Contestație decizie de concediere. Decizia 674/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 674
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - litigii de muncă - privind recursul declarat de SC " " SA B împotriva sentinței civile nr. 1428 din 13 XII 2007 Tribunalului Vaslui, intimat fiind, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și intimatul asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată.
Avocat depune la dosar înscrisuri constând în copii de pe adresa 8951/10 X 2008 emisă de recurentă către V și de pe adresa 4171/P/2007 din 23 X 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bîrlad. Copii de pe aceste înscrisuri se comunică apărătorului intimatului.
Avocat nu solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce i-au fost înmânate.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat, având cuvântul pentru societatea recurentă,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și respingerea acțiunii motivat de faptul că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost legală și temeinică iar instanța de fond în mod nelegal a dispus reintegrarea contestatorului conform art.289 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în această materie fiind executorii. Rezultă că ambele părți sunt obligate să facă toate demersurile necesare pentru a duce la îndeplinire hotărârea respectivă. Sentința fiind executorie nu se prevede că este obligația societății să i se comunice părții dispoziția de reintegrare. Pe data de 14 XI 2007 s-a dat dispoziția de reintegrare, fără a avea vreo obligație legală în sensul comunicării ulterioare către contestator. Contestatorul trebuia să se prezinte și să spună că vrea să fie reintegrat. Nu a făcut acest lucru, a stat în pasivitate și a trimis notificarea. Contestatorul, deși știa că trebuia să se prezinte pe 14 VI 2007, vine pe 20 VI cu un certificat medical eliberat pentru perioada 15-22 VI. De ce a mai avut nevoie de certificat medical cand pe 20 VI vine la societate, deci nu mai era bolnav. că practica societății este in sensul ca pentru două zile de absente nemotivate la serviciu ești dat afară.
In ce privește daunele morale,consideră că acestea au fost acordate în mod nejustificat nefiind dovedite. Faptul că i s-a dat un alt birou decât cel deținut anterior nu este un factor de natură a cauza acestuia un prejudiciu de natură morală. Biroul atribuit salariatului se află în incinta societății și era sigurul disponibil la momentul reintegrării salariatului. Planșele fotografice depuse la dosar de contestator pentru a dovedi caracterul impropriu al biroului au fost realizate într-o altă incintă decât biroul în cauză. În concluzie, solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. Unitatea, în mod șicanatoriu încearcă să scape de un salariat incomod pentru aceasta. Pe data de 11 V 2007 depus la societate o notificare prin care solicita să fie întreprinse demersurile necesare.La această notificare unitatea nu a răspuns niciodată în schimb pe 14 VI 2007 emis decizie de reintegrare, decizie pe care a primit-o în 18 iunie 2007. Pe 20 iunie s-a prezentat la societate iar pe 19 iunie a fost convocat pentru 22 iunie la cercetarea disciplinară și a fost din nou concediat pentru lipsa nejustificată de la locul de muncă. După comunicare sentinței instanței de fond, unitatea trebuia să emită decizia de reintegrare în muncă. Înștiințarea a fost primită de contestator pe 18 iunie și s-a prezentat pe 20 iunie la unitate pentru a face formele de reangajare. Concomitent cu reintegrarea a primit și convocarea pentru cercetarea disciplinară din 22 iunie, convocare datată 19 iunie, deci înainte de a fi reangajat. A prezentat situația unității in sensul că neprezentarea la serviciu din data de 14 iunie nu era posibilă fără decizia unității, că o întârziere de o zi era firească, că a fost bolnav. Fapta pentru care a fost sancționat nu există, nu există nici o abatere disciplinară. Nu se putea prezenta cu forța la muncă dacă unitatea nu-l primește. Decizia, fiind un act unilateral, trebuia comunicată pentru a produce efecte juridice. Existând deja o notificare, unitatea avea cunoștință de disponibilitatea angajatului și trebuia să-l înștiințeze. In condițiile în care legea nu prevede un termen de la data primirii înștiințării de reintegrare și până la reanceperea muncii, singura interpretare este că salariatul trebuie să se prezinte la muncă în termen rezonabil. Un termen de o zi de la data primirii înștiințării este un termen profund rațional. Pe de altă parte, decizia este nelegală deoarece nu respectă regula proporționalității sancțiunii. Art.266 din Codul muncii stabilește criteriile în funcție de care se stabilește sancțiunea. Nimic nu îndreptățește aplicarea sancțiunii celei mai dur posibile ci doar reaua credință a unității. Dispoziția de reintegrare nu poate fi adusă la îndeplinire cu forța. După ce s-a făcut notificarea era sarcina unități să emită decizia și să o comunice salariatului. Nu doar emiterea unei hârtii urmată de o concediere se impunea ci chemarea efectivă la muncă prin înștiințarea salariatului.
