Contestație decizie de concediere. Decizia 6605/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

-ROMÂNIA -

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

DOSAR NR-

Format vechi nr.4271/2009

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia Civilă -.6605/

Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Zeca Dorina

JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena

JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia

GREFIER - -

****************

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.1851 din data de 04.03.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17888/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC "" SA - având ca obiect "contestație decizie concediere".

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-contestator personal și intimata SC "" SA prin consilier juridic, d-na avocat, cu delegație atașată la fila 18 dosar recurs.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea recurentului-contestator, acesta legitimându-se cu Seria -.- eliberată de către - la data de 20.12.2001.

Recurentul-contestator, întrebat fiind, arată că își însușește recursul, împrejurare față de care, la solicitarea Curții, procedează la semnarea cererii de recurs, complinindu-se astfel lipsurile constatate.

Părțile prezente, întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Recurentul-contestator, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.

Intimata SC "" SA, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurentul-contestator, pentru motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.

Fără cheltuieli de judecată.

Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.1851 din data de 04.03.2009 pronunțată, în dosarul nr.17888/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul, împotriva pârâtei ROMTELECOM.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.45 din 09.04.2008, emisă de Directorul General al ROMTELECOM, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului, care deținea funcția de reprezentant vânzări pentru absențe nejustificate de la locul de muncă începând cu 1 ianuarie 2008.

Temeiul de drept reținut constă în dispozițiile 264 CM, art. 20, 21 lit. b, 31 din regulamentul intern.

Potrivit art.263 Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În temeiul art.268 Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Potrivit art.268 a1.2 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Din dispozițiile legale menționate, instanța a reținut că decizia contestată, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator împotriva angajatului, trebuie să fie deopotrivă legală și temeinică, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziilor.

Analizând decizia contestată din punct de vedere al formei, instanța reține că aceasta conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 268.

Potrivit art.267 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 al.1 lit.a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Cercetarea prealabilă este o condiție imperativă a legii, reprezentând o garanție a dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare și trebuie să respecte metodologia prevăzută de art.267 Codul Muncii. Pentru a realiza acest rol, în primul rând salariatului trebuie să i se aducă la cunoștință învinuirea pentru care este cercetat, pentru a-i acorda dreptul sa-și formuleze eventualele apărări și să ofere probe și motive în combaterea învinuirii.

Condiția prevăzută de textul menționat mai sus este îndeplinită în cauză, nefiind întemeiate susținerile contestatorului cu privire la lipsa convocării la cercetarea disciplinară.

Se reține că prin convocarea cu nr. 201/383/26.03.2008 salariatul a fost înștiințat să se prezinte la data de 07.04.2008, ora 9.30 la sediul societății în vederea efectuării procedurii cercetării prealabile disciplinare pentru absențe nejustificate de la locul de muncă, precizându-se deci obiectul, data, ora si locul întrevederii.

Convocarea, înregistrată la executor sub nr. 35/2008, a fost comunicată la domiciliul ales al salariatului din-, prin intermediul executorului judecătoresc, fiind afișată la destinatar la data de 31.03.2008, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 34-37 din dosar.

Afirmația contestatorului că nu a putut lua cunoștință de convocare decât pe data de 07.04.2008, din cauza faptului că în perioada 01.04.2008-07.04.2008 biroul de avocatura la care a solicitat efectuarea comunicărilor s-a aflat în zona în care accesul a fost restricționat pe perioada summit-ului nu este susținută de dovezi. Din înscrisurile aflate la pagina 97-101 rezultă că restricțiile de circulație rutieră și pietonală au avut loc în perioada 01.04.2008 -04.04.2008, iar strada - - nu se numără printre cele restricționate, astfel încât contestatorul avea posibilitatea de a lua cunoștință de convocare precum și de a solicita reprogramarea convocării în timp util.

