Contestație decizie de concediere. Decizia 683/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.683/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata BANCA COMERCIALA, cu sediul în B,-, sector 3 împotriva sentinței civile nr.235/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu garantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurenta intimată BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul garant CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și intimata contestatoare reprezentată de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentei intimate depune la dosar delegație.
Întrebați fiind, reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei intimate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr.235/2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată. Depune concluzii scrise susținute oral în fața instanței.
Reprezentantul intimatei contestatoare solicită respingerea recursului declarat de recurenta intimată ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Vrancea ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.235/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Banca Comercială Română
S-a dispus anularea Ordinului nr.1841/27.09.2007 al Președintelui și repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării contestatoarei în postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale până la data reintegrării efective.
A mai fost obligată intimata la plata daunelor morale către reclamantă în sumă de 10.000 lei.
A fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere vizând anularea selecției și a rezultatelor acesteia.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.3258/91/1.11.2007 la Tribunalul Vrancea contestatoarea a formulat contestație împotriva ordinului nr.1841 din 27 septembrie 2007 emis de Banca Comercială Română SA solicitând anularea acestuia, repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării în funcția și postul deținut, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, daune morale și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale contestatoarea a arătat că a deținut funcția de director executiv al BCR Sucursala Jud.V până la data de 27 septembrie 2007 când prin ordinul nr.1841 i s-a adus la cunoștință că a încetat contractul de muncă ca urmare a desființării postului. Cum acest ordin a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.62 al.2 codul muncii și ale art.65 al.2 codul muncii în sensul că desființarea locului de muncă nu este efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă, solicitat admiterea contestației și anularea acesteia, cu toate consecințele ce decurg din aceasta precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin completarea depusă la 29.11.2007 reclamanta a solicitat și anularea selecției organizată de pârâta BCR pentru ocuparea funcției de director executiv retail precum și anularea rezultatelor acestei selecții motivând că s-a desfășurat cu încălcarea de către pârâtă a propriilor reguli și proceduri, prin exercitarea abuzivă și discriminatoare de către angajator a drepturilor sale în contextul selecției organizate.
În dovedirea susținerilor sale reclamanta a depus la dosar acte.
Intimata Banca Comercială Română SA a depus la dosar întâmpinare considerând că acțiunea este neîntemeiată întrucât ordinul nr.1841/27 septembrie 2007 este motivat atât în drept cât și în fapt invocând ca temei de fapt informarea nr.5637/18 iulie 2007 trimisă contestatoarei la data de 23 iulie 2007 iar în drept au fost invocate disp.art.65-66 codul muncii. Mai susține intimata că din conținutul documentelor depuse la dosar rezultă că desființarea postului a fost efectivă, având o cauză reală și serioasă, avându-se în vedere implementarea noilor concepte de organizare a rețelei de unități teritoriale pe linii funcționale. Arată intimata că deși ordinul a fost emis în temeiul art.65-66 codul muncii ne aflăm în situația încetării contractului de muncă prin acordul părților, ceea ce atrage totala netemeinicie a contestației. Referitor la daunele morale se arată că acestea nu pot fi acordate întrucât, potrivit deciziei nr.XI din 07 mai 2007 ICCJ secțiile unite daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
În ce privește completarea la acțiune intimata a arătat că selecția internă pentru ocuparea unui post nou înființat ca efect al procesului de reorganizare s-a desfășurat conform Procedurii de asigurare cu resurse umane 23 ediția 3, în două etape iar câștigătorul a fost desemnat candidatul cu scoringul C mai bun. A solicitat respingerea contestației cu completările ulterioare ca neîntemeiată.
