Contestație decizie de concediere. Decizia 651/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 651
Ședința publică din data de 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 1133/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată - SA B, având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, după epuizarea cauzelor, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei-intimate.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după reprezentanta pârâtei-intimate depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită respingerea recursului, conform motivelor expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei-recurente, care depune împuternicire avocațială. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 1133/11.12.2008 Tribunalul Arada respins acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - SA, având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 100/02/01/1.495/TM din 02.06.2008 emisă de pârâtă, plata despăgubirilor salariale indexate, majorate, reactualizate și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat reclamanta și repunerea părților în situația anterioară concedierii.
Tribunalul a reținut.
Decizia de concediere nr. -/TM din 02.06.2008 este motivată în fapt și în drept cu respectarea dispozițiilor art. 74 Codul muncii.
Cu privire la critica reclamantei de neindicare în cuprinsul deciziei de concediere a instanței judecătorești competente să soluționeze contestația, potrivit art. 268 alin. 2 lit. f) Codul muncii, tribunalul a reținut că ulterior comunicării deciziei de concediere contestate s-a emis Decizia rectificativă nr. -/TM din 03.06.2008 care îndreaptă eroarea materială.
Din acest motiv a respins excepția nulități prevăzută de art. 268 alin. 2 lit. f) Codul muncii, ca nefondată.
Cu privire la ilegalitatea concedierii invocată de reclamantă, din înscrisurile depuse în probațiune de angajator, respectiv, Deciziile Directorului General al - SA cu nr. 52/05.05.2008 - filele 32-35, cu nr. 79/21.02.2006 - fila 55, cu nr. 43/15.06.2007 - fila 58, cu nr. 44/09.04.2008 - filele 88-90 coroborate cu scriptul eliberat de angajator, înregistrat sub nr. 100/-/05.12.2008 - fila 98, s-a reținut că în cadrul Diviziei Administrativ a pârâtei - SA din numărul total de 10.795 de salariați existenți la 01.06.2008 au fost înregistrate 27 de concedieri individuale în intervalul ianuarie - septembrie 2008.
Față de conținutul deciziilor prezentate, s-a reținut că angajatorul a stabilit un program de reorganizare a - SA începând cu data de 09.04.2008, potrivit deciziei Directorului general nr. 44/09.04.2008, pe criterii de eficientizare.
Astfel, societatea s-a obligat să stabilească persoanele al căror contract individual de muncă va înceta, de principiu prin acordul părților, pe baza calificativelor obținute de salariat în cadrul procesului de evaluare și ca urmare a desființării posturilor, dacă nu pot fi redistribuiți pe alte locuri de muncă.
Reclamanta se afla în situația desființării efective a locului de muncă, reglementată de art. 65 Codul muncii. Potrivit fișelor postului, a proceselor-verbale de predare primire și a actului adițional încheiat cu, rezultă că atribuțiile sale de serviciu au fost preluate în totalitate de acest angajat.
Nu ne aflăm în prezența unei concedieri colective mascate câtă vreme a fost făcută publică intenția pârâtei - SA de reorganizare a societății, s-au lansat invitații Confederației Sindicatelor de a desemna observatori pentru evaluarea profesională a personalului de execuție din cadrul compartimentelor societății, iar numărul de angajați disponibilizați în interval de 30 de zile calendaristice cerut de art. 68 alin. 1 lit. c) și alin. 2 Codul muncii este sub limita minimă de 30 impusă de legiuitor, în condițiile în care angajatorul care disponibilizează are 10.795 de salariați.
Este susținerea reclamantei că angajatorul nu s-a implicat în oferirea unui loc de muncă în cadrul societății, post care se ocupa doar prin concurs, după susținerea unui interviu, când reclamanta nu a fost admisă - fila 40.
De asemenea, angajatorul a solicitat sprijinul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru a-i găsi un loc de muncă reclamantei, fapt ce rezultă din corespondența purtată între cele două instituții - filele 41-42.
