Contestație decizie de concediere. Decizia 6683/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4746/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6683/
Ședința publică de la 18.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-contestator și recurenta-intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ-CFR MARFĂ SA împotriva sentinței civile nr.3641/30.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2845/3/LM/209.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-contestator, personal și recurenta-intimată prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-contestator a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 06.11.2009, după care,
Președintele completului comunică un exemplar al întâmpinării intimatei, prin consilier juridic.
Reprezentantul recurentei-intimate formulează, verbal, cerere de amânare pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
Recurentul-contestator se opune admiterii cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de recurenta-intimată, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu respectarea termenului procedural și lasă cauza la a doua strigare, după soluționarea dosarelor solicitate la amânare fără discuții, potrivit art.126 Cod procedură civilă.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul-contestator, personal și recurenta-intimată prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul mai sus menționat, după care,
Curtea pune in discutie nulitatatea recursului declarat de recurentul-reclamant, fata de data la care au fost depuse motivele de recurs si, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe exceptia invocata si pe cererile de recurs formulate de recurentul-contestator si de recurenta-intimată.
Recurentul-contestator solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul acordării daunelor morale. Arata ca nu se poate retine nulitatea recursului sau, avand in vedere ca a solicitat comunicarea hotararii de fond, care a fost redactata cu intarziere. Recurentul arata ca nu se poate retine sustinerea intimatei in sensul ca daunele morale sunt inadmisibile, fata de recursul in interesul legii invocat, acesta indeplinind conditiile prevazute chiar si de acest recurs.
Recurenta-intimată, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil. Depune la dosar practică judiciară.
Recurenta-intimată, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului sau, modificarea, în tot, a sentinței, respingerea contestației și menținerea deciziei de concediere, pentru motivele invocate în cererea de recurs.
Intimatul-contestator solicita respingerea recursului formulat de recurenta-intimata, ca nefondat, fata de motivele pe care le-a aratat pe larg in intampinarea depusa la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3641/30.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis in parte acțiunea formulata de contestatorul în contradictoriu cu intimata CFR MARFA SA - SUCURSALA MARFA B; a anulat decizia de încetare a contractului individual de munca nr. /3/05.01.2009 emisa de intimata, a dispus repunerea părților in situația anterioara emiterii deciziei de concediere prin reintegrarea contestatorului in funcția si postul deținute anterior concedierii, a obligat intimata sa plătească contestatorului o despăgubire egala cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsit, de la data încetării raporturilor de munca si pana la data reintegrării efective; a respins ca neîntemeiata cererea privind daunele morale, a respins ca neîntemeiata cererea privind aplicarea prevederile art. 1083, 1081si 723. pr. civ.
În considerente a reținut că între părți s-au stabilit raporturi juridice de muncă prin încheierea contractului individual de muncă nr. IB-. Contestatorul a fost angajat în funcția de sef stație adjunct I, pe durata nedeterminata, începând cu data de 01.11.2006.
Acesta a mai fost anterior sancționat disciplinar pentru nerespectarea atribuțiilor specifice funcției pe care o îndeplinea, insa prin sentința civila nr.447/18.01.2007 pronunțata de Tribunalul București - Secția a VIII a in dosarul nr-, măsura a fost anulata de către instanța si s-a dispus repunerea părților in situația anterioara.
Actualmente cauza este in rejudecare in prima instanța ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare prin decizia civila nr.4332/5.11.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Pe cale de consecința, intre părți s-a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă nr. IB- la data de 23.03.2007, salariatul având atribuțiile menționate in fisa postului semnata de acesta la aceeași data.
Prin convocările nr. IC - si nr. /223/2 contestatorului i s-a solicitat sa se prezinte la sediul sucursalei B la data de 26.11.2008 si de 27.11.2008, orele 10,00 pentru a da relații cu privire cu privire la neregulile constatate in activitatea acestuia in data de 12.11.2008 intre orele 8,30-11,40, urmând a fi asistat si de un membru al sindicatului, in persoana numitului La datele menționate, s-au luat declarații contestatorului si altor salariați care au putut da relații despre abaterile comise. Cu ocazia cercetării prealabile, comisia de cercetare a întocmit raportul de cercetare nr. IC-
La data de 05.01.2009 intimata a emis dispoziția de concediere nr. /3/5.01.2009 prin care i s-a desfăcut contractul de munca contestatorului pe motive disciplinare, începând cu aceeași data, potrivit art.61 lit. a) coroborat cu art.264 al.1 lit. f) Codul muncii, comunicata salariatului la data de 07.01.2009.