În dovedirea susținerilor sale intimata a depus la dosar acte, și a solicitat proba cu interogatoriul contestatoarei, probă administrată la termenul din 28 februarie 2008.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că în raport de textele legale incidente pricinii, contestația este fondată în parte pentru următoarele considerente:
Prin ordinul nr.1841 din 27 septembrie 2007 emis de Banca Comercială Română SA s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei cu un preaviz de 20 zile lucrătoare indicându-se dispozițiile art.65-66 din Legea nr.53/2003 codul muncii și informarea nr.5637/18 iulie 2007 privind desființarea postului de director executiv la Sucursala Județeană
Analizând acest ordin se observă că în cuprinsul acestuia se menționează generic,încetarea contractului individual de muncă prin desființarea postului conform prevederilor art.65-66 codul muncii " ceea ce însă nu poate echivala cu o motivare în sensul art.74 al.1 lit.a din codul muncii care înseamnă înserarea în cuprinsul deciziei de concediere a motivelor concrete care au condus la concedierea salariatului, indicarea cu claritate în materialitatea ei a situației de fapt ce a determinat măsura respectivă; necesitatea expunerii concrete a motivelor de fapt și de drept care au determinat concedierea salariatului în chiar cuprinsul deciziei de concediere rezultând de altfel, în mod implicit și din art.77 codul muncii.
Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere că art.65 al.1 codul muncii vizează cazuri distincte de încetare a contractului individual de muncă determinat de desființarea locului de muncă ocupat de salariat și anume: urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice ori a reorganizării activității, ceea ce impune, firește, menționarea în cuprinsul deciziei de concediere a situației de fapt existente în cadrul angajatorului, de natură a justifica măsura concedierii.
Menționarea motivelor în mod explicit, precis și clar, iar nu prin formulări generice de natura celei înserate în ordinul contestat în prezenta cauză, este necesară și pentru a se verifica îndeplinirea cerințelor art.65 al.2 codul muncii, respectiv că desființarea locului de muncă să fi fost efectivă și generată de o cauză reală și serioasă dintre cele prevăzute la al.1 al aceluiași text de lege.
Față de necuprinderea în ordinul de concediere a motivelor care au determinat măsura concedierii și ținând seama de prevederile art.77 codul muncii potrivit cărora, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele prevăzute în decizia de concediere, nu pot fi avute în vedere probele enumerate de intimată în întâmpinare și concluzii scrise și care ar fi de natură a justifica temeinicia măsurii.
Însă, analizând și fondul ordinului contestat în raport de probele administrate s-a reținut că desființarea postului ocupat de contestatoare nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă astfel cum cer dispozițiile art.65 al.2 codul muncii. Că este așa rezultă chiar din întâmpinarea depusă la dosar de intimată care a arătat că prin reorganizarea activității au fost create două linii funcționale: retail și corporate independente între ele ceea ce a determinat înființarea posturilor de director executiv centru de afaceri corporate și director județean retail, posturi care au preluat în totalitate atribuțiile pe care le deținea postul ocupat de contestatoare.
În aceste condiții, contestatoarea putea ocupa oricare dintre aceste două posturi, însă, maniera în care intimata a procedat la concedierea sa alegând pentru cele două posturi persoane mai tinere din cadrul unității, duce la concluzia că vârsta a fost criteriul determinat al acestei alegeri. Că este așa rezultă și din răspunsul băncii aflat la fila 88 bis care deși a recunoscut calitățile profesionale și manageriale ale contestatoarei, i s-a comunicat acesteia că alt candidat a fost considerat a fi potrivit, fără a indica și care anume considerente au fost avute în vedere.
În raport de considerentele arătate tribunalul a constatat că ordinul emis de intimată este lovit de nulitate absolută, urmând a admite contestația și conform art.78 codul munciia dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării reclamantei în postul deținut anterior cu plata drepturilor salariale cuvenite până la data reintegrării efective.
Referitor la cererea privind anularea selecției și a rezultatelor acestei selecții este de reținut că într-adevăr această procedură nu s-a derulat în conformitate cu procedura de asigurare cu resurse umane, fapt recunoscut chiar de vicepreședintele de retail al BCR, prin aceea că au fost primiți la selecție angajați care nu s-au înscris în termenul comunicat pe intranet și deci au participat la o selecție în condițiile în care nu au parcurs prima etapă a preselecției.
În aceste împrejurări, față de anularea ordinului atacat, nu se mai impune a fi analizat, capătul de cerere vizând anularea selecției el rămânând fără obiect, motiv pentru care a fost respins ca atare.
