Contestație decizie de concediere. Decizia 173/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 173
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei litigiului de muncă având ca obiect contestație decizie de concediere privind recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.1568/14.10.2009 a Tribunalului Iași, intimată fiind ,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, prin serviciul de registratură intimata a depus la dosar întâmpinare cu duplicat necomunicat.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Se comunică recurentului duplicatul întâmpinării.
Interpelat, recurentul precizează că nu dorește să-și angajeze apărător și nu solicită termen să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului la dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Precizează că în mod greșit Tribunalul Iașia respins cererea ca fiind rămasă fără obiect.
Susține că a fost angajat pe postul de agent vânzări, iar norma juridică prevede că
perioada de probă este de 30 zile și nu de 90 zile, cum în mod eronat angajatorul a trecut în contractul individual.
Mai precizează recurentul că suma de 369,57 lei a fost calculată după un borderou modificat de către angajator. Susține că bonul de benzină folosit la decontare, la care face referire intimata, este din data de 18 mai 2009, când a alimentat autoturismul personal pe care l-a pus la dispoziția firmei printr-un contract de comodat. Societatea intimată încearcă să justifice suma de 360,57 lei prin modificarea din borderoul de cheltuieli pe luna aprilie, cu un bon de benzină din luna mai.
Pentru motivele invocate solicită admiterea recursului.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, în contradictoriu cu intimata A, solicitat anularea deciziei de concediere nr. 210/19.05.2009, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii și până la emiterea hotărârii definitive, obligarea intimatei să- pună la dispoziție toate actele justificative modului de calcul salariilor de la momentul angajării și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul arătat că în data de 06.05.2009 adus la cunoștință angajatorului că este în incapacitatea de a-și efectua sarcinile de serviciu, dat fiind faptul că singura cheie a autovehiculului pus la dispoziție de către angajator fost pierdută. cerut aprobarea să înlocuiască cheia și yala mașinii, pentru a-și putea efectua sarcinile de serviciu. În data de 07.05.2009, i s- comunicat pe e-mail că fost expediată prin poștă cheia de rezervă, urmând să anunțe angajatorul în momentul în care o va primi, ceea ce și făcut în data de 12.05.2009.
În data de 15.05.2009, adus la cunoștință angajatorului faptul că autovehiculul pus la dispoziție de către acesta prezintă anomalii în exploatare, cerând permisiunea pentru o diagnoză de specialitate într-un service autorizat. Autoturismul fost inspectat conform notei de comandă nr. 2795 din data de 15.05.2009 în service Auto, fiind găsite defecțiuni incompatibile cu exploatarea în siguranță a respectivului autoturism, fiindu- recomandat ca până la remedierea defecțiunilor să nu folosească autovehiculul.
adus la cunoștință angajatorului problemele referitoare la autovehiculul pus la dispoziție de către acesta, exprimându-și acordul cu privire la semnarea unui contract de comodat pentru utilizarea autoturismului personal pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. În data de 18.05.2009, deplasarea în interes de serviciu fost efectuată cu autoturismul proprietate personală.
În data de 19.05.2009 primit vizita numitului, cetățean olandez, reprezentant al Germania, care, după inspecție vizuală autoturismului pus la dispoziția sa de către angajator, i- adus la cunoștință că este concediat. A fost contactat telefonic de către reprezentantul legal al unității, acesta solicitându- demisia, recomandându- că aceasta ar fi cea mai bună soluție pentru ambele părți. refuzat categoric să demisioneze, fapt ce determinat întocmirea referatelor 208 și 209 înregistrate pe data de 19.05.2009 și deciziei de concediere nr. 210, înregistrată în aceeași zi.
În data de 09.06.2009 fost contactat telefonic de către reprezentantul legal al unității, acesta solicitând returnarea aproximativ 270 lei către angajator, motivând faptul că în cont i- fost virată o sumă mai mare decât salariul aferent perioadei 05.05.2009 - 19.05.2009. A precizat că nu s- înmânat nici un act justificativ din care să reiasă modul de calcul al salariului și suma de bani pe care ar fi trebuit să o primească de la ultimul salariu și până la momentul concedierii.
Intimata " " depus întâmpinare și cerere reconvențională, arătând următoarele:
1. Cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere nr. 210 din 19.05.2009:
Reclamantul a fost angajat la societate începând cu data de 23.03.2009, pe post de agent de vânzări regional, conform contractului individual de muncă înregistrat la. sub nr. -/25.03.2009.