La data de 26.01.2009, in termenul legal, contestatorul a formulat contestație împotriva dispoziției amintite, solicitând anularea acesteia ca netemeinică si nelegală pentru considerentele expuse in cererea de chemare in judecata precizata.
Verificand legalitatea deciziei, instanța a retinut ca sancționarea disciplinara se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop pe de o parte, eficienta combaterii unor acte si comportări dăunătoare procesului muncii, iar, pe de alta parte, de a garanta stabilirea exacta a faptelor si de a asigura dreptul la apărare al salariatului in cauza, evitându-se astfel sancțiuni nejuste.
Instanta de fond a invocat prevederile art. 63, art.267 alin. 1 si 2,3 din Codul muncii
Convocarea comunicata de către intimata nu îndeplinește condițiile legale întrucât salariatul nu a fost încunoștințat cu privire la toate faptele concrete care urmau sa facă obiectul cercetării si cu privire la abaterile concrete de care se face vinovat salariatul, prin raportare la prevederile contractului individual de munca, regulamentului intern sau fisei postului.
Totodată, din convocările comunicate rezulta ca salariatul a fost convocat doar pentru faptele din data de 12.11.2008, nu si pentru cele din 13 si 14.11.2008, deși cercetarea prealabila s-a efectuat si pentru acestea.
In cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este (art.267 al.4 din Codul muncii ).
În cauză, Tribunalul a constatat că, deși intimata l-a convocat pe salariat in vederea efectuării cercetării prealabile, iar acesta a primit convocările si s-a prezentat la datele stabilite, cercetarea a avut un obiect diferit si extins fata de cel anunțat prin convocări.
Ca urmare, instanța a apreciat ca nu s-au respectat prevederile legale(art.268 al.2 Codul muncii ) care impun informarea salariatului cu privire la obiectul precis al cercetării, obligație ce-si are justificarea in necesitatea asigurării dreptului la apărare al salariatului, care pentru a putea sa își susțină toate apărările si sa prezinte toate probele in sprijinul nevinovăției sale, trebuie mai întâi sa cunoască fără dubiu, abaterile pentru care urmează sa fie cercetat.
Din analiza deciziei de sancționare emisă de intimata și din actele care au stat la baza acesteia, instanța a apreciat cererea salariatului întemeiată, decizia neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute
Astfel, potrivit art.268 al.1 Codul muncii decizia trebuie emisa în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, iar intimata a încălcat termenul prevăzut de lege.
Așa cum rezulta din declarația superiorului ierarhic al contestatorului, sef stație coordonator, de fapta constând in semnarea condicii înainte de terminarea timpului de lucru, acesta a luat cunoștința in aceeași zi, 12.11.2008, iar sancțiunea pentru aceasta a fost aplicata abia in data de 05.01.2009. Situația este similara si in privința celorlalte fapte, astfel ca, acesta constituie un motiv pentru constatarea nulității absolute a dispoziției de concediere.
Totodată, potrivit art.268 al.1 lit. a) Codul muncii decizia trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, ca o garanție a respectării tuturor drepturilor celui sancționat, dar si pentru a da posibilitatea instanței sa verifice cauzele înlăturării acestora apărări, pertinenta lor, asigurarea unui echilibru intre probele aduse in susținerea abaterilor de către societate si cele aduse in apărare de către salariat.
Simpla mențiune in cadrul raportului de cercetare in sensul ca, apărările salariatului au fost înlăturate, mai mult formala, nu este de natura sa o absolve pe intimata de obligația de a le menționa si in cadrul deciziei, lipsa acestora fiind o cauza ce atrage nulitatea absoluta a deciziei, potrivit art. 268, al.1 lit. c) Codul muncii.
Legat de asistenta din partea unui membru al sindicatului, este adevărat ca potrivit art.75 al.2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010, la cercetarea disciplinara trebuie sa participe, fără drept de vot, in calitate de observator, si un reprezentant al organizației sindicale al cărui membru este salariatul cercetat.
Însă din documentele întocmite de către comisie nu rezulta împrejurarea ca un asemenea reprezentant al sindicatului nu ar fi fost prezent, ci dimpotrivă, rolul acestuia fiind tocmai acela de a-i asigura consiliere si o justa respectare a drepturilor salariatului.
Ca atare, criticile contestatorului referitoare la acordarea unei asistente mai mult formale din partea liderului de sindicat, nu pot fi primite de către instanța.