Cât privește daunele morale ele sunt prevăzute de dispozițiile art.269 al.1 codul muncii astfel cum a fost modificat prin Legea nr.237 din 12 iulie 2007 și potrivit căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor și funcțiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Referitor la litigiul de față, sub aspectul daunelor morale cererea reclamantei este îndreptățită tocmai pentru maniera în care a procedat intimata de aoc oncedia pe contestatoare fără nici o justificare reală, afectându-i imaginea atât în cadrul colectivului în care a lucrat și pe care l-a condus cât și în societate, astfel că acest capăt de cerere a fost admis.
Pentru toate aceste considerente tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată în parte, a anulat ordinul nr.1841/27 septembrie 2007 și a dispus repunerea părților în situația anterioară cu toate consecințele ce decurg din aceasta și cu obligarea pârâtei și la plata daunelor morale al căror cuantum a fost stabilit în raport de situația concretă dedusă judecății.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea vizând anularea selecției și a rezultatelor acesteia.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata Banca Comercială Română SA B criticând-o pentru următoarele motive:
1. reținerea de către prima instanță a lipsei motivării ordinului BCR nr.1841/27.09.2007, în contradicție cu probele administrate la dosar și cu apărările formulate, care ar fi de natură să justifice temeinicia măsurii;
A arătat faptul că probele au precedat momentul emiterii ordinului fiindu-i aduse la cunoștință contestatoarei argumentele reorganizării unităților teritoriale ale BCR și care au impus desființarea unor posturi.
În acest sens a fost emisă informarea nr. 5637/18.07.2007 comunicată intimatei contestatoare, adresa nr.5637/18.07.2007 și opțiunea asupra încetării raporturilor de muncă în mod amiabil prin convenția părților și cu plata unei compensații bănești în valoare de 166.640 lei, adresa nr.700/29.06.2007 a Direcției Organizare și Managementul Proiectelor privind reducerea postului de director executiv adjunct din cadrul Sucursalei județene.
2. instanța a verificat și fondul cauzei asupra căruia recurenta a precizat că desființarea postului a fost efectivă iar cauza reală și serioasă, urmărindu-se implementarea noilor concepte de organizare a rețelei de unități teritoriale pe linii funcționale și definirea noilor situații ale unităților teritoriale, măsuri aplicate și de sindicate din punct de vedere al impactului asupra salariaților.
Funcția de director executiv a fost desființată efectiv nemairegăsindu-se în organigrama băncii și statul de funcții iar crearea a două linii funcționale - retail și corporate - a determinat înființarea unor posturi de director executiv și director județean retail independente între ele, sub subordonarea unor unități distincte.
Și contestatoarea participat la interviuri pentru ocuparea postului de director județean retail fără însă să câștige acest concurs.
Hotărârea instanței de fond ar fi contradictorie în sensul că deși recunoaște înființarea celor două posturi independente,dispune reîncadrarea contestatoarei pe postul de director executiv ce a fost desființat, fapt ce face imposibilă reintegrarea.
3. nu au fost analizate efectele juridice ale mențiunilor efectuate de intimata contestatoare pe adresa nr.5637/18.07.2007,încetarea contractului de muncă realizându-se prin acordul părților în condițiile lipsei unei contraoferte la adresa nr.638/09.08.2007 remisă de bancă.
4. deși a constatat rămasă fără obiect cererea completatoare privind anularea selecției de personal pentru postul de director județean retail, instanța de fond a analizat inclusiv acest petit, recurenta-intimată susținând desfășurarea corectă a procedurii de selecție internă, potrivit reglementărilor interne și rezultatelor obținute de candidați.
Intimata - contestatoare a fost invitată la selecție ținând cont de poziția ocupată în bancă iar instanța de fond a preluat în mod eronat mesajul transmis contestatoarei de vicepreședintele băncii.
5. reclamanta nu motivat deloc cererea de daune morale și nu rezultă condițiile antrenării răspunderii civile delictuale iar instanța motivează ea însăși cererea de acordare a daunelor morale prin aprecierile pe care le face asupra măsurii de concediere și afectării imaginii contestatoarei în cadrul colectivului de muncă și în societate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.81 de Legea nr.168/1999 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata-contestatoare a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, considerând actul emis ca fiind lovit de nulitate absolută raportat la condițiile prevăzute de art.62 al.2 codul muncii, lipsa caracterului efectiv, a cauzei reale și serioase privind desființarea postului ocupat, a acordului părților cât și lipsa de interes privind soluția respingerii capătului de cerere privind anularea selecției organizate pentru ocuparea funcției de director executiv retail și a rezultatelor acestuia.