Deși pretinde că a luat la cunoștință de cercetarea disciplinară la 07.04.2008, adică chiar data efectuării, contestatorul a transmis solicitarea de reprogramare a întâlnirii la 08.04.2008, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 13 și 14, ceea ce dovedește că în realitate nu a dorit să participe la cercetare, având posibilitatea chiar din data de 07.04.32008 să încerce amânarea la o dată ulterioară. Aceasta în condițiile în care angajatorul a încercat convocarea la două date anterioare, la adresa menționată de salariat pe parcursul derulării raporturilor de muncă, din strada -, unde nu a fost posibilă înmânarea către destinatar a comunicărilor, care nu se afla la adresă. În situația în care salariatul nu mai locuia la adresa comunicată angajatorului, nu îi poate fi imputată acestuia din urmă neconvocarea la cercetarea disciplinară.

Potrivit art. 267 alin. 2 Cm, în vederea desfășurării cercetării disciplinare salariatul va fi convocat în scris, cerința legii fiind îndeplinită și la momentul afișării convocării la adresa comunicată da salariat angajatorului. Nu este prevăzută expres înmânarea convocării personal salariatului, deoarece acesta ar putea refuza primirea, ceea ce ar pune angajatorul în situația de nu putea efectua niciodată convocarea, cu consecința imposibilității efectuării cercetării disciplinare și aplicării sancțiunii.

Cât privește neîndeplinirea obligației de informare a sindicatului prevăzută de art. 105 alin. 1 și 3 din contractul colectiv de muncă se reține, pe de o parte, că președintele sindicatului a fost înștiințat prin fax în legătură cu efectuarea cercetării disciplinare filele 52-56, iar pe de altă parte că neîndeplinirea acestei obligații nu este sancționată cu nulitatea absolută de Codul Muncii, fiind necesară invocarea și dovedirea unei vătămări produse salariatului.

Sancțiunea aplicată este legală și temeinică, salariatul făcându-se vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare sub forma absenței nejustificate de la serviciu începând cu data de 01.01.2008. Afirmația contestatorului că după data de 01 ianuarie s-a prezentat la biroul situat în sediul din --, nefiindu-i adus la cunoștință de către angajator faptul că ar urma să se prezinte în sediul din B-dul T (- Plaza), a fost combătută de declarația martorului ascultat în cauză, numitul, care a relatat că lucrează în biroul din -, în care contestatorul nu s-a mai prezentat după 1 ianuarie 2008, deși prezența zilnică la birou era cerută de conducerea intimatei chiar și în cazul agenților de vânzări.

Nu au putut fi avute în vedere de instanță actele cu denumirea "comunicări" depuse la dosar de contestator, prin care pretinși clienți ai intimatei au atestat prezența acestuia la sediul societăților pentru prezentarea de oferte de produse și servicii ROMTELECOM în luna ianuarie 2008. Aceste acte au caracterul unor declarații de martor extajudiciare, care, nefiind date în fața instanței, încalcă principiul nemijlocirii desprins din art. 169 alin. Cpc, astfel că nu pot servi ca mijloace de probă în cauză.

Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul-contestator, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul-contestator solicită sa se observe că, instanța de fond a susținut că neîndeplinirea obligației de înștiințare a reprezentantului sindicatului nu este sancționată cu nulitatea absoluta de Codul Muncii, "fiind necesara invocarea si dovedirea unei vătămări produse salariatului", dar aceasta vătămare produsa contestatorului este evidenta: ca rezultat al faptului că salariatul nu a avut cunoștință de convocare și nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara și, având în vedere ca înștiințarea reprezentantului sindicatului s-a făcut la sfârșitul programului, prin fax, pentru a doua zi, astfel încât acesta să nu se poată prezenta la cercetarea disciplinara, în ziua sancționării nu a fost nimeni prezent pentru a susține interesele contestatorului;

O consecință a acestui fapt, menționat mai sus, a fost emiterea deciziei de concediere contestate;