Potrivit art.62 al.2 Codul muncii, decizia de concediere, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprindă precizări cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanța judecătoreasca la care se contesta
Legat de motivele de fapt si de drept ale concedierii, acestea nu pot fi decât acele motive care au fost arătate in convocarea pentru cercetarea prealabila si care au făcut obiectul cercetării prealabile in sine, orice alte fapte sau motive străine de acestea neputând constitui motive ale concedierii.
În cazul de față, așa cum rezulta din decizia de concediere, salariatul a fost concediat pentru următoarele fapte: in data de 12.11.2008 fiind in schimbul 2 la stația B, a semnat condica de prezenta la rubrica plecare la ora 18,23, nemaifiind văzut in unitate intre orele 18,25-21,30, deși programul de lucru era pana la ora 22,00, iar in acest interval trebuia sa supravegheze activitatea de manevrare a vagoanelor; in zilele de 13.11 si 14.11.2008 a efectuat serviciul intre orele 11-19,00, deși programul era 14,00-22,00; nu a efectuat programul de control in data de 13.11.2008 la Stația; in data de 12.11.2008 s-a prezentat la stația Jilava la ora 10,15 deși in programul de lucru nu avea prevăzut control la aceasta unitate, iar ora de prezentare nu corespunde programului in schimbul 2.
Ca urmare, chiar daca o parte din faptele pentru care a avut loc cercetarea disciplinara ar fi întemeiate, instanța nu le poate lua in considerare întrucât pentru acestea nu s-a efectuat convocarea, motiv pentru care in raport de aceste fapte(din 13.11 si 14.11.2008), dispoziția de sancționare este lovita de nulitate absoluta.
În drept s-a invocat încălcarea prevederilor din fisa postului, dispoziției nr.5/2007, anexa la regulamentul intern al stației B art. 2.3, regulamentul intern al CFR Marfa art.27 pct. a, b, c, g, i, I,
Potrivit art.2.3 din anexa la regulamentul intern al stației B condica de prezenta se semnează de către personal la începutul si la terminarea programului de lucru, personalul operativ neputând semna de plecare in condica înainte de a preda serviciul in scris si in fapt; potrivit aceluiași articol programul de lucru pentru schimbul I este intre orele 6,30-14,30, iar pentru schimbul II intre orele 14,00-22,00.
Potrivit art. art.27 pct. a, b, c, g, i, I, w din regulamentul intern al CFR Marfa salariații au obligația de a executa întocmai si la timp toate sarcinile ce decurg din funcția îndeplinita, de a respecta programul de lucru stabilit pentru buna desfășurare a serviciului, de a cunoaște prevederile legale care reglementează relațiile de munca, regulamentul intern al CFR Marfa, al CFR Marfa, CCM si instrucțiunile de serviciu.
În privința temeiniciei procesului verbal, așa cum s-a arătat, instanța nu poate face cercetări si aprecieri, cu privire la faptele reținute in data de 13 si 14.11.2008 întrucât acestea nu au făcut obiectul convocării.
Legat de faptele comise in data de 12.11.2008 instanța a retinut ca salariatului i s-a imputat semnarea condicii de prezenta înainte de terminarea programului de lucru si lipsa din unitate in intervalul 18,25- 22,00 in care trebuia sa supravegheze activitatea de manevrare a vagoanelor.
Salariatul si-a recunoscut vinovăția si nu a avut o explicație plauzibila pentru aceasta fapta. In privința lipsei din societate a motivat insa ca, a efectuat o inventariere a vagoanelor deși nu avea in atribuții si nu i se ceruse sa facă o asemenea acțiune.
Legat de obligația de a supraveghea la acea data activitatea de manevrare a vagoanelor, verificând atribuțiile din fisa postului instanța a constatat ca salariatului nu ii incumba o asemenea obligație, acesta putând avea si alte sarcini legate de exploatarea mărfurilor, numai din ordinul șefilor ierarhici superiori, iar intimata nu a făcut dovada existentei unui asemenea ordin.
Totodată, faptul ca in data de 12.11.2008 contestatorul s-a prezentat la stația Jilava la ora 10,15 deși in programul de lucru nu avea prevăzut control la aceasta unitate, iar ora de prezentare nu corespundea programului in schimbul 2, nu prezintă nici un fel de gravitate neavând urmări negative asupra bunului mers al societății, in condițiile in care oricum contestatorul s-a prezentat la serviciu in ziua respectiva, in intervalul orar ce corespundea schimbului 2.