La emiterea deciziei de concediere angajatorul a motivat că în cadrul societăți nu existau locuri de muncă compatibile cu pregătirea profesională a salariatei care este calificată în funcția de telefonist și are studii medii.
Pentru considerentele prezentate, văzând că angajatorul a respectat dispozițiile art. 65 și 74 Codul muncii, că nu există motive de nulitate a deciziei de concediere respins acțiunea precizată formulată de reclamanta având ca obiect nulitatea deciziei de concediere nr. 100/02/011.495 /TM din 02.06.2008 emisă de pârâtă.
Urmare a respingerii cererii principale de constatare a nulității decizie de concediere, a respins și cererile subsecvente de acordare a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, precum și a plății celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, luând act că prin decizia de concediere reclamantei i s-a acordat suma de 18.945 lei, cu titlu de compensați bănești în baza art. 86 din Contractul colectiv de muncă pentru 2007-2008 la nivelul - SA, cuantum necontestat de reclamantă.
Urmare a respingerii cererii principale au fost respinse și cererile subsecvente de reîncadrare pe funcția deținută anterior și de acordare cheltuielilor de judecată.
Împotriva cestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și a cheltuielilor de judecată.
Reclamanta-recurentă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și a susținut că decizia rectificată emisă de pârâtă, fiind luată în considerare de instanța de fond: s-au aplicat greșit prevederile art. 77 Codul muncii, care prevăd că în caz de conflicte de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
S-a invocat și încălcarea prevederilor art. 76 din Codul muncii, angajatorul nechemând-o pe reclamantă pentru a da un interviu în vederea ocupării unui post din unitate.
S-a criticat sentința atât pentru faptul că nu s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere, cât și pentru faptul că s-au încălcat prevederile art. 65, neavând loc o desființare efectivă a postului, un alt funcționar fiind încărcat excesiv cu sarcinile persoanei concediate, astfel că funcția sau postul nu au dispărut.
Pârâta intimată a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza în raport de motivele de recursa și de susținerile părților și totodată conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu există niciun motiv pentru casarea sau modificarea sentinței recurate.
Decizia de concediere cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 74 Codul muncii, și cu înscrisurile depuse angajatorul a dovedit suprimarea postului deținut de reclamantă, astfel că reducerea acestuia este efectivă.
Reorganizarea activității este atributul angajatorului și este o cauză serioasă și reală, iar preluarea atribuțiilor reclamantei ține de reorganizarea activității și nu înseamnă că postul nu a fost desființat efectiv, atâta timp cât a dispărut din statul de funcții al unității.
Art. 67 Codul muncii nu prevede obligații în sarcina angajatorului anterior concedierii în baza art. 65 Codul muncii (desființarea postului) și acest dispoziții se impun a fi coroborate cu actele normative privitoare la măsurile de combatere a șomajului, astfel că acest dispoziții nu constituie un temei al constatării nulității deciziei de concediere.
Pârâta a menționat în decizie că nu are locuri vacante compatibile cu pregătirea profesională a reclamantei, iar dispozițiile art. 74 lit. d făcând trimitere la dispozițiile art. 64 nu sunt incidente în cazul concedierii întemeiate pe prevederile art. 65 Codul muncii.
Dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. f Codul muncii nu sunt incidente în cauză și oricum se impun a fi coroborate cu principiul bunei-credințe instituit în cazul raporturilor de muncă de prevederile art. 8 Codul muncii. Reclamanta nu a fost prejudiciată în niciun fel prin faptul că s-a menționat greșit în decizia de concediere că aceasta se poate adresa cu contestație la Tribunalul Timiș în loc de Tribunalul Arad și aceasta nu constituie motiv de nulitate a deciziei. Prin urmare, emiterea unei decizii rectificative în acest sens este lipsită de relevanță și nu se pune problema încălcării prevederilor art. 77 Codul muncii, dispoziții care nu sunt incidente.
Fiind respectate prevederile art. 65 Codul muncii, nu se pate reține că s-au aplicat greșit dispozițiile legale incidente și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1133/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /12.06. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./15.06. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1210/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 223/2010. Curtea de... → |
|---|