Intimata nu dovedește, prin nici un mijloc de proba, faptul că a adus la cunoștința contestatorului schimbarea locului de munca la sediul din Bd.T (- Plaza); acesta trebuia sa fie înștiințat cu privire la acest sediu printr-unul din mijloacele prevăzute de lege;

În plus, se afirmă, în mod eronat, că declarația martorului (agent de vânzări la sediul din Bd.-) dovedește că salariatul nu s-a prezentat la sediul din Bd.-, coroborat cu faptul ca ar fi trebuit sa se prezinte la sediul din - Plaza;

Astfel, intimata se contrazice în afirmații: deși în fața instanței a încercat sa facă dovada faptului ca recurentul-contestastor nu s-a prezentat la serviciu la sediul din Magazinul -, ulterior afirmă că de fapt, la nu știu ce data, i s-a comunicat contestatorului să se mute în clădirea - Plaza, iar din data de 20.02.2008 trebuia sa fie în Palatul (răspuns la întrebările 8 si 9 din interogatoriu);

Instanța de fond nu a luat în considerare deloc următoarele: martorul nu era un coleg de departament cu contestatorul, nu aveau aceeași șefi, nu aveau același birou și nici același program de lucru (exceptând ora de începere și cea de terminare a programului de lucru);

Mai mult, contestatorul nu mai avea mașină, fiindu-i luata, fără motiv, de către intimată, deși faptul că nu avea un portofoliu de clienți, fiind nevoit sa abordeze toți clienții din B și din județul I, pentru a semna contracte, și natura poziției sale (reprezentant de vânzări) impunea folosința unei mașini, contestatorul fiind probabil singurul reprezentant de vânzări fără o mașina în dotare (în condițiile în care, așa cum arata și înscrisul depus la dosar, mașina făcea parte din beneficiile postului sau, încă de la angajare);

Se depun la dosar niște liste de prezență pentru Magazinul -, care nu sunt înregistrate nicăieri, putând fi ușor concepute la un calculator, dar care sunt supervizate de dl., domn care își desfășura activitatea în sediul - Plaza, deci nu avea posibilitatea practica de a întocmi aceste liste la sediul din Bd.-;

Se afirmă că nu pot fi luate în considerare "comunicările" depuse de noi, având caracterul unor declarații de martor extrajudiciare, dar, în virtutea rolului activ al instanței, dat fiind că am învederat acesteia că nu putem aduce martori în fata instanței în dovedirea prezenței contestatorului la birou deoarece aceștia au refuzat, fiind în continuare angajați ai intimatei și fiind avertizați în mod direct cu privire la o eventuala prezenta in fața instanței, din partea contestatorului, instanța putea dispune că oricare dintre reprezentanții acestor societăți să se prezinte în fața sa pentru a da declarații, lucru ce nu s-a întâmplat;

Multe din contractele pe care contestatorul ar fi putut să le semneze cu acești clienți i-au fost refuzate de către intimată, fără a i se explica motivele;

Practic, contestatorul a fost la mâna intimatei, care a putut dispune cum a vrut de declarațiile angajaților săi;

Solicităm instanței să observe că șefii de departament din Bd.- nu au dat declarații în sprijinul afirmațiilor intimatei, singurii care au făcut acest lucru fiind doi agenți de vânzări, cu probleme în atingerea target-urilor;

Mai mult, cel care s-a prezentat în fata instanței, a recunoscut că intimata a implementat o politica de low performance improvement, în baza căreia, daca salariatul nu-și îndeplinește planul, poate fi concediat; În acest context, se poate deduce cât de sinceră și imparțiala a fost declarația martorului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 8, art.304/1 și art.312 din Codul d e Procedură Civilă.

Intimata ROMTRELECOM a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat.