Ca urmare simplul fapt ca, salariatul a semnat in avans condica si nu a mai fost văzut in societate câteva ore, nu poate constitui o fapta de o asemenea gravitate, încât sa conducă la concedierea unui salariat. Pentru aceste fapte intimata putea eventual recurge la o alta sancțiune, mai ușoara si adecvata abaterii comise, nu direct la sancțiunea cea mai -desfacerea contractului individual de munca.
Apărările salariatului in sensul ca nu i s-a adus la cunoștința programul de lucru sub semnătura nu pot fi primite întrucât si înainte de constatarea abaterii comunicarea programului de lucru s-a făcut fără sa ii fie adus la cunoștința sub semnătura si l-a cunoscut si respectat fără abatere.
Pe de alta parte, pentru faptele reținute nu au fost indicate urmările produse pentru a se putea aprecia gravitatea faptelor si dozarea sancțiunii.
Față de cele mai sus reținute, văzând si dispozițiile art. 78 alin.1 din Codul muncii, Tribunalul a admis contestația, sa dispună anularea dispoziției de concediere emisa de intimata, a dispus repunerea părților in situația anterioara emiterii dispoziției contestate prin reintegrarea contestatorului in postul si funcția deținute anterior concedierii si sa oblige pârâta la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate, indexate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data concedierii si până la reintegrarea efectivă.
In privința obligării intimatei la plata daunelor morale in cuantum de 1.000.000 RON, justificate de faptele abuzive si discriminatorii comise de intimata prin prepușii săi, in timpul si in legătura cu exercitarea serviciului contestatorului, de suferințele fizice si psihice aduse, de lezarea imaginii si prestigiului acestuia, instanța apreciază, raportat la soluția pronunțata asupra contestației, ca acestea nu sunt justificate si nici nu au fost dovedite, și au fost respinse.
Potrivit art.269 al.1 din Codul muncii "angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, sa-l despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul."
Ca urmare, acordarea unor daune morale este condiționată de producerea unui minimum de probe și de indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului moral adus salariatului, cat si întinderea acestuia, întrucât nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însăși existența măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Pe de alta parte, pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie sa aibă o anumită gravitate, sa se datoreze culpei angajatorului care sa-l fi sancționat pe nedrept si sa fi rezultat in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul.
Simpla susținere a contestatorului în sensul lezării imaginii și producerii unor consecințe negative pe plan social, chiar plauzibila în astfel de situații, nu a putut fi primită de către Tribunal, în condițiile în care, instanța, prin anularea concedierii si reintegrarea in funcția deținuta anterior, cu plata tuturor drepturilor salariale i-a acordat o justa si suficienta reparație a prejudiciului suferit.
Legat de cererea vizând aplicarea prevăzute art. 1083, 1081si 723. pr. civ pentru abuz de drept procesual, contestatorul nu a dovedit in ce a constat abuzul de drept comis de către intimata si nici care a fost paguba concreta produsa prin amânarea cauzei de către aceasta. Acesta a indicat generic suma de 2500 lei, fără a face dovada provenienței acestei sume si a modului de stabilire. Din aceasta cauza instanța a respins ca neîntemeiata cererea privind aplicarea prevăzute art. 1083, 1081si 723. pr. civ.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs și CFR MARFĂ SA - Sucursala B înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, a arătat că a recurs in parte, împotriva sentinței civile nr.3641 pronunțata de aceasta instanța de judecata la data de 30.04.2009, in conformitate cu dispozițiile art.299 si urm. pr. civ. art.303 alin. 1 si 2 pr. civ. menționând ca motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, in termenul dispus de sentința si după data comunicări sentinței recurate, contestatorului.
Motivele de recurs au fost formulate de recurentul-contestator la data de 15.07.2009, prin acestea criticandu-se hotararea fondului in principal sub aspectul respingerii cererii avand ca obiect plata daunelor morale, recurentul considerand ca intimata a incalcat principiile nediscriminarii, egalitatii de tratament, securitatea muncii, fiindu-i incalcata demnitatea.
Prin recursul formulat recurenta CFR MARFĂ SA - Sucursala B arată că instanța de fond în mod greșit a reținut și motivat sentința mai sus amintită, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile legale cu privire la convocarea contestatorului în vederea efectuării cercetării prealabile în conformitate cu art. 262 al. 2 Codul muncii.
Societatea recurentă pentru a respecta întocmai prevederile legale prevăzute de Codul muncii cu privire la măsura dispusă și pentru a da contestatorului posibilitatea de a-și susține apărările vis-a-vis de faptele în sine, a convocat în scris contestatorul prin actele nr. IC - (anexa 2 la dosarul de fond) și IC - (anexa 3 la dosarul de fond).
