânate.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul prților în recurs.
Consilier jr. solicit admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursului. Solicit s se constate c documentația depus la dosar nu are nici o legtur cu nulitatea deciziei de concediere. Sentința Tribunalului Iași este legal iar recursul este nefondat. Depune concluzii scrise, fr cheltuieli de judecat.
CURTEA DE APEL,
Prin cererea înregistrat la ribunalul Iași cu nr-, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 284/31.12.2007 emis de SC I SA, solicitând desființarea acestei decizii, reintegrarea în munc pe o funcție corespunztoare și plata despgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a beneficiat pân la concediere.
În motivarea acțiunii, s-a susținut c desființarea locului de munc nu a avut o cauz real și serioas, ci a fost fictiv.
Prin întâmpinarea formulat, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiat. A artat intimata c, la data de 31.12.2007, având în vedere procesul verbal al Consiliului de Administrație și hotrârea nr. 14 din 17.12.2007, a fost emis decizia prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munc al contestatoarei, ca urmare a transformrilor tehnologice, reorganizrii întregii activitți, precum și ca urmare a desființrii locului de munc. Msurile dispuse au fost prezentate și Sindicatului Independent Încrederea, în cadrul ședinței Comitetului Director din 11.01.2008, la care au participat și reprezentanții. La data de 28.01.2008, în urma unei sesizri, SC I SA a fost supus unui control din partea Inspectoratului Teritorial d e Munc I, care nu a constatat înclcarea prevederilor Legii nr. 53/2003.
Contestatoarea a invocat excepția nulitții deciziei de concediere, ca urmare a nulitții de drept a hotrârilor Consiliului de Administrație, care nu avea atribuții cu privire la încadrarea salariaților sau desfacerea contractelor lor individuale de munc.
Din oficiu, instanța a invocat excepția nulitții deciziei de concediere raportat la dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii.
Prțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civil nr. 1448 din 1 octombrie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția nulitții deciziei invocat de contestatoare.
A admis contestația formulat de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC I SA.
A constatat nulitatea deciziei nr. 284/31.12.2007 emis de intimat, care a fost obligat s o reintegreze pe contestatoare pe postul deținut anterior concedierii și s plteasc acesteia o despgubire egal cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetrii contractului de munc, pân la reintegrarea efectiv.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut urmtoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei pe postul de "cresctor îngrijitor animale pentru producția de3 carne" la Ferma nr. 3, conform actului adițional nr. 3/24.10.2005 la contractul individual de munc nr. 460/01.03.1990.
Prin decizia nr. 284/31.12.2007 emis de intimat, s-a dispus încetarea contractului individual de munc al contestatoarei în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. c, art. 58, art. 65, art. 73 și urm. Codul muncii, ca urmare a transformrilor tehnologice, reorganizrii întregii activitți și a desființrii locului de munc.
Au fost redate prevederile art. 65 alin. 1 și 2, art. 74 alin. 1 și art. 76 Codul muncii, instanța constatând c intimata nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 74 alin. 2 lit. d Codul muncii, respectiv nu precizat în cuprinsul deciziei de concediere lista locurilor de munc vacante în unitate și termenul în care salariații urmeaz s opteze pentru a ocupa un loc de munc vacant, în condițiile art. 64.
Instanța a mai constatat c intimata nu a fcut nici dovada faptului c i-ar fi propus contestatoarei un loc de munc vacant sau c, în lipsa unor astfel de locuri de munc, ar fi solicitat sprijinul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Munc în vederea redistribuirii salariatului. În același sens, și în art. 80 alin. 1 din contractul colectiv de munc unic la nivel național pe anii 2007-2010 se menționeaz c, în situația în care disponibilizrile de personal nu pot fi evitate, conducerea unitții va comunica în scris fiecrui salariat al crui post urmeaz a fi desființat dac i se ofer sau nu un alt loc de munc ori cuprinderea într-o form de recalificare profesional în vederea ocuprii unui post în aceeași unitate. În consecinț, s-a constatat c decizia de concediere este lovit de nulitate.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la faptul c decizia ar fi nul absolut întrucât art. 142 din Legea nr. 31/1990 și art. 18 din Regulamentul de organizare și funcționare al intimatei nu prevd vreo atribuție a Consiliului de Administrație cu privire la încadrarea în munc a salariaților ori cu privire la desfacerea contractelor individuale de munc, s-a constatat c acestea sunt neîntemeiate având în vedere faptul c motivele de nulitate absolut a unei decizii de concediere trebuie prevzute în mod expres de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata SC I SA.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod pr. civil, se susține c instanța de fond a interpretat și apreciat în mod eronat faptul c recurenta nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 74 alin. 2 lit. d Codul muncii, care este și abrogat. Lista locurilor vacante, precum și termenul în care salariații urmeaz s opteze pentru a ocupa un loc de munc vacant se face în condițiile art. 64, care nu sunt incidente în cauz.