În motivarea recursului, învederează cu privire la afirmatia recurentului-contestator potrivit careia neindeplinirea obligatiei de instiintare a reprezentantului sindicatului i-ar fi produs o vatamarea evidenta, pe care instanta de fond nu a avut-o in vedere atunci cand a retinut faptul ca aceasta neindeplinire a obligatiei nu este sanctionata cu nulitatea absoluta de Codul Muncii, solicită a se avea in vedere urmatoarele considerente:

Astfel, reprezentantul sindicatului din care facea parte recurentul-contestator a fost invitat sa participe la toate cele trei intalniri ale Comisiei Unice de Disciplina pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile a dlui., astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul de fond la filele 40-43 si 55.

Sustinerile recurentului-contestator cu privire la faptul ca instiintarea reprezentantului sindicatului s-a facut la sfarsitul programului, prin fax, pentru a doua zi, cand avea loc cercetarea disciplinara, astfel incat acesta ar fi fost pus in imposibilitatea de a se prezenta la cercetarea disciplinara sunt neintemeiate.

Astfel, dupa cum se poate observa din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, au existat trei invitatii transmise reprezentantului sindicatului din care face parte recurentul-contestator pentru fiecare dintre cele trei intalniri ale Comisiei Unice de Disciplina pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile a dlui, dupa cum urmeaza.

In data de 11.03.2008, a fost transmisa dlui, reprezentantul sindicatului, invitatia pentru intalnirea din data de 21.03.2008, prin e-mail (la ora 18.22), pe fax (la ora 18.25), cat si telefonic.

In data de 25.03.2008, a fost transmisa invitatia pentru intalnirea Comisiei Unice de Disciplina din data de 01.04.2008, prin e-mail (la ora 11.20) si prin fax (la ora 11.08).

In data de 31.03.2008 a fost transmisa invitatia pentru intalnirea Comisiei Unice de Disciplina din data de 07.04.2009, prin fax (la ora 19.01).

Asadar, dupa cum se poate constata, in mod indubitabil, recurentul-contestator incearca sa induca in eroarea instanta de judecata prin insinuarea ideii potrivit careia reprezentantul sindicatului nu s-ar fi putut prezenta la cercetarea disciplinara, astfel incat interesele recurentului-contastator nu ar fi fost sustinute/aparate de catre acesta.

In realitatea insa, reprezentantul sindicatului din care face parte recurentul-contestator a fost instiintat din timp cu privire la intalnirile ce urmau sa aiba loc pentru cercetarea disciplinara a dlui, astfel ca nu se poate retine faptul ca acesta ar fi fost pus in situatia de a nu se putea prezenta.

Cu privire la afirmatia recurentului-contestator potrivit careia nu ar fi dovedit, prin niciun mijloc de proba, faptul ca i-a adus acestuia la cunostinta schimbarea locului de munca la sediul din Bd. T (- Plaza), solicită să se aibă in vedere faptul ca la dosarul cauzei (fila 184) se afla declaratia dnei, seful ierarhic al dlui, potrivit careia aceasta i-a comunicat telefonic recurentului-contestator faptul ca, incepand cu data de 01 ianuarie 2008, sediul Compartimentului de I 2 (structura din care facea parte dl. ) era in cladirea - Plaza (de langa -).

Totodata, recurentul-contestator avea obligatia de a se prezenta la serviciu (lucru pe care nu l-a facut in mod nejustificat/nemotivat), caz in care ar fi avut cunostinta despre mutarea Compartimentului de I 2 in sediul din - Plaza incepand cu data de 01 ianuarie 2008.

Astfel, avand in vedere raspunsul dlui la interogatoriu potrivit caruia, in perioada pentru care i s-a aplicat sanctiunea disciplinara prin decizia contestata, acesta s-ar fi prezentat in fiecare zi in sediul din (magazinul -), societatii noastre i-a fost incuviintata de catre instanta de fond proba testimoniala cu un martor.

a facut dovada in fata instantei de fond a faptului ca recurentul-contestator nu s-a prezentat la serviciu nici macar la sediul din magazinul - (sediul din ).