Convocare care cuprinde toate prevederile prevăzute de lege: forma scrisă, obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Instanța însăși recunoaște acest lucru că a fost convocat și s-a realizat cercetarea disciplinară prin sentință, dar nu și pentru faptele din data de 13 și 14.11.2009, "astfel că cercetarea a avut un obiect extins față de cel anunțat prin convocări".
După cum se poate observa din declarația și notele de relații date de contestator cu ocazia cercetării prealabile și care au stat la baza întocmirii Raportului de cercetare, contestatorul a fost sancționat pentru:
În data de 12.11.2008, având programul de supraveghere și control aprobat în schimbul 2 la Stația B, a semnat condica de prezență în dreptul rubricii "la plecare" la ora 18.23
A părăsit locul de muncă și nu a mai fost văzut în unitate între orele 18.25-21.30 (în aceeași data 12.11.2008), deși programul de lucru era până la ora 22.00, iar în acest interval trebuia să supravegheze activitatea de manevrare a vagoanelor.
Au fost într-adevăr adresate întrebări pentru activitatea desfășurată în datatele de 13 și 14.11.2008 dar au fost puse pentru clarificarea faptelor petrecute în data de 12.11.2008.
Spre exemplificare și edificarea instanței, face referire la întrebările nr. 4, 5, 8 cu privire la programul de lucru, la care contestatorul a dat răspunsuri evazive în sensul că nu știa între ce ore își desfășoară activitatea și ca nu i-a fost comunicat un act din care să reiasă ce program are și între ce ore.
Contestatorul fiind de serviciu și in data de 13 și 14.11.2008 a fost întrebat ce program de lucru a avut, intre ce ore și în baza cărui act, tocmai pentru a confirma sau infirma răspunsurile date anterior, deci în strânsă legătură cu faptele săvârșite în data de 12.11.2009.
În concluzie contestatorul nu a fost cercetat și sancționat (cum în mod greșit a reținut instanța de fond) pentru faptele din data de 13 respectiv 14.11.2008, ci pentru faptele săvârșite în data de 12.11.2008, din care cea mai gravă fiind părăsirea locului de muncă.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că intimata a încălcat termenul prevăzut de lege (30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare), deoarece șeful ierarhic superior dl. a constatat și a luat la cunoștință despre săvârșirii abaterii disciplinare în data de 12.11.2008, iar sancțiunea a fost aplicată în data de 05.01.2009.
În conformitate cu Regulamentul de Organizare și Funcționare al Sucursalei Marfă B (), Cap. VI Atribuții SC, pct./O, Serviciul Siguranța Circulației are ca atribuție participarea la cercetarea și tratarea evenimentelor și a accidentelor pe calea ferată în traficul de marfă, a sesizărilor, contestațiilor și reclamațiilor primite din partea persoanelor fizice sau juridice ce vizează activitatea specifică.
În cazul de față Șeful Stației domnul nu face parte din comisia de cercetare și nu a semnat raportul de cercetare, el doar sesizat serviciul care are ca atribuții cercetarea și tratarea evenimentelor și a accidentelor pe calea ferată.
Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare a "CFR MARFĂ" SA - Sucursala B, nr. A- aprobat de Directorul General, competența pentru aprobarea sancțiunilor disciplinare a personalului din structura centrală a sucursalei și subunitățile exterioare aparține Directorului de sucursală.
În cazul de față raportul de cercetare nr. C- întocmit de Serviciul Siguranța Circulației a fost adus la cunoștința Directorului de sucursală și aprobat în data de 17.12.2008, iar decizia de sancționare a fost emisă în data de 05.01.2009, deci în termenul legal prevăzut de lege: 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În dovedirea celor de mai sus depunem in copie xerox conform cu originalul extras din registrul intrare-ieșire (anexa nr. 2) din care reiese data finalizării raportului de cercetare și aprobare a acestuia de către Directorul sucursalei și extras din Regulamentul de Organizare și Funcționare (anexa nr. 1).
Referitor la lipsa din decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, reținută de instanța de fond.
După cum recurenta a precizat mai sus la punctul I, faptele săvârșite de contestator în data de 12.11.2008 sunt: semnarea condicii de prezentă în avans atât la rubrica intrare cât și la ieșire și cea mai gravă abatere disciplinară - părăsirea locului de muncă.