Cu privire la critica adusă acordării daunelor morale a considerat că instanța de fond a avut în vedere măsura de concediere și tratamentul la care a fost supusă, raportat la dispozițiile legale în materie,respectiv art.269 al.1 codul muncii cu modificările aduse prin Legea nr.237/2007.
La dosarul cauzei au fost depuse note scrise de către recurenta intimată Banca Comercială Română
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie,cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă curtea reține următoarele:
1. Potrivit Ordinului nr.1841/27.09.2007 emis de recurenta intimată prin Președintele executiv al Băncii Comerciale Române SA, încetarea contractului individual de muncă al intimatei - contestatoare a intervenit pe temeiul dispozițiilor art.65 - 66 din Legea nr.53/2003, deci pentru motive care nu țin de persoana salariatului, determinate de desființarea postului ocupat de director executiv al Sucursalei Județene
Prin raportare la dispozițiile generale înscrise în art.74 codul muncii, se impunea ca decizia de concediere să conțină în mod obligatoriu motivele care au determinat concedierea cât și celelalte elemente prevăzute în scopul combaterii șomajului,respectiv lista locurilor disponibile în unitate și termenul de opțiune al salariatului.
Mențiunea în cuprinsul ordinului contestat a notei nr.580/15.05.2007,a procesului verbal nr.91/19.06.2007 Comitetului Executiv al și a informării nr.5637/18.07.2007, nu complinesc elementele ce trebuiau prevăzute în mod obligatoriu,în conținutul deciziei de concediere.
Chiar dacă actele invocate au precedat momentul emiterii ordinului,care a avut ca efect concedierea intimatei-contestatoare,fiind aduse la cunoștința acesteia, nu se poate considera ca fiind întrunite condițiile legii în referire expresă la precizarea motivelor care au determinat concedierea cât și a celorlalte elemente ale deciziei de concediere.
2. În ceea ce privește temeiul emiterii ordinului, potrivit art.65 al.2 codul muncii,desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă cauze reală și serioasă.
Aceasta înseamnă că postul să fie desființat atât din perspectiva activității pe care o presupune cât și atribuțiilor aferente unui asemenea post.
În acest sens,se constată că recurenta - intimată Banca Comercială Română SA Bad ispus reducerea postului de director executiv ocupat de intimata - contestatoare cât și înființarea a noi posturi, respectiv director județean retail și director executiv centru de afaceri corporate în aceeași sucursală județeană.
Din punct de vedere al atribuțiilor și responsabilităților, activitatea pe care o presupune posturile nou înființate este specifică activității desfășurate de un director executiv,prin măsura dispusă urmărindu-se implementarea unor concepte noi de organizare a rețelei de unități teritoriale pe linii funcționale.
Ca urmare,reorganizarea activității în cadrul recurentei intimate Banca Comercială Română SA nu a avut drept rezultat o desființate propriu zisă a locurilor de muncă,ci crearea unor linii funcționale și relocarea personalului pe funcțiile din noua structură organizatorică a unităților teritoriale.
Se reține astfel că desființarea postului de natura celui ocupat de intimata-contestatoare nu a avut un caracter efectiv, operând mai mult modificare a acestuia prin crearea unor noi linii funcționale.
Pentru ocuparea posturilor nou create de director executiv,centru de afaceri corporate și director județean retail, recurenta-intimată a optat pentru organizarea unor concursuri deși intimata-contestatoare îndeplinea condițiile de ocupare a unui asemenea post, din perspectiva funcției avute în cadrul Sucursalei Județene V și a atribuțiilor ce caracterizau conținutul funcției de director executiv.
Ca atare,faptul participării la concursul organizat pentru ocuparea postului de director executiv retail nu poate fi analizat decât în contextul împrejurărilor care au determinat desființarea postului de director executiv de sucursală,iar o asemenea desființare se impunea a firealăprin raportare la modalitatea de reorganizare a activității.