In acest sens, martorul propus de si incuviintat de instanta de judecata, d1., Reprezentant in cadrul Compartimentului I 1, care isi desfasura activitatea in biroul in care DI a pretins ca s-ar fi prezentat, a depus marturie in sensul in care d1. nu s-a prezentat in perioada 1 ianuarie - aprilie 2008 la biroul din Magazinul.

Sustinerile recurentului-contestator potrivit carora martorul nu era coleg de departament cu contestatorul, nu aveau aceeasi sefi, acelasi birou si nici acelasi program de lucru, nu sunt relevante in prezenta cauza, fata de faptul ca insusi dl a sustinut ca in perioada pentru care i s-a aplicat sanctiunea (respectiv, 1 ianuarie - aprilie 2008) ar fi fost prezent in biroul din magazinul -, iar instanta de judecata a dispus administrarea probei testimoniale pentru dovedirea acestui aspect.

Asadar, fata de acest aspect, martorul propus de catre si incuviintat de catre instanta de judecata isi desfasura activitatea in biroul din magazinul din (Magazin -), respectiv in biroul unde chiar recurentul-contestator a sustinut ca ar fi fost prezent in perioada pentru care a fost aplicata sanctiunea, acesta fiind motivul pentru care a fost audiat acest martor.

Cat priveste listele de prezenta depuse la dosarul cauzei de catre, solicită observarea, faptului ca recurentul-contestator incearca din nou sa induca in eroare instanta de judecata, aratand ca ar fi vorba de " liste de prezenta pentru Magazinul -". In realitate, este vorba despre listele de prezenta intocmite pentru Compartimentul I 2. structura din care facea parte d1. si care sunt semnate de catre dl., in calitatea sa de Director B in perioada 1 ianuarie - aprilie 2008, structura din care facea parte Compatimentul I 2.

Referitor la sustinerile recurentului-contestator potrivit carora cele doua persoane care au dat declaratii pentru ar fi avut probleme in atingerea targeturilor, in contextul implementarii la nivelul societatii a unei politici de low performance inprovement, mai soilicită să se observe și faptul ca acestea nu prezinta relevanta raportat la obiectul cauzei.

Cele doua declaratii au fost administrate in cadrul probatoriului incuviintat societatii noastre de catre instanta de judecata, astfel ca simplele afirmatii ale dlui legate de sinceritatea si impartialitatea declaratiilor sunt nedovedite, false si tendentioase.

Cu privire la "comunicarile" depuse la dosar de catre recurentul-contestator si referitor la sustinerile acestuia legate de rolul activ al instantei, mai solicită observarea faptului ca instanta de fond, in mod corect, a retinut faptul ca aceste comunicari au caracterul unor declaratii de martor extrajudiciare, care nefiind date in fata instantei, incalca principiul nemijlocirii prevazut de art. 169 din Codul d e Procedura Civila.

Totodata, solicită să se observe, faptul ca dl. incearca, din nou, sa induca in eroare instanta afirmand faptul ca a fost in imposibilitate de a aduce martori in dovedirea prezentei sale la birou in perioada in cauza, intrucat acesti potentiali martori ar fi fost avertizati de catre sa nu se prezinte in instanta.

In acest sens, recurentului-contestator i-a fost incuviintata de catre instanta de judecata administrarea probei cu martori, la care insa a renuntat, intrucat potrivit mentiunilor recurentului-contestator, niciunul dintre colegii contactati nu ar fi dorit sa depuna marturie in favoarea sa, lucru care nu face altceva decat sa confirme faptul ca aceasta a absentat de la serviciu.

Analizând recursul declarat din prisma criticelor motivelor de recurs, C reține următoarele:

Recurentul era angajatul societății Pe parcursul desfășurării activității salariale, s-a constatat de către angajator că recurentul a lipsit nejustificat de la serviciu începând cu data de 1 ianuarie 2008 și până în aprilie.

Prin decizia nr.45 din 09.04.2008, emisă de Directorul General al ROMTELECOM, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului, care deținea funcția de reprezentant vânzări pentru absențe nejustificate de la locul de muncă începând cu 1 ianuarie 2008.