A mai susținut recurenta c prima instanț a constatat și nerespectarea prevederilor art. 80 alin. 1 din Contractul colectiv de munc unic la nivel național pe anii 2007-2010, dar nu a analizat și prevederile alin. 2, care erau incidente, întrucât societatea nu a avut posibilitatea de a oferi alte locuri de munc.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Prțile au depus copii de pe înscrisuri. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine public.
Analizând actele și lucrrile dosarului, precum și hotrârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constat c recursul este fondat pentru considerentele ce urmeaz:
Conținutul deciziei de concediere, ca act unilateral de voinț prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de munc, este reglementat în Codul muncii în texte diferite, situate în secțiuni și chiar capitole și titluri diferite. Aceste texte sunt complementare, corelându-se și completându-se reciproc, în funcție de cazul concret de încetare a contractului individual de munc.
Prin decizia nr. 284/31.12.2007 emis de recurent, s-a dispus încetarea contractului individual de munc al intimatei pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în condițiile art. 65 Codul muncii. Instanța de fond a constatat nulitatea acestei decizii, reținând c recurenta nu respectat dispozițiile imperative ale art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii, fiind o eroare material menționarea în considerentele sentinței a alin. 2 al art. 74, care este abrogat, în sensul c nu precizat în cuprinsul deciziei de concediere lista locurilor de munc vacante în unitate și termenul în care salariații urmeaz s opteze pentru a ocupa un loc de munc vacant, în condițiile art. 64.
Or, chiar în art. 74 alin. 1 se face trimitere la art. 64 din cod, care are în vedere cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevzute la art. 61 lit. c și d, precum și în cazul în care contractul individual de munc a încetat de drept în temeiul art. 56 lit.
Așadar, doar în cazul concedierii pentru motive care țin de persoana salariatului, respectiv inaptitudine fizic și /sau psihic și necorespundere profesional, și în cazul încetrii de drept a contractului individual de munc ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupat de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, neprecizarea în cuprinsul deciziei a listei locurilor de munc vacante în unitate și a termenului în care salariații urmeaz s opteze pentru a ocupa un loc de munc vacant atrage nulitatea absolut a acesteia, potrivit art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii, dispozițiile art. 80 alin. 1 din Contractul colectiv de munc la nivel național pe anii 2007-2010, reținute de asemenea de prima instanț, nefiind incidente sub aspectul examinat, al nulitții absolute a deciziei de concediere pentru lipsa unui element obligatoriu.
Faț de considerentele expuse, constatând c prima instanț a aplicat greșit dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii și a soluționat cauza fr a intra în cercetarea fondului, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin 2 și 5 Cod pr. civil și dispozițiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, se va admite recursul, se va casa sentința și se va respinge excepția nulitții deciziei, cauza urmând s fie trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1448/01.10.2008 pronunțat de Tribunalul Iași, sentinț pe care o caseaz în parte, în sensul c:
Respinge excepția nulitții deciziei, raportat la art. 74 al. 1 lit. d Codul muncii.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispoziția de respingere a excepției nulitții deciziei invocat de contestatoare.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 27.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
Grefier
Red./Tehnored.:
2 ex./23.02.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Carmen Bancu, Ancuța Gabriela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 703/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 83/2009. Curtea de... → |
|---|