În ceea ce privește măsura dispusă de prima instanță ca efect al admiterii contestației,aceea de reintegrare a intimatei-contestatoare în postul deținut anterior,o asemenea dispoziție este corectă,fiind în conformitate cu dispozițiile art.78 al.2 codul muncii care prevăd repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere netemeinic și nelegal.
3. Referitor la mențiunile făcute de contestatoare pe adresa BCR nr.5637/18.07.2007 și adresa înregistrată sub nr.1570/24.07.2007,nu se poate considera ca întemeiată astfel încetarea contractului individual de muncă pe baza acordului părților,la data convenită de acestea (art.55 lit.b codul muncii ).
Voința părților nu s-a împlinit în ceea ce privește oferta și condițiile avansate de intimata contestatoare pentru încetarea contractului de muncă, iar acceptarea plății de compensații bănești și menținerea condițiilor din contractul de prestare a serviciilor de custodie pentru acțiuni până la valorificarea acestora, nu pot conduce la concluzia stabilirii unui acord de încetare a contractului de muncă.
La interogatoriu intimata-contestatoare și-a manifestat disponibilitatea restituirii sumei de bani primită astfel cu titlu de compensații bănești către bancă.
Dealtfel, în situația existenței acordului părților pentru încetarea contractului individual de muncă nici nu s-ar mai fi justificat emiterea ordinului contestat,în considerarea altor temeiuri, respectiv reorganizarea activității (art. 65 - 66 codul muncii ).
4. Cu privire la anularea selecției și a rezultatelor acesteia, se constată că prima instanță a respins ca fiind rămas fără obiect un asemenea capăt de cerere, situație în care criticile recurentei intimate nu se justifică.
Oricum, motivele învederate privesc împrejurările reorganizării activității în referire și la motivul 2 de recurs prin raportare la modalitatea aleasă de reorganizare a activității sucursalei,motiv față de care s-a răspuns mai sus.
5. Este întemeiat motivul de recurs privind obligarea recurentei - intimate la
plata daunelor morale către intimata-contestatoare în cuantum de 10.000 lei.
Se constată astfel că prin cererea introductivă contestatoarea solicitat obligarea pârâtei Banca Comercială Română la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei,pentru modalitatea de concediere dispusă și conduita dovedită în raport cu activitatea desfășurată de aceasta.
În drept,dispozițiile art.269 al.1 codul muncii instituite pentru angajator obligația despăgubirii salariatului în situația în care acesta a suferit un prejudiciu moral în legătură cu serviciul.
Ca atare, nu se poate reține că pretențiile astfel formulate de către intimata-contestatoare nu au fost motivate în fapt și în drept.
Însă, pentru acoperirea prejudiciului moral este necesară a se stabili atingerea adusă persoanei contestatoarei, ca urmare a măsurii dispuse de către intimată în legătură cu concedierea sa.
Spre deosebire de prejudiciul material care oferă criterii exacte de evaluare sub aspectul existenței și întinderii sale, daunele morale se raportează la atingerea adusă persoanei, reputației acesteia, disconfortul creat urmare a măsurii dispuse împotriva sa.
În considerarea celor de mai sus,curtea apreciază că reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligată recurenta - intimată către intimata -contestatoare de la 10.000 lei la 1000 lei asigură o satisfacție echitabilă asupra prejudiciului moral cauzat, prin raportare și la celelalte măsuri dispuse de prima instanță privind reintegrarea în muncă și plata drepturilor salariale cuvenite.
În consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă, urmează a fi admis recursul declarat de intimata Banca Comercială Română SA.
Se va modifica în parte sentința civilă nr.235/19.03.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că va reduce cuantumul daunelor morale acordate intimatei -contestatoare de la 10.000 lei la 1000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata BANCA COMERCIALA, cu sediul în B,-, sector 3 împotriva sentinței civile nr.235/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.235/19.03.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că:
Reduce cuantumul daunelor morale acordate intimatei - contestatoare de la 10.000 lei la 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/25.11.2008
Tehnored./2 ex./ 30 2008
Fond: -
Asistenți jud. -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 178/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 173/2010. Curtea de... → |
|---|