În ce privește acordarea daunelor morale, precizează că reintegrarea a avut loc într-un spațiu total neadecvat, insalubru, într-o cameră de la parterul unui cămin, lângă fabrică. Pe fond de stres,au rezultat o serie de vătămări ale sănătății fizice și psihice. In concluzie, consideră că este o legătură de cauzalitate, că există fapta ilicită a unității. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă 1428/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul, domiciliat în mun. Bârlad,-, -. A,. 13, județul V, în contradictoriu cu intimata SC " " SA Bârlad, cu sediul în mun. Bârlad,-, județul V și, în consecință:
S-a anulat decizia nr. 82 din 22 iunie 2007, emisă de către intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă, respectiv director aprovizionare.
A fost obligată intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu 22 iunie 2007 și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 3.000 lei, reprezentând daune morale.
A fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea introductivă, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata "Rulmenti" Bârlad, anularea deciziei nr. 82 din 22 iunie 2007 de desfacere a contractului individual de muncă, obligarea acesteia din urmă să îl reintegreze pe postul deținut anterior, să îi plătească drepturile salariale până la reintegrarea efectivă în muncă, daune morale în cuantum de 100.000 lei și cheltuielile de judecată suportate.
Cu privire la decizia de concediere contestată, s-a reținut că aceasta a avut drept temei săvârșirea unei abateri disciplinare de către contestator, și anume acumularea de absențe nejustificate în perioada 14 iunie - 19 iunie 2007 și în data de 20 iunie 2007.
Instanța a apreciat că intimata a procedat în acest fel întrucât contestatorul nu s-a prezentat la serviciu în data de 14 iunie 2007, dată la care i-a fost comunicată Sentința civilă nr. 556 din 03 mai 2007 de către Tribunalul Vaslui, prin care era reintegrat, precum și pentru faptul că certificatul medical prezentat de contestator în cadrul cercetării disciplinare ar fi fost eliberat cu încălcarea dispozițiilor legale, neluându-l astfel în considerare.
Astfel, prin sentința civilă mai sus menționată, Tribunalul Vasluia admis contestația formulată de, a anulat decizia de concediere și a dispus reintegrarea sa pe postul deținut anterior, și anume de director aprovizionare. Această sentință a fost comunicată părților la data de 14 iunie 2007.
Potrivit art. 289 din Codul muncii "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept" și, în consecință, acestea pot fi puse în executare fără a mai fi necesară investirea lor cu formulă executorie". Această dispoziție legală prevede că hotărârile sunt "executorii de drept", fără a preciza cui îi incumbă obligația de a pune în executare hotărârea, astfel încât concluzia care reiese este că ambele părți sunt obligate să facă toate demersurile necesare pentru a aduce la îndeplinire hotărârea judecătorească.
Prin prisma acestei interpretări,contestatorul în temeiul hotărârii judecătorești comunicate, a înaintat o notificare societății intimate, prin care a solicitat reintegrarea în cadrul societății (fila 23 din dosar).
De asemenea, tot în temeiul comunicării hotărârii judecătorești, și intimata a emis în data de 14 iunie 2007 dispoziția de reintegrare a contestatorului nr. 6778.
Însă această dispoziție de reintegrare a fost comunicată contestatorului la data de 18 iunie 2007, iar la data de 20 iunie 2007 acesta s-a prezentat la locul de muncă.