Instanța de fond a reținut în mod corect că decizia contestată din punct de vedere al formei, conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 268.

S-a constatat că a fost îndeplinită condiția cercetării prealabile care este o condiție imperativă a legii, reprezentând o garanție a dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că contestatorul a avut încunoștințat de realizarea cercetării prealabile și că a avut posibilitatea de a-și pregăti apărarea.

Împrejurarea că a cunoscut că se efectua cercetarea prealabilă și că avea posbilitatea să se prezinte la convocarea realizată este ilustrată și de faptul că contestatorul a transmis solicitarea de reprogramare a întâlnirii la 08.04.2008, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 13 și 14, ceea ce dovedește că în realitate nu a dorit să participe la cercetare. Mai mult, invocarea summittului ca pretext pentru neluarea la cunoștință și neparticiparea la convocarea realizată, nu poate fi reținută, deoarece recurentul ar fi putut să afle de această împrejurare prin intermediul mijloacelor tehnice moderne, respeciv telefonul fix, mobil sau emailul și ar fi putut să comunice prin aceleași mijloace în timp util solicitarea sa de a se stabili o dată ulterioră pentru efectuarea cercetării disciplinare.

Cu privire la susținerea recurentului că nu a fost îndeplinită obligația de înștiințare a reprezentantului sindicatului nu poate fi reținută de către C, deoarece reprezentantul sindicatului din care facea parte recurentul-contestator a fost invitat sa participe la toate cele trei intalniri ale Comisiei Unice de Disciplina pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile a dlui., astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul de fond la filele 40-43 si 55.

Mai mult, apărarea trebuia să fie realizată în mod concret și eficient de către recurent, iar nu de reprezentantul sindicatului. Recurentul nu a prezentat în mod concret ce elemente trebuiau să fie invocate de către reprezentantul sindicatului în favoarea sa sau ce împrejurări a adus la cunoștința sindicatului de natură a determina efectuarea unei apărări mult mai eficiente de către reprezentantul sindicatului.

Mult mai eficient, ar fi fost ca contestatorul să se prezinte personal și să își susține interesele.

În privința celei de-a doua critici formulate de către recurent cu privire la schimbarea locului de muncă, Curtea reține că această este eronată în raport de declaratia dnei, seful ierarhic al dlui, potrivit careia aceasta i-a comunicat telefonic recurentului-contestator faptul ca, incepand cu data de 01 ianuarie 2008, sediul Compartimentului de I 2 (structura din care facea parte dl. ) era in cladirea - Plaza (de langa -).

Dacă recurentul s-ar fi prezentat la serviciu ar fi avut cunostinta despre mutarea Compartimentului de I 2 in sediul din - Plaza incepand cu data de 01 ianuarie 2008 și ar fi semnat foile de prezență.

Cu privire la cea de a treia critică menționată în cuprinsul motivelor de recurs, Curtea constată că instanța de fond și-a exercitat în mod corect rolul activ în situația în care, ca urmare a raspunsului dlui la interogatoriul potrivit caruia, in perioada pentru care i s-a aplicat sanctiunea disciplinara prin decizia contestata, acesta s-ar fi prezentat in fiecare zi in sediul din (magazinul -), a fost incuviintata de catre instanta de fond proba testimoniala cu un martor.

Recurenta, prin probele administrate în cauză, a facut dovada in fata instantei de fond a faptului ca recurentul-contestator nu s-a prezentat la serviciu nici macar la sediul din magazinul - (sediul din ).

In acest sens, martorul propus de si incuviintat de instanta de judecata, a depus marturie in sensul că intimatul contestator nu s-a prezentat in perioada 1 ianuarie - aprilie 2008 la biroul din Magazinul.

Recurentul nu a administrat în fața primei instanțe nici un mijloc de probă de natură a combate această împrejurare.

