Conflict de muncă. Decizia 652/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 652
Ședința publică din data de 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta - SRL C împotriva sentinței civile nr. 2071/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul G, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, reclamanta solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul G la plata sumei de 3.619 lei reprezentând contravaloarea a 940 litri motorină sustrași de la societate și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2071/17.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a respins cererea formulată de către reclamanta - SRL împotriva pârâtului
Tribunalul a reținut:
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând în acest sens că societatea reclamantă nu a ținut cont de consumul real de motorină rezultat în funcție de încărcătura mașinii, de condițiile improprii de trafic și de gradul de uzură ridicat al mașinii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta - SRL, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize de specialitate pentru a se determina valoarea prejudiciului.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, iar în motivarea acestuia s-a susținut că s-a dovedit prin probele administrate îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale: calitatea de salariat dovedită cu contractul de muncă, iar fapta ilicită și personală a fost dovedită de declarațiile martorilor, care au relatat că pârâtul a fost șofer și a efectuat transporturi și a fost dovedită existența prejudiciului prin fișa de calcul, iar din probe rezultă că pârâtul a sustras motorina, chiar instanța de fond reținând lipsa a 777 litri motorină.
Pârâtul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și a susținut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii patrimoniale.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susținerile părților și totodată conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, sub toate aspectele, Curtea constată că nu există niciun motiv pentru casarea ori modificarea sentinței, care va fi menținută prin respingerea recursului pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În același timp, condițiile răspunderii patrimoniale a salariatului conform prevederilor art. 271 alin. 1 Codul muncii sunt: calitatea de salariat, fapta ilicită săvârșită în legătură cu munca, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În motivarea acțiunii, reclamanta susține pe de o parte, că pârâtul a sustras motorina, dar în același timp susține că acesta nu a putut justifica lipsa a 940 litri motorina.
Reclamanta nu a invocat calitatea de gestionar a pârâtului pentru a opera prezumția de culpă a acestuia, situație în care pârâtul acea obligația să justifice minusul din gestiune. Mai mult, din probe (declarația martorului ), rezultă că motorina nu i se încredința pârâtului, ci era asigurată cu lacăt la care pârâtul nu avea cheie, cheile fiind asupra martorului. În această situație, reclamanta avea obligația să dovedească care este fapta cauzatoare de prejudiciu.
Din probe nu rezultă că pârâtul ar fi sustras motorina și nici nu s-a dovedit că printr-un mod culpabil ar fi determinat un consum anormal și cauzator de prejudiciu.
În motivele de recurs se susține că fapta cauzatoare de prejudiciu este conducerea autoutilitarei și efectuarea de transporturi, ori aceasta este atribuția de serviciu și nu o faptă ilicită culpabilă a pârâtului. Din declarațiile martorilor rezultă pierderi de motorină prin scurgeri ca urmare a unor defecțiuni și supraconsum determinat de supraîncărcare, neimputabilă pârâtului (martorul ).
Prin urmare, nu s-a dovedit existența faptei ilicite și personale săvârșită în legătură munca pârâtului.
Nu s-a dovedit nici existența și întinderea prejudiciului, neexistând niciun act de constatare și de înregistrare a prejudiciului în contabilitate pentru a se evidenția diminuarea patrimoniului.
Prin acțiune, se menționează că actul de constatare este nota de lichidare 183/12.09.2006, ori această notă de lichidare, pe de o parte, nu precizează care este cantitatea de motorină lipsă și nici nu poate fi un act de constatare în sensul Legii nr. 82/1991.
Nici măcar înscrisurile de care se prevalează reclamanta nu conduc la ideea unui prejudiciu cert, foile de parcurs nefiind completate conform rubricilor prevăzute, nu fac referire la consumul normat, iar unele nici nu sunt semnate de pârât. Nu s-au administrat nici măcar probe privind consumul normat de motorină, raportat la tipul de mașină, astfel că nu s-a dovedit existența prejudiciului și nici caracterul său real și cert.
Prin urmare, în mod corect s-a respins acțiunea, nefiind făcută dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii patrimoniale.
În raport de dispozițiile art. 287 Codul muncii, reclamanta care are sarcina probei nu se poate prevala de o lipsă de rol activ a judecătorului pentru a se dispune casarea cu trimitere a cauzei pentru completarea probatoriului cu o expertiză de specialitate pentru a se dovedi întinderea prejudiciului, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost solicitată această probă la fond.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 2071/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /12.06. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./15.06. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Conflict de muncă. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 1363/2009. Curtea... → |
|---|