Având în vedere că petentul a luat cunoștință de dispoziția de reintegrare la data de 18 iunie 2007, societatea intimată a procedat incorect, reținând că acesta a absentat nemotivat din data de 14 iunie 2007, dată la care contestatorul nu avea cum să cunoască dacă intimata va pune în executare de bună voie hotărârea judecătorească a instanței de fond.
Data de 20 iunie 2007 este ziua în care acesta s-a prezentat la locul de muncă, după o zi de la primirea înștiințării, dată considerată rezonabilă în condițiile în care legea nu prevede nici un termen în acest sens.
La aceeași dată, contestatorul a semnat fișa postului și a primit convocarea pentru cercetarea disciplinară ce avea să aibă loc în data de 22 iunie 2007.
Astfel, având în vedere că petentul a fost cel care a notificat societatea intimată cu privire la reintegrarea sa, imediat ce i-a fost comunicată hotărârea judecătorească, precum și faptul că s-a prezentat la societate în termen de o zi de la data primirii dispoziției de reintegrare,este clar că acesta nu a adoptat o poziție de pasivitate și nici nu a absentat nemotivat de la serviciu.
Prin urmare, instanța a reținut că decizia de concediere a contestatorului este neîntemeiată, drept pentru care a admis contestația, și în consecință, va dispune anularea acesteia și reintegrarea contestatorului pe postul de director de aprovizionare, așa cum acesta a solicitat prin acțiunea introductivă și având în vedere că dispoziția de desfacere a contractului de muncă din 22 iunie 2007 prevede că desfacerea contractului individual de muncă se face din acest post.
În temeiul art. 78 din Codul muncii, intimata a fost obligată la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care a fost lipsit contestatorul pe perioada cât a fost concediat nelegal.
Cu privire la daunele morale solicitate de contestator, instanța a apreciat acest capăt de cerere întemeiat.
Contestatorul a ocupat funcția de director aprovizionare în cadrul societății intimate, iar prin două decizii emise de aceasta a fost concediat, concedieri care au fost anulate de către instanța judecătorească și s-a dispus reintegrarea sa pe postul deținut anterior.
Din probele administrate în cauză (declarația martorului - fila 107 din dosarul cauzei și planșele foto anexate la filele 81 - 90) reiese că în urma reintegrării acestuia i-a fost oferit un alt spațiu în care să își desfășoare activitatea față de cel deținut anterior și care era absolut impropriu desfășurării activității și necorespunzător statutului său din cadrul societății.
Ca urmare a atitudinii societății intimate, precum și la vederea condițiilor în care urma să își desfășoare activitatea, contestatorului i s-a făcut rău, fiind necesară o intervenție a unei echipe medicale și îngrijiri medicale ulterioare, așa cum atestă scrisorile medicale și biletele de internare anexate la filele 66 - 74 din dosar.
Având în vedere că petentul a fost supus unei presiuni constante din partea unității intimate, prin concedieri succesive, precum și faptul că imaginea sa în cadrul societății, de angajat cu funcție de conducere a fost atinsă prin condițiile de lucru care i-au fost oferite și prin izolarea sa de restul personalului, instanța de fond a apreciat că întemeiată cererea sa privind acordarea de daune morale și a obligat societatea intimată să îi plătească contestatorului suma de 3.000 lei cu acest titlu.
De asemenea, va obliga intimata să plătească contestatorului și suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, întrucât se află în culpă procesuală față de pretențiile contestatorului și având în vedere și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâta "" Bîrlad, considerând-o nelegală și netemeinică prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
A invocat pârâta, ca prin motiv de recurs, faptul că în mod greșit prima instanță a considerat că sarcina punerii în executare a unei sentințe pronunțate în materia dreptului muncii executorie de drept revine ambelor părți întrucât, în lipsa unor dispoziții expuse, sunt aplicabile dispozițiile Cod procedură civilă. Nici o dispoziție legală, susține recurenta, nu prevede însă obligația debitorului ce a executat de bunăvoie hotărârea de a-i comunica acest lucru creditorului, acesta din urmă, în speță reclamantul - intimat fiind cel interesat în a urmări executarea sentinței ce-i era favorabilă.
A mai invocat pârâta - recurentă că daunele morale au fost acordate nejustificat, nefiind dovedite.