Pentru aceste abateri recurenta a prezentat detaliat apărările formulate de contestator în timpul cercetării disciplinare și care conform legii trebuiau motivate pentru ce au fost înlăturate și prezentate in decizia de sancționare.
Pentru semnarea condicii in avans și Ia rubrica "la plecare" în conformitate cu raportul de cercetare nr. C-, la întrebarea nr. 7 referitoare la această abatere, contestatorul răspunde că a semnat "fără discernământ" cu toate că avea cunoștință că trebuia să semneze condica la începerea și terminarea programului, iar ca ulterior să își recunoască vinovăția (răspunsul la întrebarea 9 - "consider că într-adevăr este abaterea mea, pe care mi-o recunosc ")
Pentru părăsirea locului de muncă la solicitarea comisiei de a prezenta probe că în intervalul orar 18.25-19.40 se afla în incinta stației, contestatorul a refuzat și a precizat că, le va aduce în instanță, dacă va fi cazul. "
A susținut că în acea perioadă s-a aflat în grupa tehnică pentru a efectua o inventariere a vagoanelor, deși nu avea atribuții și nu i se ceruse să facă o asemenea acțiune.
La solicitarea de a dovedi prin declarații scrise sau verbale ale unor martori că în perioada respectivă se afla în grupa tehnică, contestatorul a refuzat și a precizat că "acest aspect privind identitatea martorilor. va uza când consideră necesară, pentru a nu crea presiune asupra acestora".
Din cele mai sus prezentate recurenta solicită instanței să observe că la data efectuării cercetării disciplinare prealabile, comisia a depus toate eforturile și diligentele pentru a garanta stabilirea exactă a faptelor și de a asigura dreptul la apărare a persoanei cercetate, respectiv de a-i da contestatorului posibilitatea sa formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, de a prezenta toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare in vederea dovedirii nevinovăției. Dar după cum a prezentat mai sus (și acest fapt reiese clar și indubitabil din declarația și notele de relații depuse la dosarul de fond) contestatorul a dat doar răspunsuri evazive mai mult în derâdere sau a refuzat afirmând că: "va prezenta probe și va uza de acestea când considera necesar " sau "le va prezenta în instanță dacă va fi cazul".
Ori în cazul de față nu se putea pretinde societății recurente să le răspundă prin formulări concrete în decizia de sancționare, asta cu atât mai mult cu cât pentru una dintre abateri își recunoaște vinovăția.
Referitor la motivarea instanței că "simplul fapt că salariatul a semnat în avans condica și nu a mai fast văzut în societate câteva ore, nu poate constitui o faptă de o asemenea gravitate încât să conducă la concedierea unui salariat"
Așa cum recurenta a arătat funcția deținută de contestator - șef stație adjunct - este o funcție care concură la siguranța circulației pe calea ferată. (în conformitate cu Ordinul 447/2003, tabelul 2 poziția 45 - anexa nr. 3)
Instrucția de mișcare nr. 100, prevede la art. 2 punctul 2.5 aliniatul 2 (obligații și răspunderi generale ale personalului) ca "se interzice părăsirea postului legat de circulația trenurilor și executarea manevrei, de către personalul de serviciu, fără aprobarea șefului ierarhic".
Regulamentul 005/2005, prevede conform art. 9 că: "se interzice personalului cu responsabilități în siguranța circulației, aflați în serviciu, să părăsească postul fără aprobarea obținută conform reglementărilor specifice în vigoare ".
Prin părăsirea locului de muncă fără aprobare s-a contravenit prevederilor Instrucției 003/2000 art. 14 gr. A pct. 18, Instrucția de mișcare 100 art.2 pct. 2.5 alin 2, Regulamentului nr. 005/2005, Statutul Disciplinar al Personalului din Unitățile de Transporturi art. 41 alin. 2 lit. a) și Regulamentul de Ordine Interioară.
Fapta acestuia de a părăsi locul de muncă în timpul programului fără aprobare, se încadrează la evenimente feroviare deosebit de grave prevăzute la art. 14 gr. A pct. 18 din Instrucțiunile 003/2000 (Instrucțiuni pentru prevenirea și tratarea accidentelor și a evenimentelor feroviare - anexa nr.6).
În conformitate cu Instrucția 003/2000 Capitolul III - accidentelor și a evenimentelor feroviare - art. 12, se consideră accidente și evenimente feroviare și faptele prevăzute în prezentele instrucțiuni, care nu au avut urmări sau ale căror urmări au fost evitate, dar care au pus sau ar fi putut pune în pericol siguranța circulației trenurilor și securitatea transporturilor.