Prin decizia atacată nr. 210/19.05.2009 s- dispus concedierea reclamantului pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. Codul Muncii.
Ulterior, prin decizia nr. 236 din 18.06.2009 înregistrată la. A sub nr. 30633/24.06.2009 s-a dispus revocarea deciziei nr. 210/19.05.2009 cu începere de la data de 18.06.2009. Prin această decizie de revocare, reclamantul fost repus în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, urmând ca acesta să beneficieze de toate drepturile salariale până la data de 19.06.2009, dată la care expiră perioada de probă acestuia de 90 zile așa cum părțile au convenit conform clauzei înscrise la litera pct. 1 din contractul individual de muncă.
Prin notificarea nr. 237/19.06.2009 înregistrată la. sub nr. 30634/24.06.2009 reclamantului i s-a adus la cunoștință încetarea contractului individual de muncă în baza art. 31 alin. 41Codul Muncii cu începere de la data de 19.06.2009, data expirării perioadei de probă.
În consecință, a apreciat intimata că cererea reclamantului de anulare deciziei de concediere nr. 210/19.05.2009 rămas fără obiect, motiv pentru care solicitat respingerea ei ca atare.
2. Cu privire la capătul de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale și altor drepturi bănești începând cu data concedierii:
Reclamantul, conform contractului individual de muncă (lit. pct. 1 lit. a), pe perioada 23.03.2009 (data angajării) și 18.06.2009 (data expirării perioadei de probă) avut un salariu brut de 2.300 lunar, care fost achitat integral acestuia după cum urmează:
- pentru luna martie 2009 reclamantul pentru zilele lucrate beneficiat de un salariu de 553 lei net, care s-a virat în contul acestuia conform ordinului de plată nr. 15/03.04.2009 și extrasului de cont din data de 03.04.2009;
- pentru luna aprilie 2009 conform ordinului de plată 48/06.05.2009 și extrasului de cont din aceeași dată reclamantului i s- virat suma de 1.652 lei net;
- pe luna mai 2009 conform OP nr. 70/01.06.2009 s- achitat reclamantului suma de 766 lei net reprezentând salariul pe perioada 01.05.2009 - 20.05.2009, dată cu care s- emis decizia nr. 210/19.05.2009.
În luna mai 2009 reclamantul avut 6 zile nemotivate de la serviciu, respectiv zilele de 6,7 și 8 mai, 11, 12 și 13 mai care nu au fost plătite întrucât absenta de la serviciu, așa cum rezultă din foaia colectivă de prezență pe luna mai 2009.
- pentru perioada 20.05.2009 - 19.06.2009 (data emiterii deciziei de concediere și data încetării contractului individual de muncă) s- mai achitat reclamantului suma totală de 1.871 lei net conform OP 96/02.07.2009, OP 100/02.07.2009 și OP 101/03.07.2009.
3. Cât privește suma de 270 lei despre care reclamantul face vorbire în acțiune, intimata arătat că, lunar, societatea acordă un avans spre decontare salariaților acesteia în sumă de 800 lei necesară pentru carburant și alte cheltuieli aferente autoturismului din dotare.
Conform registrului de casă din data 27.03.2009, reclamantului s-a acordat un avans pe luna martie în sumă de 300 lei, din care justificat suma de 258 lei conform decontului de cheltuieli nr. 266 din 31.03.2009, deci cu o diferență în minus de 42 lei nejustificată.
Pe luna aprilie s- achitat reclamantului conform ordinului de plată 32/10.04.2009 suma de 758 lei (800 lei - 42 lei) și pe care acesta urma să o justifice cu documente legale. Din această sumă s- justificat suma de 707,03 lei conform decontului de cheltuieli nr. 281/30.04.2009, deci cu o diferență în minus de 92,97 lei.
Pe luna mai s- achitat acestuia suma de 707,03 lei (800 lei - 92,97 lei) conform OP nr. 52/13.05.2009.
Pe luna mai reclamantul justificat din suma de 800 lei suma de 431,43 lei conform decontului de cheltuieli 301/29.05.2009, deci cu o diferență în minus de 369 lei (800 lei - 431,43 lei). În consecință este vorba de nejustificarea unor sume acordate cu titlu de avans spre decontare, și nicidecum drepturi salariale, așa cum greșit susține reclamantul în cuprinsul acțiunii.
