Contestație decizie de concediere. Decizia 675/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 675/2008
Ședința publică din 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 288/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, reprezentantul recurentului lipsind recurentul și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurentului declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța îi acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei de concediere, reintegrarea pe postul avut anterior și obligarea angajatorului la plata veniturilor în cuantum actualizat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă. În cazul reținerii unui grad mai redus de vinovăție solicită înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicată cu sancțiunea reducerii salariului. În susținerea celor expuse depune la dosar practică judiciară și procesul verbal nr. -. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Față de lucrările dosarului și cele expuse de reprezentantul recurentului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- din 20.12.2007, contestatorul a chemat în judecată pe intimata "" Sibiu, solicitând:
- anularea deciziei nr. -/1.03.2007;
- anularea ca nelegală și netemeinică a deciziei nr. -/22.11.2007;
- reintegrarea în funcția avută anterior, cu obligarea intimatei la plata drepturilor bănești cuvenite, precum și plata unor daune morale și cheltuieli de judecată ocazionate.
Din motivarea acțiunii s-a susținut că, ambele decizii contestate sunt nelegale întrucât, contestatorul nu se consideră vinovat față de faptele reținute și sancționate de către intimată.
Ulterior, contestatorul și-a precizat contestația în sensul că solicită doar anularea ca nelegală a deciziei nr. 98/22.11.2007.
Contestația nu a fost motivată în drept.
Intimata a solicitat respingerea contestației, motivând că, reclamantul a nesocotit actele normative ce reglementează circulația pe drumurile publice, precum și prevederile Regulamentului de ordine Interioară, iar fapta săvârșită se datorează neglijenței excesive a salariatului (întâmpinare 28-29 dos.).
Prin sentința civilă nr.288/2008 a fost respinsă contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Contestatorul a fost angajatul intimatei în baza contractului individual de muncă nr. -/8.05.2006 - îndeplinind funcția de conducător auto (contract individual de muncă 6-7 dos.), iar prin decizia nr. -/22.11.2007 s-a dispus concedierea în baza art. 61 lit.a, reținându-se că în 15.11.2007 a fost implicat într-un accident de circulație produs din culpa sa, fiind astfel încălcate prevederile Regulamentului de Ordine Interioară (decizia nr. -/22.11.2007 5 dos.).
Deși contestatorul a susținut că fapta reținută și sancționată nu corespunde realității și că nu se face vinovat de producerea accidentului, nu a propus nici o probă concludentă în acest sens.
Instanța, analizând decizia contestată sub aspectul motivelor invocate, a constat că intimata prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv, procesul verbal de contravenție, raportul de accident, declarația conducătorului auto, interogatoriu și raportul, a făcut dovada cu prisosință a vinovăției conducătorului auto în producerea accidentului rutier din 15.11.2007.
De asemenea s-a reținut că fapta sancționată de angajator, constituie abatere disciplinară gravă, sancționată conform Regulamentului de Ordine Interioară cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a susținut în esență că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală. Se arată în acest sens că instanța nu a avut în vedere că cercetarea disciplinară a fost făcută defectuos deoarece invitația a fost formulată în data de 16 11 2007 pentru data de 15 11 2007, de asemenea se arată că reținerea din referat referitoare la recunoașterea vinovăției nu este corectă deoarece această recunoaștere a fost circumstanțiată de către angajat.
Recurentul susține de asemenea că nu a fost făcută dovada vinovăției sale la producerea accidentului și că și în situația în care s-a reține o culpă acesta este atât de ușoară încât nu justifică luarea măsurii sancționatorii extreme. În plus se arată că prejudiciul produs este foarte mic și a fost în întregime recuperat.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Criticile legate de neobservarea de către instanța de fond a greșitei efectuări a cercetării disciplinare sunt neîntemeiate. Într-adevăr din eroare în convocarea pentru efectuarea cercetării prealabile a fost înscrisă data de 15 11 2005 însă această eroare de scriere nu duce la nulitatea cercetării prealabile în condițiile în care aceasta a avut loc în mod real iar reclamantului i-a fost consemnat punctul de vedere în legătură cu modul de producere a evenimentului rutier.
De asemenea în decizia de sancționare nu se reține că reclamantul ar recunoaște vinovăția în producerea accidentului ci că acesta "recunoaște împrejurările în care s-a produs accidentul". În aceeași decizie se arată că apărările formulate de salariat nu pot fi avute în vedere deoarece există vinovăția angajatului și aceasta este gravă.
Cu privire la culpa în producerea accidentului aceasta a fost dovedită de unitate prin procesul verbal de sancționare contravențională în care se reține culpa în producerea evenimentului rutier. Acest proces verbal nu a fost atacat de către reclamant astfel că au rămas definitive concluziile sale. În plus susținerea acestuia referitoare la conduita în trafic a unui alt vehicul nu au fost în nici un fel probate.
Producerea unui eveniment rutier soldat cu răsturnarea autovehiculului, este o abatere suficient de gravă pentru aplicarea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă iar faptul că prejudiciul material suportat de reclamant nu a fost foarte mare nu poate conduce la o altă concluzie în stabilirea gradului de vinovăție a acestuia și a sancțiunii aplicate.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondat recursul contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 288/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.06.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. LA
Tehnored. /2ex./,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 85/2008. Curtea de... → |
|---|