În privința susținerilor recurentului cu privire la calitatea persoanei care a depus mărturie în fața instanței de fond, Curtea reține că era necesar să fie audiate persoane care aveau cunoștință despre activitățile contestatorului. În această situație, angajații actuali și foști ai intimatei puteau oferii informațiile necesare pentru soluționarea cauzei, având în vedere natura cauzei și specificul relațiilor de muncă. Dacă recurentul contestator avea dubii cu privire la obiectivismul și corectitudinea depoziției unui martor, avea posibilitatea de a combate această declarație prin audierea altei persoane în calitate de martor sau de a prezenta alte mijloace probe pentru a combate susținerile intimatei.

Curtea reține că recurentul nu a administrat niciun mijloc de probă de natură a combate declarațiile martorilor audiați în cauză sau de a înlătura aceste depoziții.

Curtea constată că instanța de fond a pronunțat prezenta hotărâre în raport de toate mijloacele probatorii administrate în cauză, nu numai în raport de depozițiile martorilor. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că martorii audiați erau angajații intimatei și a ținut cont de acest aspect la pronunțarea hotărârii recurate.

Cu privire la cel de al patrulea motiv de recurs, Curtea reține că recurentul se află în eroare atunci când afirmă că " liste de prezenta erau pentru Magazinul -". Astfel, din analiza înscrisurilor aflate la filele 82-85 din dosarul de fond rezultă cu claritate că sunt depuse listele de prezenta intocmite pentru Compartimentul I 2. structura din care facea parte d1. si care sunt semnate de catre dl., in calitatea sa de Director B in perioada 1 ianuarie - aprilie 2008, structura din care facea parte Compatimentul I 2. Aceste liste de prezență sunt semnate și ștampilate, împrejurare care crează o prezumție de autenticitate și veridicitate în favoarea lor. Dacă recurentul apreciază că acestea nu corespund realității are posibilitatea de a formula plângere penală pentru infracțiunea de fals.

Cu privire la ultimul motiv de recurs și anume afirmațiile recurentului în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de comunicările depuse la dosarul cauzei, Curtea reține că instanța a calificat în mod corect înscrisurile depuse de către recurent ca având caracterul unor declaratii de martor extrajudiciare, care nefiind date in fata instantei, incalca principiul nemijlocirii prevazut de art. 169 din Codul d e Procedura Civila.

Cu privire la rolul activ pe care trebuia să îl exercite instanța de fond, Curtea constată că instanța a exercitat rolul activ cu respectarea principiului disponibilității și contradictorialității. Astfel, la data de 16.01.2009, a dispus din oficiu, în temeiul art.129 din Codul d e Procedură Civilă, suplimentarea probatoriului cu un martor pentru fiecare dintre părți sub aspectul prezenței la serviciu a contestatorului în perioada pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară.

Deși, instanța de fond i-a oferit recurentului posibilitatea de aadministra proba testimonială sub aspectul prezenței sale la serviciu, acesta a renunțat la proba dispusă din oficiu de către instanță, așa cum se menționează în cuprinsul încheierii de ședință din data de 27.02.2009.

În această situație este evidentă reaua credință a contestatorului, care invocă lipsa rolului activ al instanței, în condițiile în care acesta a renunțat la administrarea probei testimoniale dispuse și încuviințate din oficiu de către instanța de fond.

Pentru motivele menționate, apreciind că prin soluția pronunțată Tribunalul Bucureștia soluționat temeinic și legal cauza, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 8 Cod pr.civilă, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.1851 din data de 04.03.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17888/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC "" SA

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red:

Tehnored: NV/2 EX./16.12.2009

Jud. fond:;

Președinte:Zeca Dorina
Judecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia

#Judecator Zeca Dorina

← Contestație decizie de concediere. Decizia 4291/2009. Curtea...		Contestație decizie de concediere. Decizia 408/2010. Curtea de... →

Contestație decizie de concediere. Decizia 6605/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 6605/2009. Curtea de Apel Bucuresti