Contestație decizie de concediere. Decizia 4291/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2560/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4291/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr.761 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 26666./3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect -contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică -/04.06.2009 atașată la fila 9 dosar, intimata SC SRL, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică -/ 26.01.2006 atașată la fila 10 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Din oficiu, Curtea în temeiul art.3021și art.306 Cod procedură civilă, pune în discuția părților excepția nulității recursului, față de împrejurarea că în motivarea acestuia nu se exprimă critici sau nemulțumiri concrete în legătură cu sentința atacată.
Avocatul recurentului contestator, lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la excepția nulității recursului.
Avocatul intimatei SC SRL, solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.761/2.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația formulată de contestatorul, in contradictoriu cu intimata SC SRL, ca neintemeiată; s-a luat act ca intimata nu solicita plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1386/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis contestația, s-a constatat nulitatea deciziei și s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii și obligarea intimatei la plata despăgubirilor.
Sentința a fost desființată prin decizia nr.3019R/29.08.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VII - a, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că în mod greșit s-a constatat nulitatea deciziei ca urmare a nelegalității efectuării cercetării disciplinare prealabile, aceasta fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.267 din codul muncii, reclamantul fiind convocat în scris la cercetarea disciplinară, sub semnătură, la domiciliul său.
Pe rolul tribunalului cauza a fost reînregistrată la data de 23.09.2008.
În rejudecare, instanța a reținut că prin decizia nr.34/27.06.2007 intimata a dispus concedierea reclamantului, în baza art.61 lit. a din codul muncii.
Articolul 263 alin.1 din codul muncii instituie dreptul angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi în cazul în care aceștia au săvârșit abateri disciplinare. Decizia de sancționare trebuie să fie întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 263 - 268 codul muncii.
În ceea ce privește critica referitoare la nulitatea măsurii concedierii pentru neîndeplinirea condițiilor legale referitoare la cercetarea disciplinară, aceasta a făcut obiectul analizei cu prilejul primei judecăți în fond și judecății recursului, instanța recurs stabilind că cercetarea disciplinară s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
S-a reținut în decizia de sancționare că salariatul se face vinovat de faptul că a absentat nemotivat în perioada 24.05.2007 - 27.06.2007.
Reclamantul nu a contestat că a absentat de la serviciu în perioada menționată, însă a considerat că măsura concedierii este lovită de nulitate întrucât s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la interdicția concedierii pe perioada efectuării concediului legal de odihnă.
Această critică a fost reținută ca neîntemeiată, deoarece chiar dacă reclamantul a solicitat angajatorului prin cererea nr.171/23.05.2007 aprobarea concediului de odihnă începând cu data de 24.05.2007, cererea nu poartă nici o mențiune din care să rezulte că a fost aprobată de intimată, potrivit art.143 din codul muncii și în consecință nu se afla în perioada concediului de odihnă la data când a avut loc concedierea sa.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-contestator, recurs neîntemeiat în drept, considerând sentința pronunțată de instanța de fond netemeinică.
Apreciază recurentul că măsura dispusa, încalcă dispozițiile legale cu privire la concediere, așa cum sunt prevăzute de codul muncii.
S-a invocat ca temei pentru desfacerea contractului său de munca, art. 61, lit. a, din codul muncii, fără a tine cont de faptul ca măsura luată,încalcă disp. art. 6, aliniat 1 și 2, coroborat cu art. 263 si 267, din aceeași lege.
În speța ar fi trebuit ca înainte de toate sa fie efectuata o cercetare disciplinara, în funcție de care sa se dispuna măsura ce se impunea, in caz contrar aceasta este lovita de nulitate.
Măsura dispusă de intimată încalcă dispozițiile art 60, alin 1, lit.i,CM, privitor la interdicția concedierii pe durata efectuării concediului legal de odihna prevăzut de art. 139 si urm. din codul muncii, având in vedere că, cererea de concediu de odihna este înregistrata sub nr.171 din 23.05.2007 la secretariatul societății, fiind comunicata conducerii acesteia.
În cauză nu s-au depus dovezi noi.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de C din oficiu, astfel cum a fost reținută în practicaua deciziei, Curtea constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă, iar recursul formulat va fi constatat ca fiind nul pentru următoarele motive:
Astfel, Curtea reține că prin cererea de recurs formulată recurentul nu invocă nicio critică la adresa sentinței recurate.
În fapt recurentul reia criticile asupra măsurii de concediere, deja expuse la instanța de fond, insistând asupra nulității măsurii disciplinare, nearătând în ce constă nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond împotriva căreia a formulat prezentul recurs.
Recurentul nu a invocat în motivarea recursului nici un motiv din cele prevăzute de art. 304 pct.1-9. proc. Civ. precum și nici un motiv de fapt ce ar fi putut fi încadrat în dispozițiile art. 3041. proc. Civ.
Curtea reține că potrivit art.3021alin. (1) lit. c) din Codul d e procedură civilă, "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni: motivele de nelegalitatea pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De asemenea, potrivit art. 306. proc. Civ. stabilește că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.(2)."
Prin urmare, Curtea reține că recursul formulat nu se încadrează în dispozițiile legale citate mai sus, astfel că urmează să fie constatat ca fiind nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.761/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1467/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 6605/2009. Curtea... → |
|---|