În concluzie, solicitat respingerea acțiunii ca fiind fără obiect în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere și respingerea ca neîntemeiată cererii reclamantului privind acordarea de drepturi salariale, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 269 (1) Codul Muncii, admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantului pârât reconvențional la plata sumei de 369 lei.
Contestatorul a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de societate, arătând următoarele:
La data de 19.05.2009, predat reprezentantului, decontul de cheltuieli, însoțit de bonurile de casă. La data de 01.06.2009 s- virat suma de 266 lei, reprezentând salariul pentru zilele lucrate în luna mai, fără primi vreun act din care să reiasă modul de calcul zilelor lucrate și a banilor care se cuvin pentru acestea. Abia pe 09.06.2009 fost sunat de angajator, spunându-i că au omis la calculul salariului să ia în considerare și suma rămasă spre decontare. Fără ști exact ce sumă ar fi trebuit să primească, fără un fluturaș de salariu, fără un act justificativ al modului de calcul zilelor lucrate, doar cu suma de 766 lei în cont reprezentând remunerația pentru luna mai, s- simțit îndreptățit să nu ia act de pretenția angajatorului de a- vira în cont suma pretinsă, lăsând instanța să decidă despre aceasta. cerut în cererea de chemare în judecată să- fie puși la dispoziție fluturașii de salariu, iar aceștia i-au fost expediați abia pe data de 09.07.2009.
Cu toate acestea, adus la cunoștință instanței că, anexat întâmpinării depusă de la dosar, se află copia, conformă cu originalul, borderoului actelor justificative de cheltuieli din luna aprilie 2009. Prin acesta, trimis un număr de 13 acte justificative, dintre care, la numărul 7, se găsește un rând corectat, nemaiputând fi vizibil scrisul și suma decontată. Totalul, reieșit doar prin însumarea 12 acte justificative, atât pe față, cât și pe verso borderoului este modificat cu alt scris și de către altă persoană, veridicitatea lui fiind pusă la îndoială.
Având în vedere cele menționate la punctul 3, contestatorul solicitat ca instanța să decidă asupra cererii reconvenționale pe care angajatorul formulat- împotriva sa, pretinzând suma de 369 lei ca fiind avans nejustificat.
Prin sentința civilă nr. 1568/14.10.2009, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul - pârât în contradictoriu cu pârâta - reclamantă " " și, în consecință:
A obligat pârâta să- pună la dispoziție reclamantului toate actele justificative ale modului de calcul al salariilor de la momentul angajării.
A respins cererea privind anularea deciziei de concediere nr. 210/19.05.2009, ca rămasă fără obiect.
A respins cererile privind plata unei despăgubiri și cheltuielilor de judecată.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă " " în contradictoriu cu reclamantul - pârât și, în consecință, a obligat reclamantul - pârât să- plătească pârâtei - reclamante suma de 368,57 lei, încasată necuvenit.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul-pârât a fost fost angajat la societate începând cu data de 23.03.2009, pe post de agent de vânzări regional, conform contractului individual de muncă înregistrat în Registrul General ala Salariaților sub nr. 30/23.03.2009 și la la. sub nr. -/25.03.2009( contract aflat în copie la dosar la filele 17-22).
Prin decizia nr. 210/19.05.2009, care face obiectul prezentei contestații, s- dispus concedierea reclamantului pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. din Codul Muncii, întrucât nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu specificate în contractul individual de muncă, respectiv în fișa postului cu privire la întocmirea rapoartelor zilnice, purtarea convorbirilor telefonice zilnice cu persoana împuternicită de administrator, nu a respectat sarcinile trasate de superiorii ierarhici.
Ulterior, prin decizia nr. 236 din 18.06.2009, înregistrată la. A la nr. 30633/24.06.2009 s-a dispus revocarea deciziei atacate prin prezenta începând cu data de 18.06.2009. Prin decizia de revocare reclamantul fost repus în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, urmând ca acesta să beneficieze de toate drepturile salariale până la data de 19.06.2009, dată la care expiră perioada de probă de 90 zile, așa cum părțile au convenit conform clauzei înscrise la litera pct. 1 din contractul individual de muncă.