Mai mult, Statutul Disciplinar al Personalului din Unitățile de Transporturi art. 41 stabilește că desfacerea disciplinară a contractului de muncă se aplică celui care săvârșește o abatere foarte gravă prin efectul produs asupra bunului mers al unității ori încalcă în mod repetat obligațiile sale de muncă, inclusiv normele de comportare în unitate, iar la alin 2 lit. a) stabilește că abaterile care au produs sau puteau produce accidente, evenimente, deranjamente, avarii sau deteriorări cu consecințe grave privind siguranța transporturilor, pot fi sancționate cu desfacerea contractului de munca.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată și pe care instanța de fond a considerat-o prea aspră, recurenta a învederat că dl. nu este la prima abatere acesta a mai fost sancționat anterior de două ori, după cum urmează:
Conform actului nr. M7.1.c/384/2001 a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 5 % pe două luni - pentru tratarea superficiala a obligațiilor de serviciu.
Conform actului M7.1. c/433/30.08.2006 a fost sancționat cu reducerea salariului și a indemnizației de conducere cu 5% timp de 1 luna - pentru încălcarea atribuțiilor de control.
Având în vedere faptul că prin părăsirea locului de muncă s-a pus în pericol siguranța circulației pe calea ferată, sancțiunea aplicată (desfacerea contractului individual de muncă) putem spune că a fost cea mai puțin rea din două rele posibile. Recurenta se referă aici la posibilitatea încadrării faptei săvârșite de recurent la art. 275 al. 1 Cod penal.
In sedinta publica de la 18.11.2009, Curtea a pus in discutie nulitatea recursului recurentului-contestator.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. precum si din perspectiva exceptiei invocate, Curtea reține următoarele:
In baza art.137 Cod procedura civila, Curtea va analiza cu prioritate exceptia nulitatii recursului formulat de recurentul-contestator.
Potrivit art.303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Nemotivarea în termenul legal atrage nulitatea recursului, cu excepția cazurilor în care se invocă motive de ordine publică, astfel cum dispun prevederile art.306 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
În speță, hotărârea atacată a fost comunicată recurentului-contestator, potrivit dovezii aflate la dosarul instanței de fond (fila 484) la data de 30.06.2009, termenul pentru depunerea motivelor de recurs, de 10 zile de la data comunicării, calculat, conform art.101 alin.1 Cod procedură civilă, pe zile libere, expirând la data de 11 iulie 2009.
Prin raportare la această din urmă dată, motivele de recurs, expediate prin posta la data de 15.07.2009, nu au fost formulate in termenul legal, nefiind invocate motive de ordine publică, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că excepția invocată va fi admisă și se va constata nulitatea recursului, nefiind posibila analizarea sustinerilor pe fond invocate de acest recurent.
In ceea ce priveste recursul recurentei-intimate, Curtea, analizand materialul probator administrat in cauza prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, constata ca acesta este nefondat.
Intimatul-contestator a fost salariatul recurentei-intimate, fiind angajat in funcția de sef stație adjunct I în baza contractului individual de muncă nr. IB-.
Prin decizia nr. /3/5.01.2009, intimata a dispus sancționarea contestatorului prin desfacerea contractul de munca pe motive disciplinare, începând cu aceeași data, potrivit art.61 lit. a) coroborat cu art.264 al.1 lit. f) Codul muncii, decizia fiind comunicata salariatului la data de 07.01.2009.
Asa cum rezulta din decizia de sanctionare, fapta imputata intimatului-contestator a constat in aceea ca " in data de 12.11.2008 fiind in schimbul 2 la stația B, a semnat condica de prezenta la rubrica plecare la ora 18,23, nemaifiind văzut in unitate intre orele 18,25-21,30, deși programul de lucru era pana la ora 22,00, iar in acest interval trebuia sa supravegheze activitatea de manevrare a vagoanelor; in zilele de 13.11 si 14.11.2008 a efectuat serviciul intre orele 11-19,00, deși programul era 14,00-22,00; nu a efectuat programul de control in data de 13.11.2008 la Stația; in data de 12.11.2008 s-a prezentat la stația Jilava la ora 10,15 deși in programul de lucru nu avea prevăzut control la aceasta unitate, iar ora de prezentare nu corespunde programului in schimbul 2.", fapte prin care a incalcat prevederile din fisa postului, Dispozitia nr.5/2007, Anexa la Regulamentul Intern al Sectiei B si regulamentul Intern al CFR Marfa.