Împrejurarea că societatea i-a pus la dispoziție un alt birou decât cel deținut anterior nu este de natură a constitui un prejudiciu de imagine iar probele constând în planșele fotografice depuse la dosarul de fond nu sunt concludente.
Intimatul a formulat întâmpinare la recursul societății, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe
A arătat acesta că deși notificat unitatea la data de 11 mai 2007 pentru a fi primit la muncă, angajatorul nu a răspuns emițând decizia de reintegrare abia la 14 iunie 2007, decizie pe care a primit-o la 18 iunie 2007, iar la data de 20 iunie 2007 s-a prezentat la locul de muncă.
A mai arătat intimatul că odată cu decizia de reintegrare i s- comunicat convocarea la cercetarea disciplinară pentru data de 22 iunie 2007, cercetare ce viza absențele nemotivate cu începere din data de 14 iunie 2007.
A mai susținut intimatul că este fără echivoc faptul că angajatorul trebuia să emită decizie privind reintegrarea și să înștiințeze salariatul cu privire la acest aspect.
Executarea silită, susține intimatul, se poate considera că se aplică doar obligației pecuniare, nu și celei " de a face".
Privind daunele morale, arată intimatul, este clar că a suferit atât un prejudiciu de imagine, cât și în planul sănătății, determinate de o concediere abuzivă, de o reintegrare într-un spațiu insalubru și de un comportament imoral al angajatorului.
În recurs s-au depus în copie: rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad nr. 513/II/2/20 iunie 2008, adresa 18951/10 octombrie 2006 a Bârlad către
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, apărările intimatului și probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Este real că în materia dreptului muncii, conform dispozițiilor art. 289 din Codul muncii, hotărârile pronunțate la fond sunt definitive și executorii de drept, însă, în executarea acestora, angajatorul, parte în contractul de muncă, trebuie să emită un act sau decizie de reintegrare efectivă a salariatului, act ce se impune a fi comunicat salariatului pentru a produce efecte. De altfel, în speță, așa cum s-a reținut și la fond, angajatorul a emis dispoziția de reintegrare nr. 6778/14 iunie 2007 (fila 31 dosar fond) dispoziție comunicată salariatului la 18 iunie 2007. Ori, afirmația că o asemenea dispoziție, ce vizează în principal salariatul, se emite doar pentru reglementarea situației interne a unității, nu poate fi primită în contextul anterior menționat.
Totodată, așa cum corect a apreciat și sub acest aspect tribunalul, salariatul era în imposibilitatea obiectivă de a cunoaște momentul exact la care angajatorul urma să execute obligația de reintegrare efectivă și, ca atare, nici nu putea urmări această executare, așa cum pretinde pârâta - recurentă.
Ca atare, dispunând concedierea disciplinară pentru absențe nemotivate începând cu data de 14 iunie 2007 este fără echivoc că angajatorul a emis o decizie nelegală. Chiar presupunând că cele 2 zile de absențe nemotivate prevăzute de art. 176 alin. 1 lit. i din CCM ar fi fost 18 și 19 iunie 2007 tot nu se poate susține legalitatea desfacerii contractului de muncă în condițiile în care din conținutul confirmării de primire de la fila 29 dosar fond rezultă că abia la data de 18 iunie 2007 i-a fost comunicată salariatului dispoziția de reintegrare.
cu executarea silită prevăzută de Codul d e procedură civilă își are aplicarea în speță doar în ceea ce privește drepturile bănești obținute de salariat prin titlul executoriu.
În ceea ce privește daunele morale, Curtea apreciază că acestea au fost acordate în mod justificat de către instanța de fond, probatoriul administrat conturând suficient și argumentând pertinent si concludent existența și întinderea prejudiciului moral suferit în cauză de către reclamantul - intimat.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va acorda intimatului cheltuieli de judecată din recurs (onorar avocat).
Față de cele reținute și constatând că nu există în cauză alte motive de casare ori modificare, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul și se va menține hotărârea Tribunalului Vaslui ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Bârlad, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1428/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
21.11.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 9118/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1527/2008. Curtea... → |
|---|