Prin notificarea nr. 237/19.06.2009 înregistrată la. sub nr. 30634/24.06.2009 reclamantului i s-a adus la cunoștință încetarea contractului individual de muncă în baza art. 31 alin. 41din Codul Muncii la data expirării perioadei de probă.
Față de aceste considerente, instanța de fond a considerat că rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere nr. 210/19.05.2009, și l- respins.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea societății intimate la plata unor despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, și acesta a fost respins ca neîntemeiat.
Conform literei pct. 1 lit. A din contractul individual de muncă reclamantul avut un salariu brut de 2.300 lunar.
Prin înscrisurile depuse la dosar ( ordinul de plată nr. 15/03.04.2009, extrasul de cont din 03.04.2009, ordinul de plată 48/06.05.2009 și extrasului de cont din 06.05.2009, OP nr. 70/01.06.2009, OP 96/02.07.2009, OP 100/02.07.2009 și OP 101/03.07.2009), societatea SC SRL Aaf ăcut dovada că i-a achitat integral drepturile salariale cuvenite reclamantului-pârât.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei - reclamante să- pună la dispoziție toate actele justificative modului de calcul salariilor de la momentul angajării reclamantului-pârât, acesta este întemeiat, acesta din urmă având dreptul să cunoască exact drepturile salariale care i se cuveneau pentru perioada lucrată și modul de calcul al acestora, astfel încât a fost admis.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC SRL A, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată.
Pârâta-reclamantă acordă salariaților un avans de 800 lei necesară pentru carburant și altor cheltuieli aferente autoturismului din dotare.
Reclamantului-pârât s-a acordat un avans pe luna martie 2009 în sumă de 300 lei (conform registrului de casă din data 27.03.2009) din care justificat suma de 258 lei cu decontul de cheltuieli nr. 266 din 31.03.2009, rămânând o diferență de 42 lei nejustificată.
În aprilie 2009 s- achitat reclamantului suma de 758 lei conform ordinului de plată 32/10.04.2009, din care s- justificat suma de7 07,03 lei prin decontul de cheltuieli nr. 281/30.04.2009, rămânând o diferență de 92,97 lei.
În mai 2009 s- achitat acestuia suma de 707,03 lei, conform OP nr. 52/13.05.2009 din care justificat suma de 431,43 lei conform decontului de cheltuieli nr.301/29.05.2009.
Suma totală nejustificată și nerestituită de către reclamantul-pârât este de 368,57 lei.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 272 alin.1 din Codul Muncii care arată că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, a admis cererea reconvențională.
Astfel, față de toate considerentele anterior expuse, în baza dispozițiilor art.181-191 din Codul muncii, Tribunalul a admis în parte cererea principală și a obligat pe pârâta-reclamantă să pună la dispoziția reclamantului toate actele justificative ale modului de calcul al salariilor de la momentul angajării, respingând celelalte capete de cerere formulate de acesta; a admis cererea reconvențională, obligându-l pe reclamantul-pârât să restituie suma de 368,57 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii sale, recurentul susține că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, deși angajatorul a revocat decizia de concediere nr. 210/19.05.2009, acesta a emis în mod abuziv notificarea nr. 237/19.06.2009.
Mai arată recurentul că, deși a fost angajat pe un post de execuție, în mod deliberat angajatorul a trecut în contractul individual de muncă o perioadă de probă de 90 zile, în loc de 30 zile; în plus, nu se află în situația prevăzută de art.31 alin.4 ind.1 alin.1 din Codul muncii, așa cum susține societatea.
Consideră că, în condițiile în care notificarea este nelegală, prin prisma art.31 alin.1 din Codul muncii, iar angajatorul a revocat decizia de concediere, el este în continuare angajatul societății.
Susține recurentul că, în aceste condiții, nu este posibil ca cererea sa de anulare a deciziei de concediere să fi rămas fără obiect, iar el să fie în continuare concediat abuziv, prin emiterea unei notificări fără acoperire juridică.
Se mai arată în motivarea recursului că în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 368, 57 lei către angajator, în condițiile în care există corecturi, modificări și adăugiri în documentele justificative; consideră că nu este posibil ca angajatorul să se folosească de un fals pentru a-și dovedi cauza.
Ca atare, solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii și până la data rămânerii definitive a hotărârii.