In mod corect Tribunalul a apreciat ca decizia de concediere nu indeplineste conditiile de legalitate prevazute imperativ, sub sanctiunea nulitatii, de art.268 din Codul muncii.
Potrivit art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În temeiul art 268 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Angajatorul nu a respectat termenul de prescriptie a aplicarii sanctiunii disciplinare, deoarece acesta a luat cunostinta de faptele imputate urmare a actelor nr.33 din 12.11.2008, nr.13 din 14.11.2008 si nr.14 din 15.11.2008 transmise de seful statie B, aspect care rezulta din Raportul de cercetare de la fila177-178 dosar de fond.
Sub acest aspect, Curtea nu poate retine sustinerile recurentei, deoarece seful de statie a comunicat conducerii faptele constatate, asa cum rezulta din chiar raportul de cercetare amintit.
Sanctiunea a fost aplicata abia la data de 5.01.2009, dupa implinirea termenului de prescriptie a aplicarii acesteia, prevazut de art 268 Codul muncii.
In mod corect Tribunalul a apreciat ca decizia de concediere nu indeplineste conditiile de legalitate prevazute imperativ, sub sanctiunea nulitatii, de art.268 alin.2 litera c din Codul muncii.
Sub acest aspect, Curtea retine ca decizia trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. Lipsa acestui element prevazut sub sanctiunea nulitatii de lege nu este acoperita de simpla mențiune in cadrul raportului de cercetare in sensul ca, apărările salariatului au fost înlăturate.
Potrivit art.268 al.2 litera c Codul muncii, în decizie trebuie prevăzute obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art.267 al.3, nu a fost efectuată cercetarea.
Această condiție de formă este impusă de dispozițiile art.267 Codul muncii, potrivit căruia, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării acesteia, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicită de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii.
Dar, așa cum rezultă din convocările depuse la dosar(filele 170-171), prin ambele salariatul a fost convocat doar pentru faptele din data de 12.11.2008, nu si pentru cele din 13 si 14.11.2008, deși cercetarea prealabila s-a efectuat si pentru acestea, iar salariatul a fost sanctionat si pentru respectivele fapte.
Dar, potrivit art 267 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, măsura disciplinară nu putea fi dispusă decât după efectuarea cercetării disciplinare.
Cercetarea prealabilă este o condiție imperativă a legii, reprezentând o garanție dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare si trebuie sa respecte metodologia prevăzută de art 267 Codul muncii. Pentru a realiza acest rol, în primul rând salariatului trebuie să i se aducă la cunoștință învinuirea pentru care este cercetat, pentru a-i acorda dreptul sa-și formuleze evetualele apărări și să ofere probe și motive în combaterea învinuirii.
Prin convocările făcute intimata a comunicat contestatoarei ca obiectul cercetării prealabile sunt faptele savarsite la 12.11.2008, dar a dispus desfacerea contractului de muncă si pentru cele din 13.11.2008, pentru care nu a efectuat cercetarea prealabilă, încălcând dreptul de apărare al salariatului.
Mai mult, rinp. convocarea făcuta recurenta- intimata a comunicat contestatorului ca este solicitat pentru a da relatii cu privire la neregulile constatate in activitatea sa in data de 12.11.2008, fara a arata in mod concret in ce constau aceste nereguli, pentru a-i permite acestuia sa se apere, încălcându-se astfel dreptul de apărare al salariatului.
Cercetarea disciplinara efectuata de anagajator nu a respectat dispozitiile Contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, aplicabil fata de data emiterii deciziei de concediere, care, la art.75 prevede ca, sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii.
Asa cum rezulta din actele depuse la dosar, convocarea a fost facuta pe data de 26.11.2008, pentru data de 26.11.2008, respectiv 27.11.2008, fara respectarea termenului de 5 zile prevazut de Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, fiind astfel incalcat dreptul de aparare al contestatorului, care nu a fost in masura sa-si pregateasca sustinerile si sa le probeze.
Retinand neindeplinirea conditiilor de legalitate prevazute de Codul muncii sub sanctiunea expresa a nulitatii, Curtea constata ca decizia este nula, motiv pentru care nu mai este necesara analizarea temeiniciei acesteia.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul recurentei-intimate ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.3641/30.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurenta-intimată "CFR MARFĂ" SA - SUCURSALA
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată "CFR MARFĂ" SA - SUCURSALA împotriva sentinței civile nr.3641/30.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurentul-reclamant .
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,18.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./3.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1682/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