În drept, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin acțiunea introductivă, a contestat decizia nr. 210/19.05.2009, prin care s- dispus concedierea sa pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. din Codul Muncii, întrucât nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu specificate în contractul individual de muncă, respectiv în fișa postului cu privire la întocmirea rapoartelor zilnice, purtarea convorbirilor telefonice zilnice cu persoana împuternicită de administrator, nu a respectat sarcinile trasate de superiorii ierarhici.
Instanța de fond a reținut că, ulterior, prin decizia nr. 236 din 18.06.2009, înregistrată la. A la nr. 30633/24.06.2009, s-a dispus revocarea deciziei atacate începând cu data de 18.06.2009. Prin decizia de revocare reclamantul fost repus în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, urmând ca acesta să beneficieze de toate drepturile salariale până la data de 19.06.2009, dată la care expiră perioada de probă de 90 zile, așa cum părțile au convenit conform clauzei înscrise la litera pct. 1 din contractul individual de muncă. Prin notificarea nr. 237/19.06.2009 înregistrată la. A sub nr. 30634/24.06.2009 reclamantului i s-a adus la cunoștință încetarea contractului individual de muncă în baza art. 31 alin. 41din Codul Muncii la data expirării perioadei de probă.
În mod greșit însă, instanța de fond a considerat că rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere nr. 210/19.05.2009, fără a intra în cercetarea fondului acestuia.
Potrivit art. 8 alin.1 din Codul muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul bunei-credințe, ca principiu fundamental al dreptului muncii.
În speță, intimata nu a dat dovadă de bună-credință la emiterea deciziei de revocare nr. 236 din 18.06.2009. Astfel, deși pretinde că prin această din urmă decizie a înlăturat efectele deciziei de concediere nr. 210/19.05.2009, în fapt a dispus revocareaîncepând cu data de18.06.2009, pentru ca la data de 19.06.2009 să emită notificarea nr.237, prin care i se aduce la cunoștință salariatului încetarea contractului individual de muncă în baza art.31 alin.4 ind.1 din Codul muncii,începând cu data de19.06.2009. Procedând în acest mod, angajatorul nu numai că a lăsat descoperită perioada dintre data concedierii, 19.05.2009, și data de 18.06.2009, data revocării deciziei de concediere, dar a dat dovadă de evidentă rea-credință, întrucât emiterea deciziei de revocare s-a făcut doar cu scopul de a înlătura controlului judecătoresc decizia de concediere, și nu cu scopul înlăturării efectelor acesteia și repunerii părților în situația anterioară, împrejurare ce rezultă din emiterea imediată, la 19.06.2009, a notificării nr.237 privind încetarea contractului individual de muncă.
În atare condiții, instanța de control judiciar reține că decizia de revocare nr. 236/18.06.2009 nu poate produce efecte juridice, fiind emisă cu încălcarea principiului fundamental al bunei-credințe în relațiile de muncă.
În consecință, în mod greșit a considerat prima instanță că rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere nr. 210/19.05.2009, fără a intra în cercetarea fondului acestuia.
Fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod proc.civ. și având în vedere dispozițiile art. 312 alin.5 Cod proc.civ. Curtea de Apel va admite recursul declarat de contestator și va casa în parte sentința atacată, în sensul că va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe cererile privind anularea deciziei de concediere nr.210/19.05.2009 și plata despăgubirilor, acest din urmă capăt de cerere fiind accesoriu celui dintâi, conform art. 78 alin.1 din Codul muncii, impunându-se o judecată unitară a ambelor cereri.
Cât privește motivul de recurs referitor la cererea reconvențională, instanța de control judiciar constată că nu poate fi reținut.
Astfel, deși borderoul anexă decontului nr. 281/30.04.2009, are ștearsă poziția 7, fost semnat pentru conformitate de către angajator; mai mult, suma totală din borderou coincide cu cea din decont, precum și cu actele justificative anexate acestuia.
Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul-contestator nu a justificat suma de 368,57 lei, obligându-l să o restituie, în baza dispozițiilor art. 272 alin.1 din Codul muncii.
Urmează, așadar, a fi menținută această dispoziție a primei instanțe, precum și celelalta dispoziții, care nu au făcut obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1568/14.10.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe cererile privind anularea deciziei de concediere nr.210/19.05.2009 și plata despăgubirilor.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02. 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red/Tehnored.
10.03.2010 - 2 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Trutescu, Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 683/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 544/2008. Curtea de... → |
|---|
